26.09.

2021

Note de curs
Transportul și distribuția energiei
electrice (TDEE)

1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND

TRANSPORTUL ȘI DISTRIBUȚIA
ENERGIEI ELECTRICE (TDEE)
Curs 1

9/26/2021 TDEE - Curs 1 1

CUPRINS

1. Considerații generale privind transportul și distribuția energiei

electrice (TDEE)
2. Parametrii și schemele echivalente ale elementelor
instalațiilor de transport și distribuție a energiei electrice
3. Calculul electric al rețelelor de distribuție (Structura rețelelor
de distribuție, Calculul electric al rețelelor de distribuție în regim
permanent, Alegerea secțiunii conductoarelor liniilor electrice)
4. Dimensionarea geometrică a liniilor electrice aeriene
5. Dimensionarea mecanică a liniilor electrice aeriene
6. Pierderi de putere și de energie în rețelele electrice
7. Scurtcircuite în instalațiile electrice de distribuție
8. Rețele electrice inteligente (“smart grid”)

9/26/2021 TDEE - Curs 1 2

1
 26.09.2021

BIBLIOGRAFIE

1. Dan Călin Peter, Radu-Adrian Tîrnovan, TRANSPORTUL ŞI

DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE, Cluj-Napoca : Editura U.T.
Press, 2014, ISBN 978-973-662-960-0
2. Dan Călin Peter, Radu-Adrian Tîrnovan, Cristian Barz, Instalaţii electrice,
Ed. UT. PRESS, Cluj-Napoca, 2020, ISBN 978-606-737-443-8
3. Tîrnovan R. – Reţele electrice, Lucrări de laborator, PPT şi fascicole DOC
4. Darie, S., Vădan, I., Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice.
Instalaţii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice, UT Pres, Cluj Napoca
2003, ISBN 973-662-037-0
5. Normativ pentru proiectarea reţelelor electrice de distribuţie publică - PE
132/2003
6. Metodologie privind determinarea secţiunii economice a conductoarelor în
instalaţii electrice de distribuţie de 1 - 110 kV - NTE 401/03/00 2003
7. Normativ privind metodologia de calcul al curenţilor de scurtcircuit în reţelele
electrice cu tensiunea peste 1 kV – ANRE 2001

9/26/2021 TDEE - Curs 1 3

1.1. STRUCTURA SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

LTFI
T LTIT LDMT
STEV

CTE

ST PT PT
STIC

CJT CJT

ST PT PT
STEV

CHE CJT CJT

ST PT PT Nivelul 1 = Producere
STIC

CJT CJT Nivelul 2 = Transport

CMT
PT PT Nivelul 3 = Distributie
ST
CJT CJT Nivelul 4 = Consum
STEV

CNE
ST PT PT
STIC

CMT CJT CJT

ST PT PT

CL CJT CJT MC
PRODUCERE TRANSPORT DISTRIBUŢIE

9/26/2021 TDEE - Curs 1 4

2
 26.09.2021

Consumator de energie electrică este orice persoană fizică

sau juridică care cumpără energie electrică pentru consumul
propriu şi, eventual, pentru un subconsumator racordat în
condiţiile legii la instalaţiile sale [19].

Drept consumator de energie electrică se consideră ansamblul

instalaţiilor electrice de distribuţie şi utilizare aferente unei
întreprinderi, instituţii sau colectivităţi.

Echipamentele care transformă energia electrică într-o altă

formă de energie utilă ( mecanică, termică, luminoasă etc.) se
numesc receptoare. Acestea intră în componenţa
consumatorilor de energie electrică.
9/26/2021 TDEE - Curs 1 5

Reţeaua electrică (RE) este alcătuită din instalaţiile de transport şi distribuţie

a energiei electrice. Este alcătuită din următoarele elemente principale:
➢linii electrice aeriene (LEA) şi în cabluri (LEC);
➢staţii şi posturi de transformare;
➢baterii de compensare a puterii reactive;
➢bobine de reactanţă, rezistoare de limitare, elemente secundare etc.
Prezenţa RE în SEE este necesară din următoarele motive:
asigură transportul energiei la distanţe mari, din zonele de producere spre
centrele de consum, transportul sub formă de energie electrică fiind soluţia
economică;
diferenţa dintre tensiunea nominală a generatoarelor şi cea a consumatorilor;
diferenţa dintre tensiunea nominală a liniilor de transport şi cea a
consumatorilor;
diferenţa dintre puterea transportată şi cea solicitată individual de către
receptoare;
funcţionarea interconectată a centralelor din SEE sau funcţionarea
interconectată a SEE aparţinând unor zone teritoriale diferite impun existenţa
unei reţele de legătură.
9/26/2021 TDEE - Curs 1 6

3
 26.09.2021

1.2. CERINŢELE IMPUSE INSTALAŢIILOR DE

TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE
❑ Continuitatea alimentării cu energie electrică a consu-matorilor este o
caracteristică a alimentării cu energie electrică ce se referă la durata şi frecvenţa
întreruperilor în livrarea energiei electrice.
Furnizorul de energie electrică are obligaţia să asigure continuitatea în alimentare în
limitele nivelului de siguranţă precizat în contract sau în Standardul de performanţă
pentru serviciul de furnizare a energiei electrice, dacă consumatorul nu contractează
direct serviciul de distribuţie/transport [19].
În funcţie de natura efectelor produse de întreruperea alimentării cu energie electrică,
receptoarele se clasifică în două categorii:
➢normale, la care se asigură o singură sursă de alimentare pe una sau mai multe căi;
➢vitale, la care întreruperea în alimentarea cu energie electrică poate duce la explozii,
incendii, distrugeri de utilaje sau pierderi de vieţi omeneşti (calculatoarele de proces,
instalaţiile de ventilaţie şi evacuare a gazelor nocive sau a amestecurilor explozive,
instalaţiile de răcire la cuptoarele de inducţie, receptoarele ce asigură funcţionarea unei
săli de operaţie, pompele destinate stingerii incendiului, corpurile de iluminat pentru
iluminatul de siguranţă etc.). Pentru acestea se asigură două sau mai multe surse de
alimentare.
9/26/2021 TDEE - Curs 1 7

Când se doreşte o siguranţă mai mare în funcţionare, fără ca receptoarele să se

încadreze în categoria de receptoare vitale, alimentarea se face de la o singură sursă, dar
pe două sau trei căi de alimentare. În acest caz una dintre căile de alimentare reprezintă
alimentarea de bază sau alimentarea normală cu energie electrică. Celelalte căi de
alimentare reprezintă alimentări de rezervă.
Alimentarea de la două sau mai multe surse se realizează când în componenţa
consumatorului se află receptoare vitale.

Alimentarea din sistemul energetic, indiferent de numărul căilor, este considerată

alimentare de la o singură sursă.
Pentru consumatorii care au în componenţă receptoare vitale trebuie asigurată o cale
suplimentară de alimentare, numită alimentare de securitate, care la indisponibilitatea
căii de bază sau de rezervă, asigură alimentarea cu energie electrică a unui grup restrâns
de receptoare, în scopul evitării unor fenomene periculoase la consumator.

Alimentarea de securitate se realizează de la o sursă proprie de energie, aparţinând

consumatorului: centrală proprie, generatoare sincrone mici acţionate de motoare cu
ardere internă sau motoare Diesel, baterii de acumulatoare, UPS-uri (uninterruptible
power supply), pile cu combustibil etc.

9/26/2021 TDEE - Curs 1 8

4
 26.09.2021

❑Siguranţa în funcţionare a reţelei electrice

Capacitatea de a suporta solicitările care apar în funcţionarea ei fără consecinţe
inacceptabile pentru instalaţiile şi aparatele ce o compun, fără prejudicii pentru
personalul de deservire, pentru construcţiile sau obiectivele învecinate.
❑ Calitatea energiei electrice furnizate consumatorilor
Se apreciază în funcţie de indicatorii de calitate a energiei electrice, care se pot
clasifica în două grupe:
➢ indicatori primari, care depind în primul rând, de furnizor (frecvenţa,
amplitudinea tensiunii de alimentare, supratensiuni temporare şi tranzitorii,
goluri de tensiune, întreruperi în alimentarea cu energie electrică);
➢ indicatori secundari, care sunt influenţaţi de funcţionarea consumatorilor
consideraţi perturbatori (armonici şi interarmonici, fluctuaţii de tensiune
“flicker”, nesimetrii).

9/26/2021 TDEE - Curs 1 9

1.3. CLASIFICAREA de joasă tensiune (JT)

tensiunea de medie tensiune (MT)
REŢELELOR nominală de înaltă tensiune (IT)
ELECTRICE de foarte înaltă tensiune (FIT)
de transport
destinaţie de distribuţie
de utilizare casnice
industriale

naţionale
teritoriul pe regionale
care urbane
îl ocupă rurale
Clasificarea RE după:
radiale
configuraţie
buclate
(structură) complex buclate
situaţia
izolat bobină de
neutrului direct stingere
legat
faţă prin impedanţă
de pământ (tratat) rezistenţă
de limitare
frecvenţa de curent continuu
de lucru de curent alternativ
9/26/2021 TDEE - Curs 1 10

10

5
 26.09.2021

1.3.1. Clasificarea RE din punct de vedere al

tensiunii nominale
Valorile normalizate ale tensiunilor utilizate în ţara noastră sunt:
• 400 V pentru JT
• 6, 10, (15), 20, (35) kV pentru MT
• 110, 220 kV pentru IT
• 400, 750 kV pentru FIT
Tensiunile nominale cu care se calculează parametrii electrici ai elementelor de
sistem se determină cu relaţia:
U n = k  USTAS,
✓ k=1 pentru consumatori, linii, primarul transformatoa-relor de
distribuţie;
✓k=1,05 pentru generatoare, primarul transformatoare-lor bloc, primarul
autotransformatoarelor;
✓ k=1,1 pentru secundarul transformatoarelor şi AT.

9/26/2021 TDEE - Curs 1 11

11

110 kV 20 kV
~
Fig. 1.4. Stabilirea tensiunilor
10,5 kV 10/121 kV 110/22 kV
nominale pentru
10 kV 0,4 kV elementele unei reţele
electrice.

10/0,42 kV
Benzi de tensiune - Operatorul de transport şi de sistem programează banda de
tensiune în nodurile reţelei electrice de distribuţie, ţinând seama de benzile de
tensiune în nodurile reţelei de transport şi de posibilităţile de reglaj al tensiunii
reţelei de distribuţie respective, precum şi de influenţa acestora asupra
regimului de funcţionare în zonă.
După tensiunea nominală, reţelele electrice se clasifică în:
➢reţele de joasă tensiune (JT) - Un ≤1000 V;
➢reţele de medie tensiune (MT) - 1 kV<Un35 kV;
➢reţele de înaltă tensiune (IT) - 35 kV<Un<300 kV;
➢reţele de foarte înaltă tensiune (FIT) - Un300 kV
9/26/2021 TDEE - Curs 1 12

12

6
 26.09.2021

Tabelul 1.1. Benzile admisibile pe niveluri de tensiune pentru SEE naţional

Nivelul de tensiune [kV] 110 220 400 750
Zona admisibilă [kV] 99÷121 198÷242 380÷420 735÷765

Tabelul 1.2. Valorile nominale ale tensiunii pentru sistemele de JT [16].

Tensiunea nominală [V]

50 Hz 60 Hz
- 208/120
- 240
400/230 480/247
690/400 480
- 600/347
1000 600

9/26/2021 TDEE - Curs 1 13

13

Tabelul 1.3. Valorile nominale standardizate ale tensiunii pentru sistemele de MT [15]
Seria 1 Seria 2
Tensiunea nominală [kV] Tensiunea maximă Tensiunea nominală Tensiunea maximă
[kV] [kV] [kV]
3,3 (1) 3 (1) 3,6 (1) 4,16 (1) 4,40 (1)
6,6 (1) 6 (1) 7,2(1) - -
11 10 12 - -
- - - 12,47 (2) 13,2 (2)
- - - 13,2 (2) 13,97 (2)
- - - 13,8 (1) 14,52 (1)
- (15) (17,5) - -
22 20 24 - -
- - - 24,94 (2) 26,4(2)
33 (3) - 36 (3) - -
- - - 34,5 36,5
- 35(3) 40,5(3) - -
➢ Aceste sisteme sunt, în general, sisteme cu trei conductoare cu excepția cazului în care se indică altfel;
➢ Valorile indicate sunt tensiuni de linie (între faze);
➢ Valorile între paranteze sunt considerate ca valori nepreferate Se recomandă ca aceste valori să nu fie
utilizate pentru sistemele noi;
➢ Se recomandă ca în orice SEE raportul dintre două tensiuni nominale adiacente să nu fie mai mic decât
2;
(1) Aceste valori nu ar trebui să fie utilizate pentru sistemele de distribuție publică.
(2) Aceste sisteme sunt, în general, sistemele cu patru fire.
(3) Este luată în considerare unificarea acestor valori.

9/26/2021 TDEE - Curs 1 14

14

7
 26.09.2021

Tabelul 1.4. Valorile nominale standardizate

ale tensiunii pentru sistemele de IT [16]
Tensiune nominală Tensiune maximă
[kV[ [kV]
(45) - (52)
66 69 72,5
110 115 123
132 138 145
(150) - (170)
220 230 245
*Valorile între paranteze sunt considerate ca valori nepreferate Se recomandă ca

aceste valori să nu fie utilizate pentru sistemele noi.

Tabelul 1.5. Valorile nominale standardizate
ale tensiunii pentru sistemele de FIT [16]
Tensiune nominală Tensiune maximă
[kV] [kV]
(275) (300)
330 362
400 420
500 550
750 800
1000 1050
9/26/2021 TDEE - Curs 1 15

15

1.3.2. Clasificarea reţelelor electrice din punct de

vedere al destinaţiei
➢ Reţelele de transport - asigură transportul unor cantităţi însemnate de
energie electrică (zeci sau sute de MVA) la distanţe mari (sute de km) din
zonele de producere spre cele de consum, realizând legături între principalele
noduri ale SEE. Transportul energiei electrice se face la înaltă şi foarte înaltă
tensiune (220 kV, 400 şi 750 kV).
➢ Reţelele de distribuţie - transferă cantităţi mai reduse de energie electrică,
pe distanţe mai scurte, asigurând distribuirea acesteia consumatorilor.
Distribuţia energiei la consumatori se face la înaltă tensiune (110 kV), medie
tensiune (6÷20 kV) şi joasă tensiune (0,4 kV), reducerea nivelului de tensiune
realizându-se în staţiile de distribuţie (110 kV/MT) şi în posturile de
transformare (MT/0,4 kV).
Reţeaua de distribuţie de înaltă tensiune se numeşte reţea de repartiţie, ea
asigurând repartiţia teritorială a energiei electrice precum şi alimentarea unor
consumatori mari, care au puncte de delimitare cu furnizorul la această
tensiune.
9/26/2021 TDEE - Curs 1 16

16

8
 26.09.2021

Reţelele de utilizare - asigură alimentarea cu energie electrică a receptoarelor.

Ele pot fi casnice, când alimentează un mare număr de receptoare casnice de JT
şi mici motoare cu puteri cuprinse între câţiva W până la câţiva kW şi
industriale, când alimentează direct receptoare de JT şi de MT, de puteri relativ
mari.
1.3.3. Clasificarea reţelelor electrice din punct de vedere al
teritoriului pe care îl ocupă:

➢ Reţele naţionale (magistrale) - reţele de transport de 220 şi 400 kV, extinse

la nivelul ţării;
➢ Reţele regionale - reţele de 110 kV, cu o extindere mai redusă;
➢ Reţelele urbane - reţele de 6, 10, 20 şi 110 kV, care se extind pe teritoriul
oraşelor, asigurând alimentarea cu energie electrică a tuturor consumatorilor
acestora, cu excepţia întreprinderilor care posedă reţele electrice proprii
(industriale);
➢Reţele rurale – reţele de 10 şi 20 kV; asigură distribuţia energiei electrice în
mediul rural.
9/26/2021 TDEE - Curs 1 17

17

1.3.4. Clasificarea reţelelor electrice din punct de

vedere al structurii (configuraţiei)
➢ Reţele radiale - au structura cea mai simplă, fiind
alimentate la un singur capăt, consumatorii primind energia
electrică pe o singură cale;
➢ Reţele buclate - se caracterizează prin faptul că fiecare
consumator poate primi energia din două părţi.
➢ Reţele complex buclate - consumatorii primesc energia
electrică din mai mult decât două părţi, deci pe mai multe căi
şi de la mai multe surse. Structura lor este analogă ochiurilor
unei plase.

9/26/2021 TDEE - Curs 1 18

18

9
 26.09.2021

~ ~ ~
G1
G1 G2
~ b
G1 ~ G1

~
G1
G2 ~ ~ G3

a c
Fig. 1.5. Configuraţii (topologii) de reţele electrice:
a-reţele radiale; b-reţele buclate; c-reţele complex buclate.

9/26/2021 TDEE - Curs 1 19

19

1.3.5. Clasificarea reţelelor electrice din punct de vedere

al situaţiei neutrului faţă de pământ
➢Reţelele electrice pot fi cu neutrul izolat faţă de pământ sau cu neutrul legat
la pământ (direct sau printr-o impedanţă - reactanţă sau rezistenţă). Reţelele cu
neutrul legat la pământ printr-o impedanţă se numesc reţele cu neutrul tratat.
➢Orice sistem trifazat de tensiuni are un neutru electric situat în centrul de
greutate al triunghiului echilateral format din tensiunile de linie.
➢Neutrul fizic este reprezentat de punctul comun al conexiunii în stea a
înfăşurărilor generatoarelor sau transformatoarelor.
➢Neutrul electric există întotdeauna chiar dacă, de exemplu, reţeaua este
alimentată din secundarul în triunghi al unui transformator, când neutrul fizic
este inexistent. În lipsa neutrului fizic sau dacă acesta este inaccesibil, el poate
fi creat în mod artificial.
➢În cazul unei reţele simetrice şi echilibrate, care nu prezintă defecte,
potenţialul punctului neutru coincide cu potenţialul pământului. Toate cele
trei faze au aceleaşi capacităţi şi rezistenţe de izolaţie faţă de pământ, iar
tensiunile fazelor faţă de pământ sunt egale şi formează un sistem simetric.

9/26/2021 TDEE - Curs 1 20

20

10
 26.09.2021

1.3.5.1. Reţea cu neutrul izolat

U1N
1 I0
U2N 3
N 2 3UN0 U30
U3N U
U3N 1N 10
3 N
U2N U N0
UN0 I30 I20
C0 C0 C0 U10 U20 U30 U20
I0 I20 I30 2 I0

0
I0=I20+I30
Fig. 1.6. Reţea trifazată cu neutrul izolat
a-circulaţia curenţilor capacitivi în cazul punerii la pământ a fazei 1; b-diagrama
fazorială
U10=0, U 20 = U30 = 3Uf , UN0=Uf
I 20 = j C0 U 20 ; I 30 = j C0 U 30
9/26/2021 TDEE - Curs 1 21

21

I0 = jC0 (U 20 + U30 ) U 20 + U 30 = 3U N0 I0 = j3C0 U N0

Avantaje:
➢ principalul avantaj al reţelelor cu neutrul izolat – dacă una din faze
este pusă la pământ, cei doi curenţi capacitivi I20 şi I30 sunt în general
mici faţă de curenţii de sarcină ai liniei şi se poate considera că simetria
tensiunilor pe faze (U1N, U2N, U3N) nu este afectată în mod sensibil, linia
continuând să alimenteze consumatorii trifazaţi;
➢ influenţa redusă pe care o au aceste linii, în cazul punerilor simple la
pământ, asupra liniilor de telecomunicaţii din vecinătate.
Dezavantaj
➢ dacă curentul capacitiv depăşeşte valorile admisibile (cca. 10 A),
arcul electric amorsat la apariţia defectului poate persista mai mult timp,
determinând apariţia unor supratensiuni periculoase.

9/26/2021 TDEE - Curs 1 22

22

11
 26.09.2021

1.3.5.2. Reţea cu neutrul legat direct la pământ

U1N Avantaje:
1
➢ în timpul scurtcircuitului, datorită
U2N
N 2 legăturii rigide a neutrului la pământ,
U3N potenţialul neutrului rămâne egal cu al
3 pământului;
➢ tensiunile fazelor sănătoase faţă de
U10 U20 U30
pământ rămân egale cu tensiunea de fază
0
a reţelei, deci nu este necesară întărirea
Fig. 1.7. Reţea cu neutrul izolaţiei.
I (1)
k
legat la pământ; Dezavantaje:
scurtcircuit monofazat. ➢ dispozitive suplimentare de protecţie,
care comandă deconectarea curenţilor de scurtcircuit. Prin deconectare,
consumatorii racordaţi la linia respectivă rămân nealimentaţi. Aceste reţele se
prevăd cu dispozitive de reanclanşare automată rapidă (RAR);
➢ influenţa mult mai puternică, în cazul unui scurtcircuit, asupra liniilor de
telecomunicaţii vecine;
➢ costul ridicat al instalaţiilor de legare la pământ (investiţie şi exploatare).
9/26/2021 TDEE - Curs 1 23

23

1.3.5.3. Reţele cu neutrul legat la pământ prin impedanţe

▪ reducerea curentului de punere la pământ;
▪ cu cât impedanţa de legare la pământ a neutrului reţelei va fi mai mare,
tensiunea neutrului se va apropia de tensiunea de fază, iar curentul care o
străbate va fi mai mic.
❑ Reţele cu neutrul legat la pământ prin reactanţă acordată (bobină de
stingere) – cazul ideal
1
IL=UN0/jL; IC=j3ωC0UN0;
N 2 dacă IL=IC, rezultă I0=IL+IC=0
IL
3
UN0 L C0 C0 C0
I0=IL+IC0
IL IL+IC
0
Fig. 1.8. Reţea trifazată cu
UN0 UN0 UN0
neutrul legat la pământ printr-
o bobină ideală
IL IC IC IL

9/26/2021 TDEE - Curs 1 24

24

12
 26.09.2021

Condiţia de rezonanţă (acordare) a bobinei de stingere:

3 2 LC 0 = 1
Bobina poate compensa, teoretic, în totalitate curentul capacitiv, iar arcul se
stinge şi se elimină posibilitatea apariţiei arcului electric intermitent; pe durata
punerii la pământ a unei faze, tensiunile fazelor sănătoase faţă de pământ cresc
până la valoarea tensiunii de linie, la fel ca la reţelele cu neutrul izolat.
Curentul activ, determinat de tensiunile faţă de pământ ale fazelor sănătoase, nu
poate fi compensat ci, dimpotrivă, se însumează cu curentul activ determinat de
tensiunea UN0 prin rezistenţa activă a bobinei de stingere.
Nu se realizează cordul perfect al bobinei de stingere, ci se merge cu un
dezacord de (15÷25)%, în sensul supracompensării (IL>IC).
Experienţa arată că arcul nu devine intermitent la funcţionarea cu bobina
dezacordată, chiar dacă curentul rezultant prin locul de defect ajunge până la
valori de (30÷50) A.
Necesitatea unui dezacord al bobinei - prevenirea creşterii potenţialului
punctului neutru al reţelei, la funcţionarea în regim normal cu bobina acordată,
datorită faptului că niciodată capacităţile fazelor faţă de pământ nu sunt perfect
egale.
9/26/2021 TDEE - Curs 1 25

25

1 IRL+Ir

N 2

3
UN0
RL XL
r r r C0 C0 C0 I0=IRL+Ir
IRL IXL

IL IXL IXL+IC=0

0 IRL Ir IC IRL+Ir

UN0 UN0 UN0

I0
IL IC+Ir IC+Ir IL
IRL Ir Ir IRL
IXL IC IC IXL
Fig. 1.9. Reţea trifazată cu neutrul legat la pământ prin bobină de stingere; se ia în
considerare atât rezistenţa bobinei cât şi rezistenţa conductoarelor faţă de pământ.
9/26/2021 TDEE - Curs 1 26

26

13
 26.09.2021

Tensiunea punctului neutru al reţelei faţă de pământ se determină cu relaţia:

Y U +Y 2 U 2N +Y 3 U 3N
U 0 = − 1 1N
Y1 +Y 2 +Y 3 +Y N
U1N, U2N, U3N sunt tensiunile pe faze ale reţelei (simetrice); Y1, Y2, Y3,
admitanţele neegale ale fazelor faţă de pământ, iar YN este admitanţa bobinei
de stingere. Dacă în relatia precedenta considerăm că admitanţele Y1, Y2, Y3
sunt pur capacitive, iar admitanţa bobinei YN este pur inductivă, când bobina
este acordată, numitorul acestei relaţii este foarte mic. Deoarece numărătorul
este nenul (Y1Y2Y3), tensiunea U0 poate căpăta valori ridicate, la
funcţionarea în regim normal.
Avantaje:
➢ asigură continuitatea alimentării consumatorilor în cazul punerilor la
pământ monofazate;
➢curentul la locul de defect este redus la câteva procente din valoarea
curentului capacitiv al reţelei;
➢ se exclude posibilitatea apariţiei scurtcircuitelor cu arc persistent;
➢ influenţe mai reduse asupra liniilor de telecomunicaţii decât în cazul
reţelelor cu neutrul izolat.
9/26/2021 TDEE - Curs 1 27

27

Dezavantaje:
➢ necesită nivel de izolaţie mai ridicat, deoarece supratensiunile sunt similare
cu cele din reţelele cu neutrul izolat;
➢ complicarea instalaţiilor de protecţie;
➢ nu compensează componenta activă a curentului rezidual al cablurilor şi, ca
urmare, stingerea arcului la locul de defect nu mai poate fi asigurată în reţelele
extinse;
➢dificultatea identificării locului avariei;
➢ exploatare mai dificilă în absenţa reglajului automat;
➢ nu este eficient în prezenţa unor consumatori deformanţi, când curentul
capacitiv are un conţinut ridicat de armonici.
Modul de tratare a reţelelor prin bobina de stingere este o soluţie optimă pentru
reţelele aeriene de MT în care curenţii capacitivi depăşesc valorile admise (cca.
10 A).

9/26/2021 TDEE - Curs 1 28

28

14
 26.09.2021

❑ Reţele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă

Are rolul de a limita valoarea curentului de scurtcircuit monofazat I (1) la o
( 3) k
fracţiune din valoarea curentului de scurtcircuit trifazat I k ;
Gradul de limitare depinde de:
➢ stabilitatea termică a rezistorului de limitare;
➢căderea de tensiune pe rezistenţă, în caz de defect;
➢ funcţionarea selectivă a instalaţiilor de protecţie (valoa-rea curentului de
scurtcircuit monofazat trebuie să fie suficient de mare în raport cu valoarea
curentului maxim de sarcină).
 1 1 
R N = Uf  − (1) 
 I k dorit I k 
✓ Ikdorit - curentul de scurtcircuit dorit (recomandat: 200÷250 A, pentru reţelele
aeriene şi 800÷1000 A, pentru reţelele în cablu.);
✓ I (k1) - curentul de defect monofazat în reţea, dacă neutrul ar fi legat direct la
pământ. În această relaţie, I (1)este suficient de mare pentru ca ultimul termen să
k
poată fi neglijat.

9/26/2021 TDEE - Curs 1 29

29

Avantaje:
➢ exploatarea simplă a reţelei, care poate fi extinsă fără modificarea modului
de tratare (valoarea curenţilor capacitivi este mică în comparaţie cu I (1) ;
k
➢ detectarea şi localizarea rapidă a defectelor;
➢ amortizarea rapidă a oscilaţiilor libere care apar în procesele tranzitorii, care
însoţesc scurcircuitele cu arc;
➢ diminuarea solicitărilor izolaţiei la supratensiuni tranzitorii;
➢ costuri mai reduse decât în cazul tratării prin bobine de stingere.
Dezavantaje:
➢ majorarea investiţiilor (rezistoare, transformatoare de curent individuale,
prize de pământ, instalaţii RAR);
➢creşterea numărului de deconectări faţă de reţeaua cu neutrul izolat.
Tratarea neutrului prin rezistor se aplică cu rezultate bune în cazul reţelelor
extinse de cabluri şi în prezenţa consumatorilor deformanţi.

9/26/2021 TDEE - Curs 1 30

30

15
 26.09.2021

1.3.5.4. Situaţia neutrului pentru reţele de

diverse tensiuni ale SEE
Reţelele de înaltă şi foarte înaltă tensiune (110, 220, 400 kV) - legarea
directă la pământ a neutrului transformatoarelor şi
autotransformatoarelor.

Reţelele de medie tensiune - se funcţionează, în principiu, cu neutrul

izolat dacă curentul de punere la pământ este mai mic decât cel admisibil
(10 A). În caz contrar, neutrul reţelei se tratează prin bobină de stingere
sau rezistenţă de limitare.
Reţelele de joasă tensiune - legarea directă la pământ a neutrului reţelei,
pentru a evita apariţia unor tensiuni periculoase pentru personalul de
deservire .
1.3.6. Clasificarea reţelelor electrice după frecvenţa de lucru
- Curent alternativ
- Curent continuu
9/26/2021 TDEE - Curs 1 31

31

1.4. REGIMURILE DE FUNCŢIONARE ALE REŢELELOR

ELECTRICE
Gradul în care este Natura regimului în
Criteriul de Modul de variaţie a
afectată simetria raport cu intenţia
clasificare mărimilor în timp
celor trei faze operatorului
- staţionare (permanente) - simetrice - normale
Regimurile
- nestaţionare lente - nesimetrice - de avarie
RE
- nestaţionare rapide

Prin regimul de funcţionare al unei reţele electrice se înţelege starea ei la un

moment dat, caracterizată prin valorile unor mărimi fizice (parametrii
regimului), în diferite puncte, precum şi prin condiţiile de funcţionare.
Parametrii regimului se pot clasifica în:
➢ cantitativi (valorile puterilor active şi reactive, valorile curenţilor, a
factorului de putere etc.);
➢ calitativi (valoarea tensiunii şi a frecvenţei, simetria sistemului de
tensiuni şi curenţi, valoarea armonicilor etc.).
9/26/2021 TDEE - Curs 1 32

32

16
 26.09.2021

Regimul permanent normal este regimul normal şi simetric de exploatare a

reţelelor electrice. Este un regim de lungă durată, în care parametrii reţelei au
valori egale sau foarte apropiate de cele nominale. El impune condiţiile cele
mai severe privind: solicitările maxime admisibile, calitatea energiei furnizate,
economicitatea funcţionării etc.
Regimul nestaţionar (tranzitoriu) normal cuprinde stările de trecere între două
regimuri normale. Aceste stări tranzitorii pot fi lente sau rapide, dependent de
propagarea în sistem a undelor electromagnetice şi pot fi simultane sau
consecutive unor modificări normale în structura reţelelor şi sistemelor
electrice: conectarea şi deconectare voită (de serviciu) a unor elemente
componente (linii, transformatoare, baterii de compensare etc.), trecerea de la
funcţionarea în sarcină la funcţionarea în gol şi invers etc. Se caracterizează
prin supratensiuni, numite supratensiuni interne sau de comutaţie şi
supracurenţi.
Regimul nestaţionar (tranzitoriu) de avarie cuprinde stările nestaţionare (lente
sau rapide), care apar în urma unei avarii de natură electrică sau mecanică la
unul din elementele componente ale reţelei. Aceste regimuri sunt provocate de:
scurtcircuite, puneri la pământ, întreruperea fazelor etc.
9/26/2021 TDEE - Curs 1 33

33

Regimul permanent de avarie este regimul care se stabileşte după eliminarea

avariei de către protecţii; de aceea unii autori îl numesc regim staţionar de după
avarie. În timp ce regimul tranzitoriu de avarie durează cel mult câteva
secunde, până la acţionarea protecţiilor, regimul permanent de avarie poate dura
câteva minute, până la câteva ore. În acest regim, cu durată limitată, se admit
abateri mai mari ale tensiunii, frecvenţei etc. faţă de valorile nominale, în
comparaţie cu regimul permanent normal.
Se menţionează că regimul staţionar simetric normal stă la baza proiectării şi
exploatării elementelor reţelei electrice, iar celelalte regimuri stau la baza
verificării lor.
1.5. ALEGEREA TENSIUNII NOMINALE
A REŢELELOR ELECTRICE
➢ relaţia lui Still: U = 4,34 L + 0,016  P
valabilă pentru L≤250 km şi P≤60 MW;
➢ relaţia lui Zaleski: U = P(0,1 + 0, 015 L)

valabilă pentru puteri mari şi L≥1000 km;

➢ relaţia lui Nikogosov: U = 1, 6 4 P  L
9/26/2021 TDEE - Curs 1 34

34

17
 26.09.2021

Puterea maximă şi distanţa de transport la diferite niveluri

de tensiune a liniilor electrice
Tensiunea Puterea maximă Lungimea maximă
Tipul liniei
nominală [kV] transportabilă [MW] a liniei [km]
6 LEA 2 10÷3
6 LEC 3 ≤8
10 LEA 3 15÷5
10 LEC 5 ≤10
20 LEA, LEC 2÷10 35÷8
110 LEA s.c. 10÷40 80÷60
110 LEA d.c. 50÷60 80÷60
220 LEA s.c. 100÷150 200÷100
220 LEA d.c. 180÷240 200÷100
400 LEA 500÷700 800÷400
750 LEA 1800÷2000 2000÷1200

9/26/2021 TDEE - Curs 1 35

35

18
 MODELAREA ELEMENTELOR
UNUI SISTEM
ELECTROENERGETIC
CURS 2

10/6/2021 TDEE - Curs 2 1

În studierea regimurilor de funcţionare a unei reţele electrice

trebuie construită schema electrică echivalentă. Aceasta rezultă
din interconectarea, în concordanţă cu conectarea reală a
elementelor fizice respective, a schemelor echivalente ale
elementelor de sistem. Astfel, trebuie cunoscute valorile
parametrilor elementelor componente ale reţelei atât în condiţii
normale de funcţionare, cât şi în condiţii de avarie.

Elementele de sistem avute in vedere se refera atat la

producerea, transportul si distributia energiei electrice cat si la
utilizarea acesteia.
Astfel acestea sunt reprezentate in principal de catre:
generatoarele sincrone, transformatoarele de putere, liniile
electrice, reactoarele, motoare electrice si convertizoare statice.
10/6/2021 TDEE - Curs 2 2

2
 9.1. METODA COMPONENTELOR SIMETRICE

Fortescue (1918):
➢ un sistem de secvenţă (succesiune) pozitivă (sau directă), notat cu „+”;
➢ un sistem de secvenţă (succesiune) negativă (sau inversă), notat cu „–”;
➢ un sistem de secvenţă (succesiune) zero (sau homopolară), notat cu „0”.

+ 1 1 –
1 2 3
+120º −120º +120º −120º
+ +

3 2 2 3

a b c

Fig.9.1 Sistemul de componente simetrice:

a) sistemul de secvenţă pozitivă; b) sistemul de secvenţă negativă; c) sistemul de
secvenţă zero.
10/6/2021 TDEE - Curs 2 3

U1f
Fig.9.2 Element trifazat de reţea -
1′
reprezentare generală.
U2f
I1 Z11 Z31, U1f = Z11 I1 + Z12 I 2 + Z13 I3 ;
2′
Z12, Z13 U 2f = Z21 I1 + Z22 I 2 + Z23 I3 ; (9.13)
1 Z21 U3f
I2 Z22 U3f = Z31 I1 + Z32 I 2 + Z33 I3 .
Z23, 3′
Z32 Simetrie ciclică, caracterizată prin egalitatea tuturor
2
I3 Z33 impedanţelor proprii (Z), a tuturor impedanţelor mutuale în
sens pozitiv (Z’) şi a tuturor impedanţelor mutuale în sens
3 negativ (Z”), deci:
Z11 = Z22 = Z33 = Z;
Z12 = Z23 = Z31 = Z; (9.14)
Z21 = Z32 = Z13 = Z.
U1f = ZI1 + ZI 2 + ZI3 ;
Sistemul (9.13) devine: U 2f = ZI1 + ZI 2 + ZI3 ; (9.15)
U3f = ZI1 + ZI 2 + ZI3 .
10/6/2021 TDEE - Curs 2 4

4
Componenta de secvenţă pozitivă a tensiunilor de fază:
+ + +
U = Z I (9.16)
+ 2
Z = Z + a Z + aZ (9.18)
Componenta de secvenţă negativă a tensiunilor de fază:
− − −
U = Z I (9.19)
− 2 (9.21)
Z = Z + aZ + a Z
Componenta de secvenţă zero a tensiunilor de fază:
U = Z I
0 0 0
(9.22)
Z =Z+Z+Z
0
(9.24)

Elementele instalaţiilor de transport şi distribuţie fiind elemente

pasive (nu există un sens preferenţial de rotaţie) prezintă o simetrie
totală, caracterizată prin egalitatea tuturor impedanţelor proprii (Z)
şi egalitatea tuturor impedanţelor mutuale, indiferent de sensul de
parcurgere a fazelor (Z’=Z”). În acest caz impedanţele de secvenţă
devin: Z+=Z−= Z − Zꞌ; Z0= Z +2Zꞌ
+ −
Z = Z = Z − Z; Z = Z + 2Z
0
(9.25)
10/6/2021 TDEE - Curs 2 5

9.2. SCHEMELE ECHIVALENTE ŞI

PARAMETRII GENERATORULUI SINCRON
Element activ al SEE care posedă tensiuni electromotoare propria, trifazate şi
simetrice, considerate de secvenţă pozitivă.

a) b)
Generator sincron:
a) cu poli înecaţi; b) cu poli aparenţi.
10/6/2021 TDEE - Curs 2 6

6
 Sisteme Electroenergetice

În regim permanent de funcţionare, curentul de excitaţie ie (Ie) produce fluxul

magnetic Φ0 care înlănţuie înfăşurarea statorică inducậnd t.e.m ideală e0 (E0).
Fluxul util rezultat este:
 =  0 −  a − 
Tensiunea pe fază la bornele generatorului este (Fig.9.4):
U f = E 0 − jX σ I − jX a I = E 0 − j ( X σ + X a ) I = E 0 − jXI (9.29)
jXa jXσ

Eo Eδ Uf

Fig.9.4 Schema echivalentă a generatorului sincron.

10/6/2021 TDEE - Curs 2 7

9.2.1. Parametrii de secvenţă pozitivă

9.2.1.1. Reactanţa sincronă
Corespunde funcţionării sincrone a generatorului şi reprezintă suma reactanţei de
dispersie (scăpări) şi de reacţie a statorului:
X+ = X = Xσ + Xa (9.30)
Xd  Xq (9.35)
9.2.1.2. Reactanţe tranzitorii (X') - datorită fluxului de reacţie, fluxul rezultant este
mai mic decât în regim staţionar şi ca urmare reactanţa generatorului devine mai mică.
La turbogeneratoare Xd’ = Xq’ deoarece înfăşurarea de excitaţie are o acţiune
puternică de opoziţie faţă de fluxul produs de reacţia indusului atât în direcţia axei
longitudinale cât şi în direcţia axei transversale.
9.2.1.3. Reactanţe supratranzitorii (X“) - la generatoarele sincrone cu
înfăşurare de amortizare, fluxul creat de curentul de şoc nu poate pătrunde în
rotor din cauza reacţiei puternice a acestei înfăşurări. Din aceasta cauză
reactanţa generatorului devine mai mică decât în cazul regimului tranzitoriu.
La turbogeneratoare: X "d = X "q (9.36)
La generatoarele cu poli aparenţi este valabilă inegalitatea: X d  X q
" "
(9.37)
10/6/2021 TDEE - Curs 2 8

8
 ➢puterea nominală Sn (MVA);
➢tensiunea de linie nominală Un (kV);
➢curentul nominal In (kA);
➢factorul de putere cos(φn);
➢valorile rezistenţei statorice RG (Ω);
➢valorile reactanţelor sincrone de secvenţă pozitivă (xd, xq), negativă (x-), zero
(x0), şi reactanţele supratranzitorii (xd ”) şi tranzitorii (xd’) în unităţi relative (u.r.)
sau procentuale (%).

Un U 2n U2 x U2 (9.38)
X = x u.r. = x u.r. = x u.r. n = % n []
3I n 3I n  U n Sn 100 Sn

Rezistenţa generatorului se poate calcula cu suficientă aproximaţie cu:

RG = 0,05 X”d pentru puteri >=100 MVA; (9.39)
RG =0,07 Xd” pentru puteri < 100 MVA, (9.40)
iar pentru generatoarele de joasă tensiune:
RG = 0,15 X”d. (9.41)

10/6/2021 TDEE - Curs 2 9

9.2.2. Parametrii de secvență negative - în timpul funcţionării nesimetrice,

componenta de secvenţă inversă a curentului provoacă un câmp invers care se
roteşte faţă de rotor cu o viteză dublă - situație identică cu aceea din primul moment
al şocului de sarcină. De aici rezultă că reactanţa de secvenţă negativă este
aproximativ de acelaşi ordin de mărime ca și cea supratranzitorie.
−
➢pentru turbogeneratoare: X  (1 → 1,2) X d
"
(9.42)
X "d + X "q
➢generatoare cu poli aparenţi, cu înfăşurare de amortizare: X − = (9.43)
2
X + X 'q
'
➢generatoare cu poli aparenţi, fără înfăşurare de amortizare: X − = (9.44) d

2
9.2.3. Parametrii de secvenţă zero - este o reactanţă de dispersie de valoare mică:
X 0 = (0,15 → 0,6)X" (9.45)
Z J = Isc = E 0  Y
J I
I (SG) Fig.9.5 Scheme
* echivalente pentru
E0 − V 1 V S V
E0 I= V Y= I= G
*
generatorul sincron:
Z Z 3 UG a) sursă de tensiune;
b) admitanţă; c)
a) b) c) sursă de curent.
10/6/2021 TDEE - Curs 2 10

10
 Rezistenţa

cos N
SN UN IN înfăşurării la 150C
[MVA] [kV] [kA] (200C) Reactanţele în unităţi relative
Tip 1
[10-3 ]
Stator Rotor xd” xd’ xd xq x- x0
1. Turbogeneratoare fabricate în ROMÂNIA
A 1300/900 3,75 6,3 0,343 0,8 33,3 345 0,123 0,169 0,689 0,689 0,151 0,0294
A1300/1050 5,0 6,3 0,459 0,8 26,4 370 0,126 0,19 1,771 1,771 0,154 0,0695
A1500/1400 9,0 6,3 0,825 0,8 11,6 341 0,142 0,2 1,877 1,877 0,173 0,0802
TA-12-2 15,0 6,3 1,375 0,8 4,82 0,115 0,175 1,82 1,82 0,14 0,055
TH-60-2 75,0 10,5 4,125 0,8 99,5 0,176 0,309 1,675 1,675
THA-160-2 187,5 15,75 6,9 0,8 0,212 0,319 2,067 2,067
THA-330-2
 388 24,0 9,34 0,85 0,269 0,364 2,15 2,15 0,116
2. Hidrogeneratoare fabricate în ROMÂNIA
HVS
3,8 6,3 0,9 0,21 0,215 1,12
260/35-10
HVS
4,3 6,3 0,9 0,22 0,31 1,02
424/55-44
HVS
6,4 6,3 0,9 0,21 0,26 0,81
426/66-36
HVS
8,5 6,3 0,9 0,18 0,27 1,089
375/150-24
HVS 602/95-44 12,5 6,3 0,9 0,21 0,32 1,03
HVS 795/90-64 21,0 10,5 0,9 3,97 182,5 0,2128 0,2938 0,8058 0,5328 0,217 0,0905
HVS 800/95-60 26,0 10,5 1,43 0,9 2,48 165 0,2398 0,3068 0,8712 0,5758 0,234 0,0896
HVS 463/160-4 85,0 15,75 3,11 0,9 0,194 0,255 0,609
HVS 396/215-
90,0 15,75 3,3 0,9 0,151 0,167 1,05 0,609
10
HVS 1500/175-
185,0 15,75 6,78 0,9 0,237 0,323 1,05 0,68
84
HVS 1500/175-
190,0 15,75 6,97 0,9 0,439 165 0,316 0,38 1,14 0,84 0,26 0,11
84
10/6/2021 TDEE - Curs 2 11

11

9.3. PARAMETRII LINIILOR ELECTRICE AERIENE (LEA) -

reprezentată prin trei circuite monofazate conductor-pământ paralele, calea de
întoarcere prin pământ fiind echivalentă cu un conductor plasat adânc în sol. În regim
de secvenţă zero, calea de întoarcere influenţează valoarea parametrilor.
➢linii scurte, până la 80 km - parametrii transversali se neglijează (Fig.9.6, a);
➢linii de lungime medie, până la 240 km - prezenţa curenţilor capacitivi
(transversali) trebuie luată în considerare - schema echivalentă în Π (Fig.9.6, b);
➢linii lungi, peste 240 km - se folosesc constantele A, B, C si D (“ec. telegrafiştilor”)
cu care se poate construi o schemă echivalentă în Π.
R X R X

B/2 B/2
G/2 G/2
(C/2) (C/2)

a) b)
Fig.9.6 Scheme monofazate a LEA:
a) pentru linii scurte; b) pentru linii de lungime medie şi lungă.
10/6/2021 TDEE - Curs 2 12

12
 9.3.1. Rezistenţa LEA - corespunde pierderilor de putere activă longitudinală din
linia reală. Se imaginează o probă de mers în gol pe două faze (Fig.9.6).

Rcp ΔU1activa R R
R 11 = = R = R c + p cp (9.46)
cp Rc I1 I 2 = I3 = 0 R p + R cp
I1 1 Rc
R p  R cp
2 U 2activa
Rc R 21 = = R = (9.47)
3 I1 I 2 = I3 = 0 R p + R cp
În lipsa conductorului de protecţie (Rcp→):
V ΔU2
R = R c + R p; R = R p (9.48)
➢Rezistenţele de secvenţă pozitivă/negativă (9.25):
Rp
R + = R − = R − R' = R c (9.49)
Fig.9.6 Determinarea
➢LEA cu conductor de protecţie:
rezistenţelor R şi R′ la o LEA R R
R 0 = R + 2R' = R c + 3 p cp (9.50)
R p + R cp
➢LEA nu este prevăzută cu conductor de protecţie (Rcp→) R 0 = R c + 3R p . (9.51)
9.3.1.1. Rezistenţa conductoarelor LEA l
În curent continuu: R cc =  [ ] (9.52)
S
10/6/2021 TDEE - Curs 2 13

13

În cazul conductoarelor funie, din cauza răsucirii:

l
R cc = (1, 01  1, 02) [ ] (9.53)
S
Ca urmare a efectului pelicular:
R ca = Kp R cc , (9.54)
În practică, nu se ţinea seama de variaţia rezistenţei cu temperatura decât în cazul
studierii încălzirii conductoarelor, în acest caz:
l l
R θ = ρ = ρ 20[1 + α 20 (θ − 20)] = R 20[1 + α 20 (θ − 20)] (9.55)
S S
9.3.1.2. Rezistenţa pământului
1
Relaţia lui Carson: R p0 = ω μ 103 [Ω /km] (9.56)
8
=2f , 0=4·10–7 H/km şi la 50 Hz rezultă: R p0 = π 2 f 10 −4  0,05 [Ω /km] (9.57)

9.3.2. Reactanţa LEA - reactanţa inductivă (pe fază) a unei linii electrice:
Χ = ωL = 2π f L [Ω ] (9.58)
t
Inductivitatea : L= (9.59)
i
Mai multe circuite, care se influenţează reciproc→ inductivitate proprie şi una mutuală.
10/6/2021 TDEE - Curs 2 14

14
 9.3.2.1. Inductivităţile de secvenţă ale unui conductor aparţinând unei LEA
trifazate cu simplu circuit
2  
D12 Dcp = 660 [m] sau Dcp = 550 [m]. (9.60)
D23 f f
D31 3 rezistivitatea solului - =102 Ωm,
1
Fig.9.7 LEA trifazată pentru sol umed şi ρ=103 Ωm, pentru
Dcp

reprezentată prin 3 sol uscat;

bucle monofazate
1’ 3’
La frecvenţa de 50 Hz se obţine:
conductor-pământ.
➢Dcp935 (775) m, pentru sol umed;
2’ ➢Dcp2950 (2460) m, pentru sol uscat.
Inductivitatea unui conductor aparţinând unui circuit monofazat conductor-pământ:
μ l D
L = 0 ln cp (9.61)
2π re
Inductivitatea mutuală dintre două conductoare de fază aparţinând unor bucle
monofazate conductor-pământ:
μ l D (9.62)
L' = 0 ln cp
2π D

10/6/2021 TDEE - Curs 2 15

15

re=r∙e–1/4=0,7788r, reprezintă raza echivalentă a conductorului

masiv numită şi raza geometrică medie a conductorului pe fază
(GMR - Geometrical Medium Radius). Se mai numeşte şi
distanţa geometrică proprie a conductorului şi se măsoară în
metri. Ea reprezintă raza unui conductor fictiv care nu are nici
un fel de inductanţă internă, dar a cărui inductanţă totală are
aceeaşi valoare ca şi a conductorului real.

10/6/2021 TDEE - Curs 2 16

16
 Sisteme Electroenergetice

Conductoare de oţel-aluminiu neizolate

Secţiunea f=50 Hz
Construcţia nominală a Nr. total de Diametrul Rezistenţa în Rezistenţa Reactanţa Raza medie

conductorului conductorului fire aluminiu- conductorului c.c. la 200C, în c.a., internă, geometrică

de oţel- de Ol-Al, oţel , mm /km /km /km echivalentă,

aluminiu mm2 m
25/4 6/1 6,8 1,202 1,202048 0,01222 0,00280
35/6 6/1 8,1 0,830 0,830108 0,01271 0,00330
50/8 6/1 9,6 0,594 0,594137 0,01300 0,00390
70/12 26/7 11,6 0,437 0,43714 0,01300 0,00471
95/15 26/7 13,4 0,321 0,32126 0,01330 0,00542
Normală

120/21 26/7 15,7 0,236 0,23635 0,01330 0,00635

150/25 26/7 17,3 0,193 0,19343 0,01330 0,00700
185/32 26/7 19,2 0,157 0,15752 0,01330 0,00776
240/40 26/7 21,7 0,122 0,12268 0,01330 0,00877
300/50 26/7 24,2 0,098 0,09884 0,01330 0,00979
400/75 28/19 28,2 0,074 0,07509 0,01196 0,01164
450/75 63/19 29,25 0,066 0,06723 0,01330 0,01184

10/6/2021 TDEE - Curs 2 17

17

Dcp >> h conductoare faţă de pământ → conductoarele vor avea aceeaşi

inductivitate proprie, indiferent de poziţia pe stâlp, L11=L22=L33=L.
Reactanţe diferite pe cele trei faze → curenţii din linie şi tensiunile la sfârşitul
acesteia vor forma sisteme nesimetrice. Acest inconvenient se elimină prin
transpunerea fazelor, adică fiecare fază ocupă toate poziţiile posibile pe stâlp pe
lungimi egale. Pentru liniile trifazate cu simplu circuit, transpunerea se poate
efectua la 1/3 şi la 2/3 din lungimea totală (Fig.9.9, b), sau prima treime este
divizată în două şesimi, dispuse la începutul liniei şi la sfârşitul ei (Fig.9.9, c).
I II III
l/3 l/3 l/3 Fig.9.9 Transpunerea fazelor
1 3
unei LEA trifazate cu simplu
a 2
Dab Dbc circuit:
a b 2 1 3
b a) coronamentul LEA; b)
Dca 3 2 1
c c transpunere fără revenire
b
l/6 l/3 l/3 l/6 la poziţia iniţială; c)
1 1
transpunere cu revenire
a 3 2
la poziţia iniţială.
2 1 3 2
b
3 2 1 3
a
c
c
ciclu de transpunere
pas de transpunere

10/6/2021 TDEE - Curs 2 18

18
 Fluxul mutual pentru întreaga linie ca sumă a fluxurilor mutuale care înlănţuie faza 1
pentru cele trei poziţii I, II şi III (Fig.9.9, b) → iductivitatea mutuală:
 0 l Dcp (9.63)
L12 = L = ln
2 D m
D m = 3 Dab D bc D ca - distanţa medie geometrică dintre conductoarele de fază
(GMD-Geometric Mean Distance).
➢Inductivitatea de secvenţă pozitivă/negativă (9.25):
0l Dm
L+ = L − L = ln (9.64)
2 re
➢ Inductivitatea de secvenţă zero, (9.25):
μ D
L = L + 2L' = 3 ln
0 0 cp
(9.65)
2π r m

rm = 3 re  D2m - raza medie echivalentă a celor 3 conductoare

Dm D
 0+ = 2f  4, 6 lg 10 −4 = 0,1445lg m [Ω/km] (9.66)
re re
Dcp Dcp
 00 = 2f  3  4, 6 lg 10−4 = 3  0,1445lg [Ω/km] (9.67)
rm rm
10/6/2021 TDEE - Curs 2 19

19

În general, pentru LEA trifazate s.c. X 0+  0,4 Ω/km X 00 = (3  4)  X 0+ (9.68)

9.3.2.2. Inductivităţile de secvenţă ale unui conductor aparţinând unei LEA

trifazate cu dublu circuit - scheme de transpunere (Fig.9.10, a, b, c)

l/3 l/3 l/3

1 3 2
a 2 1 3
b
3 2 1
c Fig.9.10. Transpunerea
c′ fazelor unei LEA trifazate
b′ dublu circuit [tde]:
a′ a) coronamentul unei LEA
l/6 l/3 b l/3 l/6 trifazate cu dublu circuit; b)
1 3 2 1 transpunere fără întoarcere
a a′ a
2 1 3 2 la poziţia iniţială; c)
b
b b′ c 3 2 1 3 transpunere cu întoarcere la
c c′ poziţia iniţială.

c′
b′ c
a a′
10/6/2021 TDEE - Curs 2 20

20
 Procedând ca şi la LEA s.c. (9.10, b) :
μ l D μ 0 l D cp D m2 (9.70)
L = 0 ln cp (9.69) L' = ln
2π re 2π D m D m1
➢ D m = 3 D ab D bc D ca - media geometrică a distanţelor dintre fazele unui circuit;
➢ D m1 = 3 Dab D bc Dca  - media geometrică a distanţelor dintre fazele neomoloage
ale celor două circuite;
➢ Dm2 = 3 Daa  Dbb Dcc - media geometrică a distanţelor dintre fazele omoloage
ale celor două circuite.
Reactanţa specifică LEA cu dublu circuit cu un singur conductor pe fază:
D D
X 0+ = (L − L) = 0,1445lg m m1 [Ω/km] (9.71)
D m2 re
La secvenţă zero fluxurile celor două circuite se însumează şi pentru o fază şi un
circuit: 0  l Dcp [H/km] (9.73) rm = 6 re  D 5m,I-II
L = 6  L ech = 6 0 ln ,
2 rm
distanţa medie geometrică dintre
Dm,I-II = 9 Daa' Dab' Dac'Dba' Dbb' Dbc'Dca'Dcb'Dcc'
conductoarele circuitelor I şi II

10/6/2021 TDEE - Curs 2 21

21

9.3.2.3. Influenţa construcţiei conductorului LEA asupra inductivităţii acestuia

Calculul inductivităţii unui conductor multifilar (Fig.9.11).
c
d
b
Fig.9.11 Circuit monofazat
cu conductoare multifilare.
a n m

Conductor 1 Conductor 2
Se va utiliza raza echivalentă a sistemului conductor multifilar 1 sau distanţa
medie geometrică proprie a conductorului 1 (self GMD)
1
DS1 = reS1 = ( d aa  d ab  d ac  ...  d an )  ...  ( d na  d nb  d nc  ...  d nn )  n 2 (9.77)

Aplicaţie. Să se determine raza echivalentă pentru un conductor omogen

compus din 7 fire identice de rază r.
r 4 5 rcS
reS1 = 2,177 cS = 0, 725rcS .
3
Pentru un conductor multifilar cu n=19 fire se 3 6
7
obţine:
reS1 = 0, 757rcS
2 1
10/6/2021 TDEE - Curs 2 22

22
Conductoarele fasciculare (sisteme multi-conductor pe fază – figura 9.12.
3
2 Fig.9.12. Sistem multi-conductor pe fază.
ref
1 R ref = n nre R n −1 , (9.78)
n π/n ➢n este numărul de subconductoare ale unei faze;
➢re - raza echivalentă a unui subconductor din fascicul;
➢R - raza cercului pe care sunt dispuse subconductoarele
d unei faze:

d
R= . (9.79)
2sin( / n)

d r
r r
R
R
R d ref = 4
2re d 3 =
ref = re d ref = 3 re d 2
d = 8 2re2d 6
d
d

10/6/2021 TDEE - Curs 2 23

23

Daca conductoarele sunt multifilare atunci re se inlocuieste cu reS1!

9.3.2.4. Influenţa conductoarelor de protecţie asupra reactanţelor de

secvenţă
➢X03,5 X+, pentru linia cu simplu circuit fără conductoare de
protecţie;
➢X03 X+, pentru linia cu simplu circuit cu conductoare de protecţie
din oţel;
➢X02X+, pentru linia cu simplu circuit cu conductoare de protecţie
din Al-Ol;
➢X05,5X+, pentru linia cu dublu circuit fără conductoare de protecţie;
➢X04,7X+, pentru linia cu dublu circuit cu conductoare de protecţie
din oţel;
➢X03X+, pentru linia cu dublu circuit cu conductoare de protecţie din
Al-Ol.
10/6/2021 TDEE - Curs 2 24

24
 9.3.3. Susceptanţa capacitivă a LEA
În cazul unei linii trifazate fără conductor de protecţie există şase
condensatoare, trei între conductoarele liniei şi pământ, cu capacităţile
parţiale C10, C20, C30 şi alte trei între perechile de conductoare, având
capacităţile parţiale C12, C23 şi C31 (Fig.9.14).
Pentru o linie trifazată, există curenți capacitivi între faze și între faze și
pământ.
Susceptanța capacitivă a liniilor electrice: B = ωCs [S / km], unde
capacitatea de serviciu Cs = 3Cff + Cp, cu Cff capacitatea fază-fază și Cp
capacitatea fază-pământ.
Cs se poate introduce în mod distribuit de-a lungul liniei

10/6/2021 TDEE - Curs 2 25

25

Capacitatea de serviciu a două conductoare oarecare k şi i, care aparţin

unui sistem de n conductoare, este definită de raportul dintre sarcina unuia
dintre conductoare şi diferenţa de potenţial dintre acestea:
C12
1 2
qk
C(s)ki = (9.84)
C31
Vk − Vi
3 C23

C10 C20 C30 Fig.9.14 LEA trifazată cu

evidenţierea capacităţilor
parţiale

9.3.3.1. Capacităţile de secvenţă ale LEA trifazate

Prin transpunerea fazelor, coeficienţii de potenţial proprii (αii) devin egali:
1 2h (9.85)
11 =  22 =  33 =  = ln m ,
2 l ef
hm = 3 ha hbhc , ef = n nrR n −1

10/6/2021 TDEE - Curs 2 26

26
 Capacitatea proprie a unui Capacitatea mutuală dintre două
conductor faţă de pământ este: conductoare are expresia:
1 2l 1 2 l
C= = C = = (9.87)
 ln 2h m (9.86)  ln 2h m
ef Dm
1 1 1 1 1 1
= - = α - α = + 2 = α + 2α
C + C C C0 C C
Capacitatea de serviciu de Capacitatea de secvenţă zero:
secvenţă pozitivă (negativă): 1 2 l
C0 = (9.92) ech =
3
ef Dm2
0, 0242
+ 3 ln 2h m
C = 0 l [F / km] (9.89)
Dm ech
lg
ef
Pentru 1 km de linie, relaţia Pentru 1 km de linie (9.92):
(9.89) devine: 0, 008
C00 = [μF/km] (9.93)
+ 0, 0242 2h
C =
0 [F / km] (9.90) lg m
D ech
lg m
ef

10/6/2021 TDEE - Curs 2 27

27

7,58 2,53
B0+ = C0+ = [S / km]; B00 = C00 = [S / km]. (9.94)
Dm 2h
lg lg m
ef ech

Orientativ, pt. LEA IT, s.c. cu un conductor/faza: C 0+ = 9 nF/km, C0 = 5 nF/km.

0

9.3.3.2. Influenţa construcţiei LEA asupra capacităţilor de secvenţă

În cazul utilizării conductoarelor fasciculare (Un220 kV) raza medie echivalentă a
fazei (ρef) creşte, determinând mărirea capacităţii şi a susceptanţei capacitive.
Creşterea poate fi de (2540)% faţă de cazul utilizării unui singur conductor pe fază.
Capacităţile de secvenţă pozitivă şi negativă nu sunt influenţate de existenţa liniei
duble. Capacitatea de secvenţă zero va fi mai mică cu (13)% faţă de linia s.c..
Prezenţa conductoarelor de protecţie legate la pământ măreşte capacitatea faţă de
pământ; această creştere fiind redusă se neglijează în calcule.
9.3.4. Conductanţa LEA - parametrul transversal al schemei echivalente a unei linii
electrice - pierderi de putere activă transversal - se datorează imperfecţiunii izolaţiei
şi fenomenului corona. Conductanţa LEA raportată la unitatea de lungime a liniei:
ΔP + ΔP
G 0 = iz 2 c 10 −3 [S/km] (9.95)
Un

10/6/2021 TDEE - Curs 2 28

28
 9.4. PARAMETRII LINIILOR ELECTRICE ÎN CABLU (LEC)
9.4.1. Rezistenţa LEC
Creşterea rezistenţei - efectele pelicular şi de proximitate cât şi de pierderile de
putere activă în ecrane, mantaua metalică, armătură şi tubul din oţel, în care sunt
pozate cablurile cu circulaţie de ulei sau presiune de gaz.
9.4.2. Reactanţa LEC - orientativ, pentru cablurile trifazate:
➢ X 0+  0, 08 /km, pentru Un=(615) kV; + +
X LEA  3,5X LEC
➢ X0+  0,12 /km, pentru Un=35 kV.
Valoarea reactanţei de secvenţă zero trebuie stabilită prin măsurători.
Orientativ, pentru cablurile trifazate cu trei conductoare: X0 = (3,5  4,6)X + ; R 0 = 10R +
9.4.3. Susceptanţa LEC - capacitatea este mult mai mare decât la LEA. Pentru
cablurile monofazate sau trifazate cu câmp radial capacitatea de serviciu se
calculează ca şi în cazul condensatorului cilindric:
0,0242
Cso = [μ F/km] (9.96)
R
lg
r
9.4.4. Conductanţa - pierderile de putere activă în dielectricul cablului trifazat:
P
G 0 = 2 [S / km]. (9.101)
ΔP = 3G 0 U f2 = G 0 U 2n [W/km] (9.98) Un
10/6/2021 TDEE - Curs 2 29

29
 MODELAREA ELEMENTELOR
UNUI SISTEM
ELECTROENERGETIC
CURS 3

10/12/2021 TDEE - Curs 3 1

9.5. PARAMETRII TRANSFORMATOARELOR

ELECTRICE

Transformatoare de putere:
➢trifazate;
➢monofazate (puteri trifazate pe unitate > de 60 MVA);
➢autotransformatoare, folosite pentru interconectarea reţelelor de IT.
Schema echivalentă a transformatorului cu două înfăşurări este aceea a unui
cuadripol în T, Π sau Γ, (parametrii raportaţi la acelaşi nivel de
tensiune – primar sau secundar):
➢ RT este rezistenţa înfăşurări primare şi secundare;
➢ XT - reactanţa de dispersie a înfăşurării primare şi secundare;
➢ GT – conductanţa (pierderi de putere activă în fier);
➢ BT - susceptanţa inductivă (pierderi de putere reactivă de magnetizare).

10/12/2021 TDEE - Curs 3 2

2
 RT/2 XT/2 XT/2 RT/2 RT XT

BT GT BT/2 GT/2 BT/2 GT/2

a b
RT XT RT XT

BT GT

c d

Fig.9.18 Scheme echivalente ale transformatorului cu două înfăşurări:

a) schema în T; b) schema în Π; c) schema în Г; d) schema dipolară.

10/12/2021 TDEE - Curs 3 3

Fig.9.19 Schema echivalentă a transformatorului cu trei înfăşurări

Date caracteristice:
➢puterea nominală Sn, exprimată de obicei în [MVA];
➢tensiunea nominală Un, în [kV];
➢tensiunea de scurtcircuit nominală, procente din tensiunea nominală, usc%;
➢pierderile de putere în scurtcircuit sau în cupru la sarcină nominală, PCun, în [kW];
➢curentul de mers în gol (de magnetizare), procente din curentul nominal, i0%;
➢pierderile de putere în fier PFe, în [kW].

10/12/2021 TDEE - Curs 3 4

4
 9.5.1. Parametrii de secvenţă ai transformatoarelor cu două înfăşurări
9.5.1.1. Parametrii de secvenţă pozitivă/negativă ai transformatoarelor cu
două înfăşurări
A. Rezistenţa echivalentă RT
PCu n PCu n U n2
PCu n = 3R T In2 RT = = 10−3 [] (9.105)
3I2n S2n
B. Reactanţa echivalentă XT
ΔU a ΔU r
Δu a % = 100 ; Δu r % = 100 (9.105)
Un Un
ΔU a 3I n R T 3I 2 R P
Δu a % = 100 = 100 = n T 100 = Cun 100 = PCun % (9.107)
Un Un Sn Sn
Ur 3 XT In S
u r % = 100 = 100 = n2 X 100
Un Un Un

u r % U 2n u sc % U 2n
XT = [ ] (9.109) ur%>>ua% X T = (9.110)
100 Sn 100 Sn

10/12/2021 TDEE - Curs 3 5

C. Conductanţa echivalentă GT
PFe −3 (9.111)
PFe = GT U2n GT = 10 [S]
U 2n
D. Susceptanţa inductivă echivalentă BT
Q
BT = 2Fe (9.112)
Un
I0 i %I i % 3 U n In i 0 % Sn (9.113)
YT = = 0 n = 0 = [S]
Unf 100 Unf 100 U n2 100 U n2
BT = YT2 − G T2  YT (9.114)

9.5.1.2. Parametrii de secvenţă zero ai transformatoarelor cu două înfăşurări

➢ impedanţa longitudinală de secvenţă zero a transformatorului este egală cu
impedanţa longitudinală de secvenţă pozitivă (negativă) a acestuia;
➢ impedanţa transversală (de magnetizare) de secvenţa zero a transformatorului
este influenţată de construcţia miezului şi de conexiunea înfăşurărilor.

10/12/2021 TDEE - Curs 3 6

6
 Fig.9.19 Scheme de secvenţă zero pentru transformatoarele cu două înfăşurări:
conexiunea Y0d; b) conexiunea Y0y0; c) conexiunea Y0y.
10/12/2021 TDEE - Curs 3 7

9.5.2 Parametrii de secvenţă ai transformatoarelor cu trei înfăşurări

Tabelul 9.5 Tipuri de transformatoare cu trei înfăşurări

Tipul Raportul puterilor înfăşurărilor (exprimate în procente)
transformatorului IT/MT/JT%
I 100/100/100%
100/100/66,66%
II
100/66,66/100%
III 100/66,66/66,66%

R 1 Sn 2 R 1 Sn3 R 2 Sn3
= ; = ; = . (9.116)
R 2 Sn1 R 3 Sn1 R 3 Sn 2
Parametrii transversali ai transformatoarelor cu trei înfăşurări (conductanţa
G şi susceptanţa B) se determină cu aceleaşi relaţii ca şi în cazul
transformatoarelor cu două înfăşurări (9.111), (9.113) şi (9.114).

10/12/2021 TDEE - Curs 3 8

8
 A. Rezistenţa înfăşurărilor:
➢Tipul I, conform (9.116) → R1=R2=R3=R:
PCu n U 2n
PCu n = 6RI2n ; R= 2
= PCu n  10−3 [] (9.117)
6I n 2S2n
➢Tipul II:
✓ pentru tipul 100/100/66,66% , conform (9.116) → R1=R2=R; R3=1,5R;
✓ pentru tipul 100/66,66/100% , conform (9.116) → R1=R3=R; R2=1,5R;
➢Tipul III (100/66,66/66,66%), conform (9.116) → R1=R; R2=R3=1,5R :
 3  2  3  1   11
2 2

PCu n = 3  RIn2 + R  In  + R  In   = RIn2 ;

 2  3  2  3   2
2 PCu n 6 U 2n −3
R= = P Cu n 10 [] (9.121)
11 I 2n 11 S2n
B. Reactanţa înfăşurărilor
Ca şi la transformatorul cu două înfăşurări:

u sc12 % U 2n u % U 2n u % U 2n (9.122)
X12 = ; X 23 = sc23 ; X13 = sc13 .
100 Sn 100 Sn 100 Sn
10/12/2021 TDEE - Curs 3 9

X12 = X1 + X2 ; X13 = X1 + X3 ; X 23 = X 2 + X3 (9.123)

X12 + X13 − X 23 X + X12 − X13 X + X 23 − X12 (9.124)

X1 = ; X 2 = 23 ; X 3 = 13 .
2 2 2

Fig.9.20 Scheme de
secvenţă zero pentru
transformatoarele cu trei
înfăşurări:
a) conexiunea Y0dy; b)
conexiunea Y0dd; c)
conexiunea Y0dY0

10/12/2021 TDEE - Curs 3 10

10
 Aplicatia A1. Datele de catalog pentru un transformator de putere sunt:
➢ puterea nominală: ST = 25 MVA;
➢ raportul de transformare: U1/U2 = 110 / 6,6 kV;
➢ schema de conexiuni: Y0d-11;
➢ pierderile la scurtcircuit:Δ psc = 130 kW;
➢ tensiunea de scurtcircuit procentuală: Usc% = 11 %;
➢ pierderile în fier: ΔpFe = 30 kW;
➢ curentul de mers în gol în procente: I0% = 1 %.
Se cere:
1. să se calculeze constantele pe fază ale transformatorului raportate la înfăşurarea
de înaltă tensiune;
2. să se calculeze constantele pe fază ale transformatorului raportate la înfăşurarea
de joasă tensiune.
. Soluţie:
1. Constantele transformatorului raportate la înfăşurarea de 110 kV:
PscU12 130  (110 ) 2 − 3 U sc % U12 11 (110 ) 2
RT 1 = = 10 = 2516 ,8  10 − 3 = 2,5168  ZT 1 = = = 53,24 
ST2 25 2 100 ST 100 25
X T 1 = ZT21 − RT21 = 53.24 2 − 2.52 2 = 53,18 

10/12/2021 TDEE - Curs 3 11

11

U sc % U12 11 (110 ) 2
X T 1 RT 1 = 53.18 2.52  21,10 X T1  = = 53,24 
100 ST 100 25

PFe −3 30 I 0% ST 1 25
GT 1 = 10 = 10 − 3 = 0,00248  10 −3 S BT 1  = = 2  10 −5 S
U12 110 2 100 U12 100 (110 ) 2
YT 1 = GT21 + BT21 = 2,015  10 − 5 S

2. Constantele transformatorului raportate la înfăşurarea de 6,6 kV:

PscU 22 130  (6,6) 2 − 3 U U 2 11 (6,6) 2
RT 2 = = 10 = 9  10 − 3  ZT 2 = sc % 2 = = 0,192 
2
ST 25 2
100 ST 100 25
X T 2 = ZT2 2 − RT2 2 = 0,1915 
PFe − 3 30 − 3 I 0% ST 1 25
GT 2 = 10 = 10 = 0,688  10 − 3 S BT 2  = = 5,74  10 − 3 S
U 22 6,62 100 U 22 100 (6,6) 2
YT 2 = GT2 2 + BT2 2 = 5,78  10 − 3 S
2 2
ZT 1  U1  Y U  1
=   = N122 ; T 1 =  2  = 2 = N 21
2
ZT 2  U 2  YT 2  U1  N12

10/12/2021 TDEE - Curs 3 12

12
 9.6. Modelarea bobinelor de reactanţă pentru limitarea
curenţilor de scurtcircuit
➢URn - tensiunea nominală (V);
➢IRn - curentul nominal (A);
➢ΔURn% - căderea de tensiune procentuală pe bobină, la tensiunea nominală a
bobinei. Valorile standard ale acesteia sunt: 3, 5, 6, 8 şi 10 %. Reactanţele de
secvenţă pozitivă, negativă şi zero se consideră egale.

XR XR 3I Rn  X R
X R %= 100 = 100 = 100 =
Xn U Rn ( 3I Rn) U Rn

U R
= 100 = U R %.
a b c U Rn
(9.126)
Fig.9.22 Reprezentarea schematică a
bobinelor de reactanţă:
a) bobină simplă; b) şi c)-bobină dublă
(secţionată).

10/12/2021 TDEE - Curs 3 13

13

9.7. MOTOARE DE INDUCŢIE

Reactanţa de scurtcircuit se calculează cu:

U 2nM
XM =
Ip
SnM
I nM
unde:
❑UnM este tensiunea nominala (V);
❑InM - curentul nominal (A);
❑Ip - curentul de pornire la tensiunea şi frecvenţa nominală (A) după ce
regimurile tranzitorii sunt amortizate;
❑SnM – puterea nominală (VA).
Pentru valoarea rezistenţei se pot lua următoarele valori:
RM =0,15 XM pentru motoare cu puterea pe perechea de poli < 1 MW;
=0,10 XM pentru motoare cu puterea pe perechea de poli >= 1 MW;
= 0,30 XM pentru motoarele de joasă tensiune.
10/12/2021 TDEE - Curs 3 14

14
 19.10.2021

4. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE
4.1. STRUCTURA REŢELELOR DE
DISTRIBUŢIE
Curs 4

19.10.2021 TDEE - Curs 4 1

Alegerea structurii unei reţele electrice de distribuţie

constă în:
➢stabilirea nivelului de tensiune la care să funcţioneze reţeaua;
➢alegerea schemei de conexiuni a reţelei şi amplasarea surselor de
injecţie;
➢dimensionarea optimă a liniilor şi transformatoarelor, care presupune
stabilirea sarcinilor de calcul, astfel încât să se ajungă la o structură
optimă de reţea atât din punct de vedere economic cât şi al siguranţei în
funcţionare.

În reţelele de distribuţie, tensiunea de alimentare a consumatorilor se

alege în funcţie de: mărimea puterii active solicitate de un consumator
sau un grup de consumatori, la un moment dat, amplasamentul
consumatorilor faţă de reţelele existente, tipul receptoarelor de energie
electrică.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 2

1
 19.10.2021

Criterii pentru alegerea schemelor de conexiuni şi a structurii

reţelelor electrice de distribuţie

19.10.2021 TDEE - Curs 4 3

Schema de conexiuni a unei reţele cuprinde elementele componente ale acesteia

- linii, transformatoare, instalaţii de compensare, bobine de reactanţă, aparate de
comutaţie - reprezentate prin semne convenţionale şi conectate între ele
conform legăturilor reale existente între aceste elemente.
Condiții:
➢ asigurarea în perspectiva de lungă durată (10÷20 ani) a consumului de
energie electrică a zonei alimentate;
➢ eficienţa economică a variantei alese, determinată pe baza unor cheltuieli
minime de investiţii şi a unor costuri scăzute de exploatare/mentenanţă;
➢ realizarea siguranţei necesare şi asigurarea continuităţii în funcţionarea
instalaţiilor de alimentare cu energie electrică;
➢ reducerea numărului şi duratei de întrerupere a consumatorilor;
➢ asigurarea calităţii energiei furnizate consumatorilor precum şi limitarea, în
cadrul valorilor admisibile, a perturbaţiilor provocate de consumatori;
➢asigurarea funcţionării economice a reţelelor electrice de distribuţie;
➢ limitarea valorilor curenţilor de scurtcircuit până la valorile maxime admise,
impuse de aparatele de comutaţie.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 4

2
 19.10.2021

Reţelele de distribuţie publică se vor realiza etapizat, cu înscriere

într-o schemă finală stabilită pentru o perioadă de minim 10 ani, în
soluţii “autostructurante”, care permit preluarea consumului crescut,
fără modificarea elementelor esenţiale şi a caracteristicilor tehnico-
constructive principale ale reţelelor existente.

Alegerea schemei de distribuţie de înaltă, respectiv de medie

tensiune trebuie să ţină cont de schema de distribuţie de la medie,
respectiv joasă tensiune. Astfel, reţeaua de distribuţie de medie
tensiune poate să constituie, prin concepţia ei, rezerva de alimentare a
consumatorilor conectaţi în regim normal pe barele de medie tensiune
ale unei staţii de transformare de IT/MT, situaţie care trebuie luată în
consideraţie la stabilirea schemei electrice, a numărului şi puterii
transformatoarelor din staţie. De asemenea, schema reţelei de joasă
tensiune şi modul de asigurare a rezervării la nivelul consumatorilor
influenţează schema şi parametrii reţelei de medie tensiune.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 5

19.10.2021 TDEE - Curs 4 6

3
 19.10.2021

În funcţie de condiţiile de continuitate cerute de consumatori, alimentarea din

SEE se va realiza prin una sau două căi de alimentare, dimensionate fiecare
corespunzător puterii economice în regim normal de funcţionare. În cazul în
care un consumator solicită o alimentare continuă cu energie electrică, acesta îşi
va prevedea surse auxiliare de alimentare independente de reţeaua electrică de
distribuţie (RED).

Consumatorii casnici şi terţiari din localităţile urbane vor fi alimentaţi pe joasă

tensiune, de regulă, într-o schemă buclată, cu funcţionare radială în regim
normal. Consumatorii casnici şi terţiari din mediul rural vor fi alimentaţi, de
regulă, în schemă radială.

Consumatorii industriali se alimentează prin una sau două căi de alimentare,

după caz. Stabilirea numărului şi a modului de substituire a căilor de alimentare
se stabileşte printr-o analiză tehnico-economică, cu luarea în considerare a
amplasării receptoarelor, a tranzitului puterii în con-diţii economice şi a
daunelor provocate de întreruperile în alimentarea cu energie electrică.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 7

Pentru simplificarea schemelor de alimentare, fără scăderea sensibilă a

condiţiilor de siguranţă, se pot adopta următoarele măsuri:
➢evitarea dublării unor elemente, cu o probabilitate mică de utilizare;
➢pătrunderea cu tensiunea înaltă cât mai aproape de centrul de greutate al
sarcinii;
➢utilizarea unui număr minim de aparate de comutaţie;
➢evitarea bobinelor de reactanţă;
➢considerarea capacităţii de suprasarcină a elementelor de reţea;
➢utilizarea mijloacelor de automatizare.
4.1.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de distribuţie
4.1.2.1. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de joasă tensiune
➢ Reţele publice. Consumatorii casnici şi terţiari din localităţile urbane vor fi
alimentaţi pe joasă tensiune, de regulă, într-o schemă buclată, cu funcţionare
radială în regim normal, separaţia realizându-se în puncte optime pe criteriul
consumului propriu tehnologic (CPT) minim şi al protecţiilor selective.
Consumatorii casnici şi terţiari din mediul rural vor fi alimentaţi, de regulă, în
schemă radială. Regimul de funcţionare la joasă tensiune va fi radial indiferent
de configuraţia schemei.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 8

4
 19.10.2021

Schema reţelelor de joasă tensiune urbane şi rurale se va alege în funcţie

de densitatea de sarcină, de configuraţia reţelelor de medie tensiune, de
numărul de posturi de transformare de MT/JT precum şi de numărul şi
durata întreruperilor în alimentare admise de consumatori.
▪ Scheme de tip radial: la dimensionarea acestor reţele de distribuţie
nu se asigură rezervă în alimentarea consumatorilor în caz de avarie, ele
pot fi utilizate numai în zonele rurale şi în zonele urbane periferice.
Este alcătuită dintr-o serie de linii de distribuţie,
S3 alimentate de la barele de JT ale unui post de
S1 transformare. La aceste linii sunt racordaţi
JT consumatorii. Protecţia circuitelor este asigurată prin
S1 S2 siguranţe fuzibile, montate pe liniile principale (S1),
PT pe derivaţiile din aceste linii (S2) şi pe racordurile la
S3 consumatori (S3). Siguranţele trebuie astfel calibrate
S2 încât protecţia să fie selectivă. Pentru aceasta,
curenţii nominali ai fuzibilelor se aleg în ordine
S3 descrescătoare, pe măsura depărtării de sursa de
alimentare [7].
19.10.2021 TDEE - Curs 4 9

▪ Scheme buclate PA K1
• Schemă buclată longitudinal, (MT)
cu „legături slabe”
➢oferă posibilitatea alimentării K2
consumatorilor pe mai multe căi, PT 1 PT 2 PT 3
mărind siguranţa în alimentarea cu
energie electrică;
➢se reduc mult pierderile de energie
faţă de reţelele radiale (alimentarea
consumatorilor se realizează de la PT K3
cele mai apropiate; (L1) (L2) S2 S3 (L3)
➢se îmbunătăţeste nivelul de tensiune
S1
(fiecare linie este alimentată de la
ambele capete).
În această reţea, liniile de joasă tensiune la care sunt conectaţi consumatorii sunt alimentate fie de
la două posturi de transformare (L2 şi L3) fie de la un singur post (L1), în ultimul caz linia
funcţionând în inel. Aceste linii sunt dimensionate pentru alimentarea de la două capete. Pentru
creşterea siguranţei în alimentarea consumatorilor, pe liniile de joasă tensiune, în punctele de
separaţie a curenţilor, se montează siguranţele S1, S2 şi S3, al căror curent nominal este cu două
trepte mai mic decât curentul nominal al siguranţelor prevăzute la capetele liniei în posturile de
transformare. În acest caz reţeaua se numeşte buclată longitudinal, cu „legături slabe”.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 10

10

5
 19.10.2021

➢scurtcircuit în K1 (MT) - deconectează întreruptorul din PA, toate cele trei PT

rămânând fără tensiune. Localizarea defectului, prin repuneri repetate sub tensiune,
se face numai după scoaterea legăturilor slabe S2 şi S3. După localizarea şi
separarea tronsonului defect, trafo situate în amonte pot fi realimentate pe calea
normală, iar celelalte PT pot fi realimentate dacă este prevăzută rezervare pentru
distribuitor de la un alt PA sau de pe barele de MT ale unei staţii de transformare;
➢scurtcircuit K2 - deconectează întreruptorul de pe partea MT al acestuia dar şi
siguranţele S2 şi S3, rămânând fără alimentare consumatorii, care în mod obişnuit
sunt conectaţi la acest post. Repunerea sub tensiune începe prin deconectarea
transformatorului defect de pe partea de JT, urmată de trecerea sarcinii alimentate de
acest post, prin liniile de legătură, PT1 şi PT3 (se înlocuiesc siguranţele S2 şi S3).
Este necesar ca trafo să fie prevăzute cu o rezervă de putere suficientă pentru ca, în
cazul avarierii unui trafo, sarcina să poată fi preluată de celelalte transformatoare.
➢scurtcircuit K3,JT, se topesc siguranţele aferente acestei linii, respectiv siguranţa sa
din PT2 şi "legătura slabă" S3, fiind selectată numai porţiunea defectă.

Gradul de siguranţă în alimentarea consumatorilor înregistrează o creştere, dacă

reţeaua buclată de JT este alimentată de la linii diferite de medie tensiune. Se ajunge
în acest mod la schema de conexiuni buclată longitudinal şi transversal, cu "legături
slabe".
19.10.2021 TDEE - Curs 4 11

11

PA1 PA2
MT MT

PT1 S1 PT4
S6

K1 S2 S4
PT2 PT5
S7

S3 S5
PT3 PT6
S8

Schemă de reţea de JT, buclată longitudinal şi transversal, cu „legături slabe”.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 12

12

6
 19.10.2021

• Schemă de distribuţie buclată cu funcţionare radială

PT2 PT pot fi alimentate de la acelaşi cablu de MT
sau de la cabluri distribuitoare diferite.
Liniile de JTsunt dimensionate astfel încât:
- să asigure funcţionarea la densitatea
economică de curent Jec, în regim normal,
punctul de separare din buclă fiind stabilit pe
criteriul pierderilor minime de energie;
- în regim de avarie (defect într-unul din
posturile adiacente, respectiv separaţie la
PT1 PT3
capătul buclei), curentul maxim admis Imaxad în
conductoarele liniei să fie mai mare decât
curentul din linie Ibuclă pentru acest regim, deci
PT4 Imaxad>Ibuclă.
Transformatoarele vor avea rezerva necesară pentru preluarea integrală a liniilor de JT
care ar rămâne nealimentate, la avarierea transformatorului dintr-un post învecinat.
Astfel de scheme se utilizează pentru reţele de distribuţie de joasă tensiune din zone
urbane, dar şi pentru reţele din zone rurale, în cazul unor consumatori importanţi.
Alimentarea cu energie electrică a reţelelor de iluminat public se face din posturile de
transformare de reţea, în schemă radială.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 13

13

➢ Reţele industriale la JT: scheme de tip radial, de tip magistral şi scheme

buclate (între 40 şi 60% din consumul de energie electrică se realizează la JT).
▪ Scheme de tip radial
• Schema radială simplă - este utilizată frecvent pentru alimentarea unor
receptoare cu un grad mare de dispersare.
Poate avea una sau mai multe trepte. Se
PT
remarcă tabloul general de distribuţie TG,
tablourile principale TP şi tablourile
secundare TS. Receptoarele de puteri
TG 0,4 kV importante (pompe, compresoare etc.) sunt
alimentate direct de pe barele de JT ale PT.

Linia care alimentează un singur receptor se

TP M M TP numeşte circuit, iar cea care alimentează un
grup de receptoare, grupate pe un tablou de
3~ 3~ distribuţie, se numeşte coloană.
TS
Reţelele radiale simple pot fi utilizate numai
pentru receptoare care admit întreruperi de
durată în alimentarea cu energie electrică.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 14

14

7
 19.10.2021

• Schema radială dublă

Pentru alimentarea receptoarelor, care admit doar
PT1 PT2 întreruperi de scurtă durată în alimentarea cu
energie electrică, se poate utiliza o schemă radială
dublă, care asigură două căi distincte până la
0,4 kV
tabloul de alimentare a acestor receptoare. Trecerea
de pe o cale de alimentarea pe cealaltă se face prin
automatica de reţea AAR şi constă în închiderea
întreruptorului automat aferent acestei automatizări
când, în urma unei avarii, alimentarea de bază este
scoasă din funcţiune de către protecţii [1, 6].
AAR AAR Se poate menţiona că instalaţiile de protecţie şi
automatizare din reţelele radiale sunt simple şi
eficiente; în schimb, se constată un consum mare
de aparate şi materiale, fiecare receptor având
propriul circuit de alimentare din tabloul de
distribuţie.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 15

15

▪ Scheme de tip magistral (sau cu linie

PT
principală) - se utilizează în distribuţia industrială,
în special în halele industriale cu densitate mare de
maşini unelte. Linia principală se foloseşte pentru
receptoare sau grupe de receptoare care necesită 0,4 kV
puteri mai mici, ce nu justifică reţeaua radială şi
sunt situate în aceeaşi direcţie, la distanţe relativ
mici. O astfel de soluţie este avantajoasă
constructiv, în cazul utilizării magistralelor din bare
conductoare, la care sunt racordate receptoarele sau
grupe de receptoare.
•Schemă cu magistrală simplă - are un grad redus
de siguranţă în alimentarea receptoarelor, deoarece
defectarea unui sector de magistrală conduce la
scoaterea din funcţiune a tuturor receptoarelor,
o parte din acestea, situate în amonte de locul defect, putând fi realimentate
după depistarea şi izolarea sectorului defect. Acest dezavantaj poate fi remediat
realizând legături secundare de by-pass între diferite ramuri (cu linie întreruptă)
sau utilizând
19.10.2021
magistrale duble. TDEE - Curs 4 16

16

8
 19.10.2021

• Schemă cu magistrală dublă ▪Scheme buclate - poate fi făcută pe

două PT apropiate sau pe barele aceluiaşi
avantaj - investiţii mai mici,
PT (schema inelară). Pentru simplificarea
datorită numărului mai mic de
condiţiilor de protecţie, reţelele buclate se
plecări.
exploatează de regulă cu bucla deschisă,
PT 1 PT 2 prin deschiderea unui element de separare
în buclă.
PT 1 PT 2
0,4 kV

TD 1 TD 1 TD 1
TD 2 TD 2
TD 2 TD 2

TD 1 TD 1
AAR AAR AAR TD 2 TD 2

TD 2

19.10.2021 TDEE - Curs 4 17

17

4.1.2.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de medie tensiune

Un avantaj esenţial al sistemului de distribuţie trifazat, faţă de cel monofazat,
este posibilitatea vehiculării aceleiași cantităţi de energie, cu un sistem de trei
conductoare, având secţiunea totală de două ori mai mică decât secţiunea
totală a conductoarelor sistemului monofazat. În consecinţă, din punct de
vedere economic, se impune generalizarea distribuţiei trifazate la MT cel puţin
în structura de bază („osatura reţelelor de distribuţie în MT”).

➢ Reţele publice. În funcţie de modul de racordare la staţiile de distribuţie de

110 kV/MT, reţelele de MT de distribuţie publică se pot clasifica în:
▪ reţele cu racordare directă, în care PT sunt racordate direct la barele de medie
tensiune ale ST, prin intermediul liniilor de medie tensiune, numite
distribuitoare;
▪ reţele cu racordare indirectă prin puncte de conexiuni, în care PT 20/0,4 kV
sunt racordate prin linii de 20 kV la barele punctului de conexiuni (bara de MT
a unei viitoare staţii de 110 kV/MT, a cărei apariţie se justifică prin creşterea
consumului din zonă) care, la rândul său, este alimentat din staţii de 110/20 kV
prin linii care au sau nu alte sarcini pe ele.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 18

18

9
 19.10.2021

▪reţele cu racordare indirectă prin puncte de alimentare (PA - mici staţii

de conexiuni la MT), în care posturile de transformare sunt racordate prin linii
de MT la barele punctului de alimentare care, la rândul său, este alimentat din
staţii de 110 kV/MT prin linii de alimentare, numite fideri. Schemele de
conexiuni ale acestor reţele rezultă prin suprapunerea a două reţele cu aceeaşi
tensiune: reţeaua fiderilor sau reţeaua de alimentare şi reţeaua de distribuţie
propriu-zisă. În reţelele de MT nu se va mai dezvolta sistemul de distribuţie
prin puncte de alimentare.

În reţelele electrice de distribuţie publică se va adopta, de regulă, sistemul de

racordare directă la barele staţiilor de 110/20 kV.
În regim normal de funcţionare, reţelele de 20 kV de distribuţie publică vor fi
alimentate din două staţii de transformare, fiind secţionate (funcţionare radială)
în punctul optim din punctul de vedere al consumului propriu tehnologic şi al
automaticii de sistem.
În sistemul de distribuţie rural, se va utiliza schema radială sau/şi buclată, cu
secţionare în regim normal de funcţionare în punctul optim din punct de vedere
al valorii consumului propriu tehnologic.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 19

19

▪Schemă de distribuţie directă prin (LEA), cu rezervă pe staţii diferite,

utilizată în distribuţia rurală

MT MT

ST1 ST2

Posturile de transformare sunt racordate la LEA în derivaţie sau prin intrare-

ieşire. În regim normal, linia este secţionată, funcţionând radial. Punctul de
secţionare se alege astfel încât pierderile de energie să fie minime. Alegerea
punctului de secţionare este optimă dacă în regimul de sarcină maximă, cu
linia în funcţionare buclată, circulaţia de putere în punctul de secţionare este
minimă.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 20

20

10
 19.10.2021

▪ Schemă de distribuţie directă prin linie electrică subterană (LES), cu

rezervă pe aceeaşi staţie
MT

ST

Se utilizează în distribuţia urbană la medie tensiune când nu există posibilitatea

asigurării rezervării de pe bare de MT din altă staţie de transformare. În regim
normal, linia este secţionată, funcţionând radial. Punctul de secţionare se alege
astfel încât pierderile de energie să fie minime.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 21

21

▪ Schemă de distribuţie directă prin LES, cu rezervă pe staţii diferite

MT MT

ST1 ST2

Distribuţia directă prin LES, cu rezervă pe staţii diferite este, în prezent, cea
mai utilizată schemă de distribuţie urbană la medie tensiune. În regim normal
de funcţionare, bucla este secţionată, funcţionarea fiind radială. Punctul de
secţionare se alege la fel ca în cazul schemelor precedente.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 22

22

11
 19.10.2021

ST MT
▪ Schemă de distribuţie
directă tip grilă prin LES, cu
rezervare pe aceeaşi staţie
sau pe staţii diferite

Pentru reţelele de distribuţie de medie tensiune din zonele urbane, cu

densităţi de sarcină mai mari decât 4 MVA/km2, se recomandă utilizarea
unei scheme de distribuţie directă tip grilă prin LES, cu rezervare pe
aceeaşi staţie sau pe staţii diferite. Această schemă este formată din
distribuitoare buclate între care apar în plus legături în grilă.
19.10.2021 TDEE - Curs 4 23

23

▪ Schemă de distribuţie directă tip dublă derivaţie prin LES, cu

rezervare pe aceeaşi staţie sau pe două staţii diferite

MT

ST

Fiecare buclă este formată din două linii în paralel, la care sunt racordate
transformatoarele din posturi. Este recomandată pentru reţelele de
distribuţie cu densitatea de sarcină mai mare decât 8 MVA/km2

19.10.2021 TDEE - Curs 4 24

24

12
 19.10.2021

➢ Rețele industriale - reţelele de MT îndeplinesc următoarele funcţiuni:

- alimentarea din reţelele SEE a întreprinderilor cu puteri absorbite între 1 şi 5
MW;
- distribuţia interioară a energiei electrice la marii consumatori;
- alimentarea receptoarelor de medie tensiune;
- alimentarea reţelei de joasă tensiune prin PT amplasate în punctele de consum.

Schemele de conexiuni ale reţelelor industriale de medie tensiune sunt de tip

radial, scheme magistrale şi de tip mixt.
▪Scheme de tip radial - au cea mai largă utilizare în cadrul reţelelor
industriale de MT - scheme cu o singură treaptă şi cu două sau mai multe trepte
(în întreprinderi mari în care se folosesc puncte intermediare de distribuţie).
•Schema de distribuţie de tip dublu radial, în două trepte - asigură o rezervă de
100 % în alimentarea PD. Se exploatează secţionat la toate nivelurile, fiind
prevăzute cu AAR pe barele de MT şi de asemenea pe cele de JT, care
alimentează receptoare care admit numai întreruperi scurte în alimentarea cu
energie electrică (PT1, PT3 şi PT8).

19.10.2021 TDEE - Curs 4 25

25

Pentru receptoarele care admit întreruperi de lungă durată, racordate la PT2 şi PT7,
realimentarea, în cazul întreruperii unei căi, se asigură prin manevre manuale.
Receptoarele de mică importanţă sunt alimentate printr-o singură linie radială din
ST
110 kV/MT punctele de distribuţie, deci
6-10 kV fără rezervă (PT4, PT6).
AAR Avantaje: siguranţă în
funcţionare, limitarea
curenţilor de scurtcircuit,
PD1 PD2 instalaţii de protecţie
AAR AAR simplificate. Dezavantaje:
PT1 PT7
numărul ridicat de celule din
PT4 PT6
punctele de distribuţie şi de
AAR
cabluri precum şi gradul
redus de utilizare a
PT2 PT8
instalaţiilor (maxim 50 %).
PD3
AAR AAR
C
PT5
PT3

AAR
19.10.2021 TDEE - Curs 4 26

26

13
 19.10.2021

• Variante economice de scheme radiale

- varianta a, fiecare punct de distribuţie (PD1…PD5) este alimentat, în regim
normal de funcţionare, printr-un singur fider din staţia de transformare (ST). În
caz de avarie, alimentarea se asigură printr-o cale de rezervă comună, denumită
magistrală de rezervă (cu linie întreruptă).
ST
110 kV/MT

(6-10kV)
AAR

AAR
PD1 PD2

varianta a AAR AAR

PD3 PD4 PD5
19.10.2021 TDEE - Curs 4 27

27

- varianta b asigură alimentarea unui punct de distribuţie PD prin trei fideri

din două puncte distincte I şi II ale reţelei interioare de distribuţie. Sarcina (S)
a punctului de distribuţie este repartizată în mod egal pe cele două secţii de
bare de lucru, ceea ce permite dimensionarea fiecărei căi de alimentare la 50
% din sarcina totală. I II

Alimentarea de bază se asigură pentru

ambele secţii de bare de la punctul II de
alimentare. Când oricare din cele două
secţii de bare rămâne fără tensiune, prin
dispozitivul AAR corespunzător, se
asigură continuitatea alimentării prin
fiderul de rezervă, de la punctul I de
alimentare.
AAR AAR
S/2 S/2
varianta b
19.10.2021 TDEE - Curs 4 28

28

14
 19.10.2021

▪Schemele magistrale - potrivite pentru distribuţia unor sarcini mari spre

puncte situate în aceeaşi direcţie. Utilizarea lor conduce la simplificarea
instalaţiilor de distribuţie şi a comutaţiei. Se reduce numărul de celule din
staţiile de alimentare şi creşte gradul de utilizare a instalaţiilor.
Ca dezavantaj: la un număr mare de trafo pe magistrală apar probleme de
protecţie (protecţia maximală reglată astfel încât să nu acţioneze la sarcină
maximă poate deveni insensibilă la scurtcircuit într-un transformator), fiind
necesare protecţii diferenţiale longitudinale.
Pot fi grupate în [1]:
•magistrale unice, care, de regulă, prezintă un grad de siguranţă şi de
elasticitate în exploatare mai redus decât schemele radiale şi de aceea se
folosesc pentru alimentarea unor posturi de transformare şi a unor puncte de
distribuţie cu receptoare care admit întreruperi pe durata reparaţiei
magistralei;
•magistrale paralele, care prezintă un grad ridicat de siguranţă şi pot fi
utilizate pentru orice categorie de receptoare.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 29

29

• Magistrale unice - schemele de tipul celor

din figura a se folosesc pentru alimentarea a 2-
3 PT, situate la distanţe relativ mici (50÷70 m)
sau în aceeaşi hală. Datorită gradului redus de
siguranţă, astfel de scheme se utilizează pentru
alimentarea unor receptoare de mică
importanţă. Pentru creşterea siguranţei în
alimentarea receptoarelor se pot utiliza scheme
cu magistrală de rezervă (b) sau cu magistrală b)
în inel (c). 6-10kV

a)

19.10.2021 TDEE - Curs 4 30

c)

30

15
 19.10.2021

•Magistrale paralele - pot alimenta, de regulă, 4-5 PTde 630÷1000 kVA pe

un traseu. Prezenţa receptoarelor care admit întreruperi de scurtă durată în
alimentare, necesită, de obicei, introducerea de AAR pe barele de JT (a). Dacă
receptoarele admit întreruperi de lungă durată în alimentare, PT pot fi echipate
cu câte un singur trafo, prevăzându-se o rezervare prin legături de JT de la un
PT apropiat (b).
6-10kV

(AAR) (AAR)

PT1 PT2

PT1 PT2 PT3 PT4

(AAR) (AAR)
a) b)
19.10.2021 TDEE - Curs 4 31

31

4.1.2.3. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de înaltǎ tensiune

Distribuţia energiei electrice la IT, de regulă la 110 kV, a devenit necesară odată
cu creşterea puterilor solicitate de aglomeraţiile urbane şi de marii consumatori
industriali (puteri de ordinul zecilor de MVA). Reţelele de distribuţie de 110 kV
se numesc şi reţele de repartiţie.
Sistemul de 110 kV este format din linii electrice aeriene şi în cablu şi din ST
de 110 kV/MT. Reţeaua de distribuţie de 110 kV este alimentată din reţeaua de
transport de 220 sau 400 kV, prin ST şi de la centrale electrice de putere
mijlocie, în speţă centrale electrice de termoficare (CET) urbane şi industriale.
ST de 400/110 kV şi 220/110 kV împreună cu centralele de putere mijlocie
constituie "puncte de injecţie" de energie electrică pentru RD de 110 kV.
ST de 110 kV/MT alimentează instalaţiile de distribuţie de MT.

Configuraţia reţelelor de distribuţie de 110 kV depinde atât de configuraţia

reţelelor de transport cât şi de configuraţia reţelelor de distribuţie de medie
tensiune.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 32

32

16
 19.10.2021

➢Reţele publice
▪ Schemă de distribuţie de 110 kV, utilizată pentru alimentarea
reţelelor de MT din zone urbane cu rezervarea asigurată de pe barele de
MT ale aceleiaşi staţii. Acest tip de schemă se foloseşte la alimentarea
staţiilor cu profil mixt: consumatori industriali, terţiari, prestatori de servicii
publice, care necesită nivel ridicat de rezervare [9].

110 kV B MT

A sau A1

C sau A2

19.10.2021 TDEE - Curs 4 33

33

▪ Reţea de distribuţie de 110 kV în formă de inel - în cazul marilor

oraşe, distribuţia energiei electrice la înaltă tensiune se poate realiza printr-o
reţea de repartiţie de 110 kV în formă de inel, care înconjoară oraşul. Schema în
formă de inel corespunde unui sistem extins de bare colectoare, la care sunt
racordate prin sistem intrare-ieşire ST de 110 kV/MT, echipate cu o unitate sau
cu două unităţi. Numărul maxim al staţiilor de distribuţie racordate la inel
de şase. Alimentarea inelului
110 kV
se face de la staţiile de 400
(220)/110 kV ale sistemului
ST electroenergetic şi de la
110 kV/MT
Staţie de sistem CET-uri [7].
400(220)/110 kV

Staţie
110/6 kV

~ ~ CET
19.10.2021 TDEE - Curs 4 34

34

17
 19.10.2021

▪ Schemă de distribuţie utilizată în municipiul Bucureşti

110 kV Staţie de conexiuni la care se 110 kV

racordează reţelele de distribuţie
de 110 kV

110 kV

ST

110/20 kV

20 kV

19.10.2021 TDEE - Curs 4 35

35

➢ Reţele industriale - Pentru întreprinderile foarte mari, care necesită puteri

mai mari de 50 MW, este nevoie pentru distribuţia energiei electrice, pe lângă
reţelele de JT şi MT, de o reţea de IT (110 kV), care să distribuie energia în
zonele de concentrare a unor puteri mari. Alimentarea reţelelor industriale de
distribuţie de 110 kV se face din sistem prin staţii de 400 (220)/110 kV. Ele
alimentează ST de IT/MT, amplasate în zonele de concentrare a puterii de pe
teritoriul întreprinderii. Reţeaua de distribuţie de 110 kV se realizează în cablu
şi poate fi de tip radial sau de tip magistral.
▪Reţelele de tip radial - se realizează, de regulă, într-o singură treaptă.
Configuraţia acestor reţele se stabileşte în funcţie de numărul staţiilor de
injecţie din sistemul electroenergetic şi de siguranţa în alimentare a
consumatorilor.
În cazul existenţei a două staţii de injecţie de 400 (220)/110 kV, staţiile de
transformare de IT/MT ale întreprinderii, de obicei de tip racord adânc (SRA),
vor fi alimentate prin linii radiale de pe barele de 110 kV ale staţiilor de
injecţie.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 36

36

18
 19.10.2021

Reţea de distribuţie radială cu staţii tip SRA

CL

AAR
110 kV 110 kV

SRA 1
Staţie de Staţie de
injecţie injecţie

SRA 2 SRA 3

Alimentarea consumatorilor, care admit întreruperi de scurtă durată, se va face din

staţii prevăzute cu două trafo (SRA1), alimentate de la staţii de injecţie diferite. Pe
partea de MT cele două trafo funcţionează pe secţii de bare separate, cupla
longitudinală fiind deschisă în regim normal de funcţionare şi prevăzută cu AAR.
Consumatorii care admit întreruperi de lungă durată sunt alimentaţi prin linii radiale
din staţii SRA cu câte un trafo (SRA2 şi SRA3) [1, 6]. Există posibilitatea realizării
unei rezerve parţiale între SRA2 şi SRA3 prin reţeaua de MT (r).
19.10.2021 TDEE - Curs 4 37

37

➢ Reţea cu magistrală simplă alimentată la ambele capete - pot distribui

energia electrică la consumatori prin staţii de tip racord adânc cu două trafo de 110
kV/MT, care sigură un grad ridicat de siguranţă sau prin staţii cu un singur trafo, care
pot avea legături de rezervă la staţiile vecine prin reţeaua de MT.
110 kV
Staţie de
injecţie

19.10.2021 TDEE - Curs 4 38

38

19
 19.10.2021

➢ Reţea cu magistrală dublă - fiecare linie

a reţelei de distribuţie este legată la câte
un sistem de bare de 110 kV ale staţiei de 110 kV
injecţie. La aceste linii sunt racordate prin Staţie de
derivaţie simplă trafo staţiilor de IT/MT. injecţie
Pentru consumatorii care admit întreruperi
de scurtă durată în alimentarea cu energie
electrică, staţiile au câte două trafo,
fiecare legat la una din liniile reţelei. Un
defect la unul din elementele reţelei
conduce la deconectarea unei linii cu trafo
aferente, rezerva fiind asigurată de
cealaltă linie. La ieşirea din funcţiune a
unei staţii cu un trafo, rezerva parţială se
asigură de la o staţie apropiată cu două
trafo (de la cel rămas în funcţiune) sau de
la o staţie tot cu un trafo, dar racordat la
linia rămasă în funcţiune.

19.10.2021 TDEE - Curs 4 39

39

20
 26.10.2021

4. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE
4.2. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE ÎN
REGIM PERMANENT
Curs 5

26.10.2021 TDEE - Curs 5 1

Scopul calculului electric al reţelelor în regim permanent este

determinarea:
➢ circulaţiei curenţilor sau a puterilor în fiecare ramură a acestora;
➢ variaţiilor de tensiune în nodurile de racordare a consu-matorilor;
➢ pierderilor de putere şi de energie.

Calculul regimului permanent al unei reţele electrice cuprinde

următoarele etape:
➢ alegerea schemei echivalente pentru fiecare element de reţea şi
determinarea parametrilor acesteia;
➢ conectarea schemelor echivalente ale elementelor de reţea în
concordanţă cu situaţia reală existentă;
➢ stabilirea metodei de analiză a reţelei;
➢ îmbunătăţirea soluţiei de bază prin modificarea rapoartelor de
transformare, a injecţiilor de puteri reactive etc.

26.10.2021 TDEE - Curs 5 2

1
 26.10.2021

În proiectarea reţelelor electrice, la stabilirea sarcinilor de calcul trebuie să

se ţină seama şi de dinamica acestora astfel ca structura de reţea adoptată să
permită alimentarea tuturor consumatorilor cu respectarea restricţiilor
tehnice specifice lor, pe o perioadă de 20÷30 de ani.
Pentru previziunile pe termen scurt este suficientă o simplă extrapolare a
datelor obţinute din evidenţa sarcinilor din reţele existente. Pentru perioade
mai îndepărtate trebuie să se ţină seama şi de dinamica aproximativă a
consumului (se prelucrează rezultatele măsurătorilor prin metode statistice
şi ale teoriei probabilităţilor şi se adoptă o lege de creştere a sarcinii.
În dimensionarea elementelor reţelei se ia în considerare puterea de calcul
sau puterea cerută de consumatori.
Puterea activă cerută Pc reprezintă o putere convenţională de valoare
constantă, care produce în elementele reţelei acelaşi efect termic ca şi
puterea variabilă reală, într-un interval de timp specificat, denumit
„interval de cerere” (de exemplu 15 sau 30 min.), în perioada de încărcare
maximă.
Aşadar, puterea de calcul este definită ca „puterea medie maximă” care
apare în graficul anual de sarcină, în intervalul de cerere specificat.
26.10.2021 TDEE - Curs 5 3

Metodele pentru determinarea sarcinilor electrice de calcul sunt diferite, în

funcţie de tipul de reţea: urbană, industrială sau rurală.
1.Sarcinile de calcul ale reţelelor urbane- puterile de calcul ale consumatorilor
din mediul urban şi rural se stabilesc conform normativului PE 132/2003 [9].
2. Sarcinile de calcul ale reţelelor industriale
Puterea cerută de un consumator industrial se determină, pentru instalaţiile
existente, pe baza curbelor de sarcină.
Pentru instalaţiile noi - metode de calcul specifice, cum sunt:
➢metoda coeficienţilor de cerere, aplicabilă la orice nivel şi în special pentru
grupuri mari de receptoare;
➢metoda formulei binome, recomandată pentru calculul puterilor cerute în
special la nivelul tablourilor de distribuţie;
➢metoda analizei directe, aplicabilă pentru un număr mic de receptoare, la
nivelul unor tablouri de distribuţie cu plecări puţine;
➢metode bazate pe consumuri specifice utilizabile, datorită preciziei reduse,
numai în faza notei de fundamentare;
➢metodele bazate pe puterea medie şi indicatori ai curbelor de sarcină,
recomandate pentru determinarea puterii cerute la nivelele superioare, de la
barele de joasă tensiune ale posturilor de transformare, la liniile de racord în
înaltă tensiune.
26.10.2021 TDEE - Curs 5 4

2
 26.10.2021

4.2.1. Variaţii de tensiune şi căderi de tensiune admisibile

Cădere de tensiune algebrică: diferenţa algebrică dintre valorile efective
ale tensiunii din două puncte ale unei reţele, având aceeaşi tensiune
nominală (între puncte existând numai legături galvanice).
Căderea de tensiune fazorială: diferenţa fazorială a tensiunilor din două
puncte diferite ale reţelei, în condiţiile menţionate anterior.
Abaterile admisibile ale tensiunii într-un nod al reţelei sunt fixate în
funcţie de tensiunea nominală a acesteia şi de importanţa consumatorului
alimentat.
Abaterile admise de tensiune se încadrează, în majoritatea cazurilor, între
5% Un şi 10% Un.
4.2.2. Ipoteze în reprezentarea consumatorilor în schemele
echivalente de calcul
Reprezentarea consumatorilor, respectiv a caracteristicilor lor statice
Pc=f1(U) şi Qc=f2(U), în schemele echivalente de calcul se poate face în
următoarele ipoteze simplificatoare:

26.10.2021 TDEE - Curs 5 5

➢ Reprezentarea consumatorilor prin impedanţe constante

Pc = K1U2 ; Qc = K 2 U2 ; Ia = K1U ; I r = K 2 U
➢ Reprezentarea consumatorilor prin puteri active şi reactive constante
K1 K
Pc = K1 ; Q c = K 2 ; I a = ; Ir = 2
U U
➢ Reprezentarea consumatorilor prin curenţi activi şi reac-tivi constanţi

I a = K1 ; I r = K2 ; Pc = K1 U ; Q c = K2 U

26.10.2021 TDEE - Curs 5 6

3
 26.10.2021

p*, q*
p = u 2 Impedanţe

q = u 
2
constante
1,5
p = u  Puteri active şi

q = u  reactive
1,0
p = 1 constante

q = 1
0,5 Curenţi activi
şi reactivi
constanţi
0 0,5 1,0 1,5 2u*

26.10.2021 TDEE - Curs 5 7

4.2.3. Calculul circulaţiei de curenţi şi al căderilor de tensiune în

reţelele electrice radiale
4.2.3.1. Linia cu un singur consumator. Diagrama fazorială
fundamentală

+j
I1 1 R, X I 2 C
U10
jXI
ZI 
U10 I2 U20
O θ U20 
0  Ia A D E +1
-jIr RI B
I2 = I

U10 = U 20 + R I + jXI Uf = U10 − U 20 = ZI = R I + jXI

Proiecţiile lui Uf pe cele două axe (AD=Uf şi CD=Uf) reprezintă

componentele longitudinală şi transversală ale căderii de tensiune
fazoriale, având următoarele expresii:
26.10.2021 TDEE - Curs 5 8

4
 26.10.2021

U f = RI cos  + XI sin  = RI a + XI r
U f = XI cos  − RI sin  = XI a − RI r
Căderea de tensiune algebrică (vezi diagrama fazorială):

DU f = U10 − U 20 = ( U 20 + U f ) 2 + (U f ) 2 − U 20
2 1/ 2
  U  
DU f = ( U 20 + U f ) 1 +  f
  − U 20
  U 20 + U f  

1 (U f ) 2
DU f  U f +
2 U 20 + U f
(XI cos  − RI sin ) 2
DU f  RI cos  + XI sin  +
2U nf
26.10.2021 TDEE - Curs 5 9

Pentru liniile electrice de joasă tensiune:

DUf  Uf = RI cos  + XI sin 
Dacă consumatorul este reprezentat prin puterile absorbite, activă şi
reactivă,
P Q
I a = I cos  = ; I r = I sin  =
3 Un 3 Un
căderilor de tensiune ca mărimi de linie se pot scrie în funcţie de puteri:

RP + XQ XP − RQ
U = 3 U f = U = 3 U f = ;
Un Un
RP + XQ (XP − RQ) 2
DU = 3 DU f  + .
Un 2U 3n
26.10.2021 TDEE - Curs 5 10

10

5
 26.10.2021

4.2.3.2. Linia cu mai mulţi consumatori concentraţi

Z3=z1+z2+ z3
Z2=z1+z2

Z1=z1=r1+jx1 z2=r2+jx2 z3=r3+jx3

1 2 3
I1 I2 I3

UA0 i1 i2 i3 U30

Căderea de tensiune totală pe fază este egală cu suma fazorială a

căderilor de tensiune pe cele trei tronsoane ale liniei:

26.10.2021 TDEE - Curs 5 11

11

 Uf = U AO − U30 = z1 I1 + z 2 I2 + z3 I3

Căderile de tensiune pe linie se pot calcula prin însumarea algebrică a

valorilor mărimilor corespunzătoare pe tronsoanele liniei:

3
U = 3  ( rk I ka + x k I kr ) ;
k =1
3
U = 3  ( x k I ka − rk I kr ) ;
k =1

  3  
2

 3   ( x k I ka − rk I kr )  
  ,
DU = 3  ( rk I ka + x k I kr ) +  k =1 
 k =1 2U nf 
 
 
26.10.2021 TDEE - Curs 5 12

12

6
 26.10.2021

Valorile curenţilor din linie I1, I2 şi I3 se pot determina în funcţie de

curenţii i1, i2 şi i3 absorbiţi de consumatori:

I3 = i 3 ; I3a = i3a ; I3r = i3r ;

I 2 = i 2 + i3 ; I 2a = i 2a + i3a ; I 2r = i 2r + i3r ;
I1 = i1 + i 2 + i3 . I1a = i1a + i 2a + i3a ; I1r = i1r + i 2r + i3r .
Între impedanţele tronsoanelor zk şi impedanţele cumulate Zk ale
tronsoanelor dintre nodul sursă A şi nodul consumator k există
următoarele relaţii:

Z1 = z 1 ; R 1 = r1 ; X1 = x 1 ;
Z 2 = z1 + z 2 ; R 2 = r1 + r2 ; X 2 = x1 + x 2
Z 3 = z 1 + z 2 + z 3 ; R 3 = r1 + r2 + r3 ; X 3 = x 1 + x 2 + x 3 .

26.10.2021 TDEE - Curs 5 13

13

Pe baza acestor relaţii, pentru căderea de tensiune totală pe fază se obţine

relaţia duală:
3
 U f = Z1 i1 + Z2 i 2 + Z3 i3 =  Zk i k
k =1

respectiv:
3
U = 3  ( R k i ka + X k i kr ) ;
k =1
3
U = 3  ( X k i ka − R k i kr ) ;
k =1

  2  
2

 3   ( X k i ka − R k i kr )  
  ,
DU = 3  ( R k i ka + X k i kr ) +  k =1 
 k =1 2U nf 
 
 
26.10.2021 TDEE - Curs 5 14

14

7
 26.10.2021

Dacă consumatorii sunt reprezentaţi prin puterile active şi reactive,

rezultă:
n
 r P + x kQk  n  R k pk + Xkqk 
U =   k k  =    ;
k =1  Un  k =1  U n 
n
x P −r Q  n
 X p − R kqk 
U =   k k k k  =   k k  ;
k =1  U n  k =1  U n 
2
n 
n  
 rk Pk + x k Q k   k =1
( x k Pk − rk Q k ) 
 =
DU =    + 3
k =1  U n  2 U n
2
n 
n  
 R p + X k q k   k =1
(X k p k − R k q k )
 ,
=   k k  + 3
k =1  Un  2U n
26.10.2021 TDEE - Curs 5 15

15

Dacă reţeaua electrică este omogenă, căderile de tensiune se pot exprima

şi astfel:
n n n n
r0  l k Pk + x 0  l k Q k r0  L k p k + x 0  L k q k
U = k =1 k =1
= k =1 k =1
;
Un Un
n n n n
x 0  l k Pk − r0  l k Q k x 0  L k p k − r0  L k q k
U = k =1 k =1
= k =1 k =1
;
Un Un
2
n n
 n n

r0  l k Pk + x 0  l k Q k  x 0  l k Pk − r0  l k Q k 
DU = k =1 k =1
+  k =1 3
k =1  =
Un 2U n

26.10.2021 TDEE - Curs 5 16

16

8
 26.10.2021

2
n
n n n

r0  L k p k + x 0  L k q k  x 0 k k
L p − r0  Lkqk 

= k =1 k =1
+  k =1 3
k =1 
Un 2U n
4.2.3.3. Linia electrică trifazată cu sarcină distribuită uniform
L
L
L0 L’
dl l
dl
I=i0L 1 i0l 2 1 2

i0 [A/m] i0 [A/m]
a) b)
Dacă sarcina uniformă este exprimată prin curenţi

26.10.2021 TDEE - Curs 5 17

17

i0 [A/m] I=i0L d(U) = r0i 0 l dl

L L
L
U = 3  d(U) = 3 r0 i 0  l dl = 3 r0 I
0 0
2
Dacă sarcina uniformă este exprimată prin puterile active (p0 [W/m]), se
obţine:
P L
U = r0
Un 2
în care P=p0L reprezintă sarcina totală a liniei.

26.10.2021 TDEE - Curs 5 18

18

9
 02.11.2021

4. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE
4.3. ALEGEREA SECŢIUNII
CONDUCTOARELOR
LINIILOR ELECTRI1CE
Curs 6

02.11.2021 TDEE - Curs 6 1

În practica de proiectare, secţiunea conductoarelor liniilor electrice se

alege ţinând seama de anumite criterii (restricţii) tehnice şi economice.

Principalele criterii tehnice sunt:

➢ criteriul încălzirii admisibile în regim permanent;
➢ criteriul pierderii admisibile de tensiune;
➢ criteriul stabilităţii termice în regim de scurtcircuit;
➢ criterii mecanice (rezistenţa mecanică, rezistenţa la coroziune etc.).
Secţiunea obţinută prin calcul, pe baza criteriilor tehnice de
dimensionare, prevăzute de prescripţiile tehnice în vigoare, se numeşte
secţiune tehnică (steh).

Criteriul economic constă în echilibrul dintre costul pierderilor de

energie electrică şi costul liniei, datorate majorării secţiunii
conductoarelor.

02.11.2021 TDEE - Curs 6 2

1
 02.11.2021

Secţiunea liniei pentru care se realizează un regim de funcţionare optim

economic, corespunzător unor cheltuieli totale minime pentru linia
respectivă, într-o perioadă de funcţionare dată, se numeşte secţiune
economică (sec).

Secţiunea s, care se va adopta în final, trebuie să fie cea mai mare dintre
valorile rezultate pentru secţiunea tehnică (steh) şi secţiunea economică
(sec):
s = max(s teh ,sec )
4.3.1. Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza încălzirii
admisibile în regim permanent
Ic
Iadm =  t  m I adm I c  Iadm sau  I adm
tm

02.11.2021 TDEE - Curs 6 3

4.3.2. Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza căderii

admisibile de tensiune
DU  U  U adm
În cazul în care alimentarea consumatorului se face din cofretul de
branşament de joasă tensiune, valorile căderilor de tensiune, în regim
normal de funcţionare faţă de tensiunea nominală a reţelei, trebuie să fie
de cel mult:
➢ 3%, pentru receptoarele din instalaţiile electrice de iluminat;
➢ 5%, pentru restul receptoarelor de putere.

Dacă alimentarea consumatorului se face dintr-un post de transformare

sau din centrala proprie, valorile căderilor de tensiune în regim normal de
funcţionare a acestora trebuie să fie de cel mult:
➢6%, pentru receptoarele din instalaţiile electrice de iluminat;
➢8%, pentru restul receptoarelor de putere.

02.11.2021 TDEE - Curs 6 4

2
 02.11.2021

Zn
Zk Z′k
Z1 Z′1
I1 I2 Ik In

l1 r1 x1 l2 r2 x2 lk rk xk ln rn xn

UA0 i1 i2 ik in
s1 s2 sk sn
0
lk
rk =  ; x k = X0 lk
sk
Pentru rezolvarea problemei mai sunt necesare (n-1) ecuaţii, care se pot
obţine dacă se admite una din următoa-rele ipoteze suplimentare:
• ipoteza secţiunii constante (s=const.);
• ipoteza densităţii de curent constante (J=const.);
• ipoteza volumului minim de material conductor.
02.11.2021 TDEE - Curs 6 5

4.3.2.1. Determinarea secţiunii conductoarelor în ipoteza secţiunii

constante
➢ Linii electrice radiale fără ramificaţii
s1 = s 2 =  = s n = s
 n n
 n n
U = 3  l k I ka + 3 X l I = 3 L i
0 k kr k ka + 3 X 0  L k i kr
s k =1 k =1s k =1 k =1
 n  n
U = U a + U r U a = 3  I ka l k = 3  i ka L k
s k =1 s k =1
n n
U r = 3 X 0  I kr l k = 3 X 0  i kr L k U a  U adm − U r
k =1 n k =1 n

I ka k l i ka Lk
s = 3 k =1
= 3 k =1
U a U a
02.11.2021 TDEE - Curs 6 6

3
 02.11.2021

Dacă sarcinile sunt exprimate prin puteri: n n

P l k k p L k k
s= k =1
= k =1
U n U a U n U a
În cazul reţelelor monofazate de curent alternativ:
n n n n

 I ka lk  i ka L k  Pk l k p L k k

s = 2 k =1
= 2 k =1
s = 2 k =1
= 2 k =1

U a U a U n U a U n U a

02.11.2021 TDEE - Curs 6 7

4.2.4.2. Reţeaua complex buclată

➢ Compunerea ramurilor cu tensiuni de alimentare diferite
A
IA, YA E IE, YE N
UA0
B IB, YB N
UB0 C IC, YC
UC0 UN0 UE0 UN0
0 0
a) b)
IE = IA + IB + IC ;
( U EO − U NO )Y E = ( U AO − U NO )Y A +
+ ( U BO − U NO )Y B + ( U CO − U NO )Y C .
Y E = Y A + Y B + YC
02.11.2021 TDEE - Curs 6 8

4
 02.11.2021

U AO Y A + U BO Y B + U CO Y C
U EO =
YA + YB + YC
n

n U kO Yk
Y E =  Y K ; U EO = k =1
n
.
k =1
Y
k =1
k

În cazul transformărilor inverse se porneşte de la expresiile

căderilor de tensiune:
IA I I
U AO − U NO = ; U BO − U NO = B ; U CO − U NO = C ;
YA YB YC
IE IE
U EO − U NO =  U NO = U EO − .
YE YE
02.11.2021 TDEE - Curs 6 9

YA Y
IA = IE + (U AO − U EO )Y A ; IB = I E B + (U BO − U EO )Y B ;
YE YE
Y
IC = I E C + (U CO − U EO )Y C .
YE

• Linii electrice radiale cu ramificaţii

n n
X0  Qk lk X0  q k Lk
U r = k =1
= k =1
Un Un
U a = U a1 + U a 2 + U a 3 + U a 4 = U a1 + U a 2 + U a 3 + U a 5
din care rezultă Ua4=Ua5. La fel: Ua8=Ua9.

02.11.2021 TDEE - Curs 6 10

10

5
 02.11.2021

4
l4
P4, Q4
3 l5
5
l3
P5, Q5
A l1 1 l2 2
P3, Q3
P1, Q1 P2, Q2 l6
6
P6, Q6 l7
l8 87
P7, Q7
P8, Q8
P9, Q9 l9
9

Căderile active de tensiune satisfac următoarele relaţii:

U a1 + U a 2 + U a 3 + U a 4 = U a ; U a 4 = U a 5 ;
U a1 + U a 2 + U a 6 + U a 7 + U a 8 = U a ; U a 8 = U a 9 .
02.11.2021 TDEE - Curs 6 11

11

s1 = s2 ; s6 = s7 ; s2 = s3 + s6 ; s3 = s4 + s5 ; s7 = s8 + s9
P4 l 4 Pl
Din relaţia: U a 4 = U a 5, scrisă sub forma:  = 5 5
U ns4 U ns5
rezultă prin adunarea numărătorilor şi numitorilor:

P4 l4 P l +Pl P l +Pl P +P (P + P ) 
 =  4 4 5 5 =  4 4 5 5  4 5 =  4 5 45
Uns4 U n (s 4 + s5 ) P4 + P5 U n s3 U ns3
În cazul general, lungimea echivalentă este :

e =
P l
k k
=
p L k k

P k p k

Ramificaţiile 7-8 şi 7-9 din nodul 7 pot fi reduse la o linie echivalentă de

lungime:

02.11.2021 TDEE - Curs 6 12

12

6
 02.11.2021

P8 l8 + P9 l 9
 89 =
P8 + P9
cu secţiunea s7=s8+s9, care are la capăt sarcina (P8+P9).
3 45
l3
A l1 1 l2 2 P4+P5
P3
l6
P1 P2 6
P6 l7
7 89 8
P7
P8
P8+P9
a)
În continuare se înlocuiesc ramificaţiile care pleacă din nodul
2 cu latura echivalentă de lungime:
02.11.2021 TDEE - Curs 6 13

13

P3l 3 + (P4 + P5 ) 45 + P6 l 6 + P7 (l 7 +  89 )
 36 =
P3 + P6
A l1 1 l2 2 36

P1 P2 P3+P6

b)
având secţiunea s1=s3+s6, care are la capăt sarcina (P3+P6).
În final, se obţine linia de secţiune constantă s1:
P1l1 + P2 l2 + (P3 + P6 ) 36
s1 = 
U n U a
Se alege valoarea standardizată pentru s1 şi apoi se calcu-lează
pierderea activă de tensiune pe lungimea (l1+l2) a reţelei:
02.11.2021 TDEE - Curs 6 14

14

7
 02.11.2021

P1l1 + P2 l 2
U a 1−2 = 
U n s1
Cu căderea de tensiune disponibilă pentru restul ramuri-lor
reţelei (Ua–Ua1-2), se calculează secţiunile s3 şi s6:
P l + (P4 + P5 ) 45 P l + P7 (l 7 +  89 )
s3 =  3 3 ; s6 =  6 6 ; s7 = s6
U n (U a − U a1−2 ) U n (U a − U a1−2 )
Cu valorilor standardizate pentru s3 şi s6 se determină căderea
de tensiune pe tronsoanele 2-3 (Ua3) şi 2-7
(Ua6-7), iar apoi se calculează celelalte secţiuni:
P4 l 4 P5 l 5
s4 =  ; s5 =  ;
U n (U a − U a1−2 − U a 3 ) U n (U a − U a1−2 − U a 3 )
P8 l8 P9 l 9
s8 =  ; s9 =  .

Un ( Ua − U a1−2 − U a 6−7 ) U n (U a − U a1−2 − U a 6−7 )
02.11.2021 TDEE - Curs 6 15

15

4.3.2.2. Determinarea secţiunii conductoarelor

în ipoteza densităţii de curent constante
I1 I 2 I
= == n = J
s1 s 2 sn
n n
Ik
U a = 3   l k cos k = 3  J  l k cos k
k =1 s k k =1

U a
J= n
3  l k cos  k
k =1

Se calculează secţiunea fiecărui tronson al liniei:

n
Pi  l k cos  k
I 3 I i n
si = i =
J U a
l
k =1
k cos  k = k =1
U n U a cos i
02.11.2021 TDEE - Curs 6 16

16

8
 02.11.2021

Pentru liniile monofazate de curent alternativ:

n
2Pi  l k cos  k
2I i n
si =
U a
l
k =1
k cos  k = k =1
U n U a cos i

4.3.2.3. Determinarea secţiunii conductoarelor

în ipoteza volumului minim de material
A I1 1 I2 2 In-1 n-1 In n
S1,l1 S2,l2 Sn,ln

i1 i2 in-1 in
Secţiunile tronsoanelor sk pot fi exprimate în funcţie de
căderile active de tensiune pe tronsoane ΔUak:

02.11.2021 TDEE - Curs 6 17

17

I1a l1 I l I na ln
s1 = 3  ; s 2 = 3 2a 2 ,...,s n = 3  n −1
U a1 U a 2
n
U a −  U ak
U a =  U ak
k =1

k =1

Volumul de material conductor necesar pentru construcţia

liniei trifazate este:
 
n  I l2 I 2a l22 I l 2 
V = 3 lk s k = 3 3   1a 1
+ + + na n
n −1
=
k =1  U a1 U a 2 U a −  U ak 
 k =1

= f (U a1 , U a 2 ,..., U a (n −1) ).

02.11.2021 TDEE - Curs 6 18

18

9
 02.11.2021

 
V  I l 2 2
I na ln 
= 3 3   − 1a 1 2 + n −1
=0
 (U a1 )  (U a1 ) 2 
(U a −  U ak )
 k =1


 
V  I l 2 2
I na ln 
= 3 3   − 2a 2 2 + n −1
 = 0;
 (U a 2 )  (U a 2 ) 2 
(U a −  U ak )
 k =1


 
V  I l 2
(n −1)a n −1
2
Ina ln 
= 3 3  − + n −1
=0
 (U a (n −1) )  (U a (n −1) )
2
2 
(U a −  U ak )
 k =1


02.11.2021 TDEE - Curs 6 19

19

I1a l12 I 2a l22 I na ln2

= = = n −1
(U a1 ) 2 (U a 2 ) 2
(U a −  U ak ) 2
k =1
2 2 2
s s s
1
= 2
= = n

I1a I 2a I na
Considerând tronsonul n ca tronson de referinţă, secţiunile
celorlalte tronsoane se pot exprima prin relaţiile:
I1a I I(n −1)a
s1 = s n ; s 2 = s n 2a ; s n −1 = s n
Ina Ina Ina
Înlocuind secţiunile si în expresia căderii de tensiune Ua (a
cărei valoare este cunoscută), se obţine:

02.11.2021 TDEE - Curs 6 20

20

10
 02.11.2021

 
 
n
I ka lk  I1a l1 I 2a l2 I na ln 
U a = 3  = 3 + + ... + =
k =1 s  I I s 
k
 s n 1a s n 2a n

 I na I na 
3  I na n
=
sn

k =1
lk I ka ,
din care rezultă secţiunea tronsonului de referinţă:
3  I na n
sn =  lk Ika
U a k =1
Când sarcinile sunt exprimate prin puteri:
P P P
s1 = s n 1 ; s 2 = s n 2 ;  s n −1 = s n n −1
Pn Pn Pn
02.11.2021 TDEE - Curs 6 21

21

 Pn n
sn =  l k Pk
U a U n k =1
În continuare se calculează secţiunile tronsoanelor:
3  Iia n
 Pi n
si =
Ua
 lk Ika = K1 Iia
k =1
si =
U a U n
l k Pk = K 2 Pi
k =1

4.3.3. Verificarea secţiunii conductoarelor la stabilitate

termică în regim de scurtcircuit
În regim de scurtcircuit, temperatura θsc atinsă de conductoare
la sfârşitul scurtcircuitului nu trebuie să depăşească valorile
admisibile θadm, pentru acest regim de foarte scurtă durată,
deci:
sc  adm
02.11.2021 TDEE - Curs 6 22

22

11
 02.11.2021

Verificarea condiţiei de stabilitate termică :

➢ se calculează echivalentul termic de 1 s al curentului de
scurtcircuit, cu relaţia:
I e1s = Ik (m + n)t / 1
▪ Ie1s este curentul echivalent de 1s, care reprezintă un curent
alternativ cu valoare efectivă constantă, care într-o secundă
dezvoltă într-un circuit o căldură egală cu cea pe care ar
dezvolta-o curentul de scurtcircuit pe toată durata defectului;
▪ valoarea efectivă iniţială a componentei periodice a Ik
curentului de scurtcircuit;
▪ t - durata scurtcircuitului, determinată de tipul protecţiei
utilizate, având valorile uzuale: t=0,4÷0,6 s la linii aeriene şi
t=0,3÷1 s la cabluri [1];
02.11.2021 TDEE - Curs 6 23

23

▪ m - coeficient de corecţie care ţine seama de influenţa

componentei aperiodice. Se determină în funcţie de durata t a
scurtcircuitului şi de factorul de şoc kşoc;
▪ n - coeficient de corecţie care ţine seama de variaţia în timp
a valorii efective a componentei periodice. Se determină în
funcţie de durata t a scurtcircuitului şi de raportul
Ik / Ik , unde Ik este componenta permanentă a curentului de
scurtcircuit;
▪ cifra 1 are semnificaţia de 1 s şi asigură astfel omogenitatea
relaţiei sub aspect dimensional.

02.11.2021 TDEE - Curs 6 24

24

12
 02.11.2021

m n

I"k
Ik

t [s] t [s]
a b
➢ se determină densitatea echivalentă de 1 s a curentului de
scurtcircuit:
I
J e1s = e1s
s
➢ se determină temperatura finală θsc a conductorului la
sfârşitul scurtcircuitului, cu ajutorul monogramelor
02.11.2021 TDEE - Curs 6 25

25
Je1s [A/mm ]

Je1s [A/mm ]
2

Temperatura iniţială [C]

a b
Pentru conductoare active neizolate, temperaturile de
funcţionare admise în regim de scurtcircuit sunt [10]:
▪ 2000C, pentru conductoare masive sau de tip funie din cupru,
aluminiu sau aliaje de aluminiu;
▪3000C, pentru conductoare masive sau de tip funie din oţel.
02.11.2021 TDEE - Curs 6 26

26

13
 02.11.2021

Temperaturile admisibile de funcţionare în regim de lungă durată şi în

regim de scurtcircuit pentru cabluri cu conductoare din cupru şi din
aluminiu
Temperatura de funcţionare Temperatura de funcţionare
Tipul constructiv admisă în regim de lungă admisă în regim de
durată [0C] scurtcircuit [0C]
1 2 3
Cablu cu XLPE 90 250
Cablu cu PE 70 150 (130)
Cablu cu PVC
• s≤300 mm2 70 160
• s>3oo mm2 70 140
Cablu cu hârtie impregnată
• Cablu cu câmp neradial
o 0,6/1 kV la 3,5/6 kV 80 180
o 6/10 kV 65 (63) 165 (163)
• Cablu cu câmp radial
o 0,6/1 kV la 3,5/6 kV 80 180
o 6/10 kV 70 170
o 12/20 kV 65 155 (133)
o 18/30 kV 60 140

02.11.2021 TDEE - Curs 6 27

27

4.3.4. Alegerea secţiunii economice a conductoarelor

Soluția economică pentru secțiunea conductoarelor corespunde minimului
cheltuielilor totale actualizate (CTA), care însumează următoare-le
componente, actualizate la anul punerii în funcțiune a liniei [11]:
➢cheltuieli de investiții Ci pentru fiecare tip constructiv de linie, în €,
Ci = (A + Ks)L
▪A este componenta investiției specifice în linie, care este independentă de
secțiunea acesteia, în €/km;
▪K - panta de creștere a costului unui km de linie cu secțiunea conducto-rului
de fază, în €/km·mm2;
▪L - lungimea liniei, în km;
➢cheltuieli de exploatare Cexp, pe durata de serviciu a liniei, care nu depind
de consumurile proprii tehnologice de putere și energie (retribuții personal,
cheltuieli întreținere și reparații), în €;
➢cheltuieli de exploatare Cpw, generate de consumurile proprii tehnologice de
putere și energie pe durata de serviciu a liniei, datorate tranzitului sarcinii
maxime (Pmax, Imax), în €. Se calculează cu relația:
02.11.2021 TDEE - Curs 6 28

28

14
 02.11.2021

L 2
Cpw = 3RImax
2
cpw TSL = 3 I max cpw TSL
s
▪cpw - costul actualizat al pierderilor de putere și de energie, corespun-zător
unui an și unui consum tehnologic de un kW la sarcina maximă, în €/an și kW.
Se determină cu relația;
▪TSL - durata de serviciu a liniei proiectate; se consideră TSL=20 ani, pentru
LEC, respectiv TSL=40 ani, pentru LEA;
▪Imax - curentul maxim tranzitat, în A.
c
c pw = p + c w 
TSCE
•cp - costul unui kW instalat în centrala etalon, în €/kW;
•TSCE - durata de serviciu a centralei etalon, care va compensa pierderile de
energie pe linia proiectată. Se consideră TSCE=20 ani;
•cw - costul unui kWh, corespunzător treptelor de tensiune la care se face
distribuția, în €/kWh;
•τ - durata de calcul a consumurilor proprii anuale de energie, în ore/an.
Cheltuielile totale actualizate
02.11.2021 TDEE - Curs 6 29

29

L 2
CTA = (A + Ks)L + CexpTSL + 3 I max c pw TSL
s
dCTA  I2 
=  K − 3 max
2
cpw TSL  L = 0
ds  sec 
3cpw TSL
sec = Imax
K
Imax K
J ec = =
sec 3cpw TSL
Cunoscând valorile normate ale densității economice de current
secțiunea economică a conductoarelor active pentru o linie electrică se
obține din relația:
I
s ec = max
J ec

02.11.2021 TDEE - Curs 6 30

30

15
 02.11.2021

Densităţile economice de curent normate pentru dimensionarea secţiunii

liniilor electrice de distribuţie
TSM, în h/an
Tipul constructiv al liniei
1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
conductoare neizolate 1,01 0,92 0,84 0,77 0,70 0,64 0,58 0,53
J.T.
conductoare torsadate 0,99 0,90 0,82 0,75 0,68 0,62 0,57 0,52
Al conduct. Al-Ol neizol. 1,25 1,16 1,08 0,99 0,92 0,85 0,78 0,72
20 kV conduct. Al-Ol izolate 1,39 1,30 1,20 1,11 1,03 0,95 0,87 0,80
LEA
110 kV conductoare Al-Ol 1,33 1,24 1,16 1,08 1,00 0,92 0,85 0,79
J.T. conductoare neizolate 1,29 1,18 1,08 0,98 0,89 0,81 0,74 0,68
Cu 20 kV conductoare neizolate 1,84 1,72 1,59 1,47 1,36 1,25 1,15 1,06
110 kV conductoare neizolate 1,71 1,61 1,50 1,39 1,29 1,19 1,10 1,02
izolaţie din polietilenă 1,08 0,98 0,90 0,82 0,74 0,68 0,62 0,57
LEC Al
J.T. izolaţie din PVC 1,06 0,96 0,88 0,80 0,73 0,66 0,61 0,55

02.11.2021 TDEE - Curs 6 31

31

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
izol.polietilenă reticul. 1,14 1,07 0,99 0,91 0,84 0,78 0,72 0,66
6 kV izolaţie din PVC 1,12 1,05 0,97 0,90 0,83 0,76 0,70 0,65
izol.polietilenă reticul. 1,19 1,10 1,02 0,95 0,87 0,80 0,74 0,68
Al izolaţie din PVC 1,17 1,09 1,01 0,93 0,86 0,79 0,73 0,67
10 kV izolaţie hârtie 1,62 1,51 1, 40 1,29 1,19 1,10 1.01 0,93
izolaţie polietilenă 1,25 1,16 1,08 0,99 0,92 0,85 0,78 0,72
20 kV
izolaţie hârtie 1,97 1,83 1,70 1,57 1,45 1,34 1,23 1,13
izolaţie din polietilenă 1,24 1,13 1,03 0,94 0,85 0,78 0,71 0,65
LEC J.T.
izolaţie din PVC 1,18 1,08 0,98 0,89 0,81 0,74 0,68 0,62
izol.polietilenă reticul. 1,44 1,35 1,25 1,15 1,06 0,98 0,90 0,83
6 kV izolaţie din PVC 1,43 1,33 1,23 1,14 1,05 0,97 0,89 0,82
Cu izol.polietilenă reticul. 1,62 1,51 1,40 1,29 1,19 1,10 1,01 0,93
10 kV izolaţie din PVC 1,46 1,36 1,26 1,17 1,08 0,99 0,91 0,84
izolaţie hârtie 2,41 2,25 2,08 1,93 1,78 1,64 1,51 1,39
izol.polietilenă reticul. 1,65 1,54 1,42 1,32 1,21 1,12 1,03 0,95
20 kV
izolaţie hârtie 2,51 2,34 2,17 2,00 1,85 1,70 1,57 1,45

02.11.2021 TDEE - Curs 6 32

32

16
 02.11.2021

➢Ipoteza 1: Sarcina maximă nu variază în decursul perioadei de analiză față

de sarcina maximă din primul an. Sarcina maximă de calcul Imax se va
considera însăși valoarea sarcinii maxime din primul an.
➢Ipoteza 2: Sarcina maximă crește cu o rată anuală r în perioada primilor t r≤9
ani după primul an de exploatare, valoarea plafon atinsă în final (Imaxf)
presupunându-se că se menține în restul duratei de serviciu a liniei.
Sarcina maximă de calcul se determină cu relația:
Imax = K r Imaxi
unde Kr este un coeficient funcție de rata r de creștere a sarcinii.
Sarcina maximă de calcul (Imax), calculată cu este mai mică decât sarcina
maximă atinsă în final, care se poate determina cu formula:
Imax f = Imax i (1 + r) t r

Atunci când se cunoaște Imaxf și rata r de creștere în cei tr ani, se determină

Imaxi

02.11.2021 TDEE - Curs 6 33

33

Valorile coeficientului Kr pentru stabilirea sarcinii maxime de calcul în

funcție de rata r de creștere a sarcinii maxime anuale

02.11.2021 TDEE - Curs 6 34

34

17
 02.11.2021

➢Ipoteza 3: Idem ipoteza 2, cu precizarea că în unul din cei 9 ani în care are
loc creșterea treptată a sarcinii cu rată r - și anume în anul ts - mai are loc o
creștere suplimentară în salt, prin suprapunerea unei sarcini planificate Ip1.
Sarcina maximă de calcul se determină cu relația:
Imax = K rs Imaxi

unde Krs este un coefficient funcție de rata de creștere r și de valoarea relativă

a saltului de sarcină în anul ts, în raport cu sarcina din primul an (Ip1/Imaxi).
Valorile coeficientului Krs pentru stabilirea sarcinii maxime de calcul în funcție
de rata r de creștere a sarcinii maxime anuale și o creștere planificată în salt I p1

02.11.2021 TDEE - Curs 6 35

35

02.11.2021 TDEE - Curs 6 36

36

18
 02.11.2021

02.11.2021 TDEE - Curs 6 37

37

19
 CALCULUL REGIMULUI
PERMANENT DE FUNCŢIONARE
AL SEE
CURS 7

11/16/2021 TDEE - Curs 7 1

1. INTRODUCERE

Regimul permanent normal, este regimul normal, simetric de

exploatare a instalaţiilor reţelei electrice şi se caracterizează prin aceea
că parametrii reţelei au valori egale sau foarte apropiate de valorile lor
nominale. Acesta fiind regimul principal de funcţionare a reţelelor
electrice, pe baza lui se vor efectua calculele de proiectare a
elementelor de reţea. El impune condiţiile cele mai grele privind
solicitările maxime admisibile, calitatea energiei furnizate,
economicitatea funcţionării etc. În acest regim se admite şi modificarea
lentă a mărimilor datorită variaţiei curbelor de sarcină ale
consumatorilor.
Starea normală se caracterizează prin concordanţa dintre cerinte
(consum) şi producţie (generare), frecvenţa şi tensiunile fiind în limitele
operaţionale.
11/16/2021 TDEE - Curs 7 2

2
 Calculul de regim permanent constă în determinarea mărimilor electrice de
stare:
➢ Tensiuni (modul si argument) în noduri;
➢ Circulaţia de curenţi/puteri în laturile reţelelor electrice;
➢ Pierderi de putere.
Calculul de regim permanent este necesar:
1.În activitatea de planificare a dezvoltării reţelelor electrice pentru
stabilirea configuraţiei lor;
2.În activitatea de exploatare pentru alegerea regimului de funcţionare;
3.Pentru analiza capacităţii de transport‚ în vederea testării limitelor
puterilor de transfer (limita termică Imax,adm);
4.Pentru controlul on-line‚ al funcţionării sistemului electric‚ folosind
estimatoare de stare şi calculatoare de proces;
5.Pentru optimizarea regimurilor de funcţionare;
6.În studiul şi alegerea protecţiilor prin relee şi automatizărilor;
7.În calculele de stabilitate statică‚ tranzitorie şi de tensiune etc.

11/16/2021 TDEE - Curs 7 3

3. GENERALITATI PRIVIND CALCULUL REGIMULUI

PERMANENT

Punctul de pornire în calculul regimului permanent îl constituie

schema monofilară a sistemului, căreia i se atașează un graf ale cărui
noduri și laturi descriu topologia sistemului analizat.

Se urmărește realizarea modelului matematic al rețelei in studiu (un

sistem de ecuații având drept necunoscute potențialele nodurilor)
făcând legătura între topologia rețelei și ecuațiile de material descrise
prin legea lui Ohm și legile lui Kirchhoff .

11/16/2021 TDEE - Curs 7 4

4
 O reţea electrică este constituită din:
➢Laturile sunt reprezentate prin impedanţe/admitanţe - modelează un
element din structura sistemului (de exemplu, o linie, un transformator, un
generator etc) şi corespunde unei scheme echivalente reprezentate printr-un
dipol sau cuadripol liniar;
➢Noduri - reprezintă extremitatea unei laturi sau punctul de întâlnire a două
sau mai multe laturi şi este asociat barelor colectoare din staţiile şi posturile
de transformare sau punctului neutru. În noduri:
▪ injecţiide curent / putere;
▪ sensul vehiculării curentului/puterii = semnul asociat „+” pentru
curentul/puterea „introdusă” în nod de surse şi „-” pentru curentul /
puterea „extrasă” din nod de consumatori;

Schemele echivalente ale diferitelor elemente din sistem conţin:

➢ laturi longitudinale (definite între două noduri independente)
➢ laturi transversale (definite între un nod independent şi nodul de
referinţă).
11/16/2021 TDEE - Curs 7 5

În studiul reţelelor şi sistemelor electrice pentru caracterizarea structurii şi

parametrilor elementelor acestora se utilizează aşa zisele matrice de sistem:
➢ matricea admitanţelor nodale [Ynn];
➢ sau matricea impedanţelor nodale [Znn].

Având în vedere numărul mare al mărimilor electrice de stare de

determinat, Ui,k (tensiunile la bornele laturilor) şi Iik (curenţii în laturi),
pentru formarea şi rezolvarea sistemului general de ecuaţii al reţelei
electrice, se utilizează metode matriceale.

Ipoteze:
➢Se consideră reţeaua liniară şi se folosesc teoremele lui Kirchhoff pentru
reţeaua electrică în ansamblul său;
➢Soluţionarea problemei se reduce fie la:
- rezolvarea unui sistem de ecuaţii liniare când caracteristicile sarcinilor şi
generatoarelor se reprezintă prin I=ct;
- fie rezolvarea unui sistem de ecuaţii neliniare de gradul II când se
foloseşte ipoteza P=ct şi Q=ct.
11/16/2021 TDEE - Curs 7 6

6
 4. CLASIFICAREA VARIABILELOR SISTEMULUI
În scopul de a stabili sistemul de ecuaţii de rezolvat, este necesar ca, în funcţie de tipul
nodului să se facă o clasificare a variabilelor sistemului:
a. Variabile de cerere: Pc, Qc (toate puterile active şi reactive consumate)
b. Variabile de intrare sau de control: toate mărimile care pot fi „manipulate” pentru a
satisface echilibrul dintre consum şi generare, în condiţiile în care SEE funcţionează cu
restricţii şi funcţii obiectiv. În cele mai multe cazuri acestea sunt:
– modulul tensiunilor la toate nodurile generatoare;
– puterea generată la toate nodurile generatoare cu excepţia nodului de echilibru (la
nodul de echilibru, puterea generată se calculează la sfârşitul regimului permanent
închizându-se balanţa prin acoperirea pierderilor în sistem);
- prizele de funcţionare ale transformatoarelor cu reglaj sub sarcină.
c. Variabilele de stare: care odată calculate permit calculul altor mărimi de interes;
mărimile de stare de această dată sunt tensiunile complexe în toate nodurile din sistem;
d. Variabilele de ieşire: sunt funcţii de variabile de stare, de cele de intrare şi de cerere:
– circulaţia de puteri active şi reactive pe liniile electrice;
– puterea reactivă generată;
– puterile Pe şi Qe generate la nodul de echilibru;
– intensitatea curenţilor în liniile electrice.

11/16/2021 TDEE - Curs 7 7

5. Se disting trei tipuri caracteristice de noduri şi anume:

i) Noduri de tip generator (noduri cu tensiune controlată) pentru care se dau
P şi |U| precum şi limitele în care trebuie să se încadreze puterea reactivă
(Qmin, Qmax). Fixarea unei anumite tensiuni la acest tip de nod se poate face
datorită posibilităţilor de reglaj a puterii reactive a generatoarelor. În urma
calculului, se determină puterea reactivă generată Qgi şi argumentul tensiunii
θgi. La nodul generator „hibrid”, puterea injectată în nod va fi egală cu suma
algebrică dintre puterea debitată de generator şi cea absorbită de consumatorul
local.
ii) Noduri de tip consumator, caracterizate de mărimile P şi Q sau numai una
din puteri şi un parametru de tip conductanţă (Gc) sau susceptanţă (Bc). În
această categorie se încadrează şi nodurile pasive cu puteri injectate nule; în
aceste noduri nu există consumatori racordaţi sau dacă există aceştia sunt
reprezentaţi prin admitanţa (Yc) sau impedanţa constantă (Zc);

11/16/2021 TDEE - Curs 7 8

8
 iii) Nod de echilibrare a puterilor active şi reactive din sistem (notat E), la
care se impun |U| şi θ. Introducerea acestui nod, în care sunt conectate surse
de putere activă şi reactivă, este necesară din următoarele motive:
➢Puterea activă a generatorului conectat la acest nod va echilibra pierderile
totale din sistem, necunoscută a problemei. Din această cauză el se mai
numeşte şi generator adaptabil după puterea activă,
➢Tensiunea |Ue| a nodului de echilibrare fixează nivelul general al
tensiunilor din nodurile sistemului, atunci când lipsesc nodurile cu tensiune
controlată,
➢Argumentele θ ale tensiunilor celorlalte noduri sunt raportate la
argumentul tensiunii nodului de echilibrare, luat de obicei egal cu zero;
➢Introducerea în calcule a nodului de echilibrarea a puterilor active
corespunde cu ipoteza frecvenţei unice în sistem. Astfel, dacă generatorul
adaptabil din acest nod nu este capabil să compenseze puterea totală ΔP1
pierdută în sistem la frecvenţa f1, echilibrul poate fi totuşi realizat la
frecvenţa f2 < f1 când ΔP2 = Pe;
➢Echilibrarea puterilor reactive se realizează cu contribuţia tuturor
nodurilor la care s-a impus |U|;
11/16/2021 TDEE - Curs 7 9

➢ Rolul generatoarelor, adaptabile după puterea reactivă, conectate în

aceste noduri, este de a menţine tensiunile nodale, privite ca variabile
locale ale sistemului, într-o plajă de variaţie dorită, prin influenţarea
bilanţurilor zonale de putere reactivă;
➢ Dacă se scrie ecuaţia de bilanţ global a puterilor în sistem:

S
ing
gi + S e =  S cj +  S
jnc
(1)

rezultă că puterea la nodul de echilibru este dată de relaţia:

S e =  S cj +  S −  S gi ( 2)
jnc ing

În relaţia (2) se cunosc cu exactitate puterile cerute de consumatori şi cele

disponibile ale surselor, în schimb pierderile de putere din reţea ΔS sunt
evaluate cu aproximaţie. Ca atare nodul de echilibrare trebuie ales astfel
încât să poată prelua inexactităţile introduse de pierderile de putere din
reţea. De regulă acest rol este îndeplinit de cea mai importantă centrală din
sistem. Puterea activă (Pe) şi reactivă (Qe) în acest nod se determină la
sfârşitul calculului regimului permanent.
11/16/2021 TDEE - Curs 7 10

10
 ~ ~

Nod generator Nod consumator Nod mixt (hibrid) Nod de echilibru

Pgi = cst.>0 Pci = cst.≤0 Pi = Pgi – Pci │Ue│= cst.
│Ugi│= cst. Qci = cst.≤0 │Ui│= cst. θe = cst.
Qgimin ≤ Qgi ≤ Qgimax │Uci│= var. Qgimin ≤ Qgi – Qci ≤ Qgimax Pe = var.
θgi = var. θci = var. θ = var. Qe = var.
a) b) c) d)

Caracterizarea nodurilor unui SEE (convenţia de semn a injecţiilor):

a) nod generator; b) nod consumador; c) nod mixt (hibrid); d) nod de echilibru.

11/16/2021 TDEE - Curs 7 11

11

11.3. CIRCULAŢIA PUTERILOR ACTIVE ŞI REACTIVE

11.3.1. Tranzitul de putere pe o linie „i-k” fără transformatoare (Fig.11.2)

Sik i I’ik yik I’ki k Ski

Iik Ii0 Ik0 Iki
Ufi Ufk
θi yik0 yki0 θk

Fig.11.2. Schema echivalentă în Π a unei laturi.

* * *
Sik = 3U fi Iik = 3 3U fi Iik = 3U i Iik (11.3)

Iik = U fi y ik0 + (U fi − U fk )y ik =
1
3
Ui yik0 + (Ui − U k )yik  (11.4)

Pentru simplificarea calculelor curentul se va considera multiplicat

cu 3 !

11/16/2021 TDEE - Curs 7 12

12
 U i = U i  e jθi = U i (cosθ i + jsinθ i )
 (11.5)
U k = U k  e = U k (cosθ k + jsinθ k )
jθ k

 y ik = g ik + jbik = y ik e jγ = y ik (cosγ ik + jsinγ ik )

ik

 (11.6)
 y ik0 = y ki0 = g ik0 + jbik0
Sik = U i Iik = U i U i y ik0 + (U i − U k )y ik  = U i2 (y ik + y ik0 ) − U i U k y ik = (11.7)
* * * * *

= U i2 y ik (cosγ ik − jsinγ ik ) + g ik0 − jbik0  − U i U k y ik cos(θ i − θ k − γ ik ) + jsin(θ i − θ k − γ ik ) =

= Pik + jQik

Ski = U k I ki = U k U k y ki0 + (− U i + U k )y ki  = U 2k (y ki + y ki0 ) − U k U i y ki = (11.9)

* * * * *

= U 2k y ki (cosγ ki − jsinγ ki ) + g ki0 − jb ki0  − U k U i y ki cos(θ k − θ i − γ ki ) + jsin(θ k − θ i − γ ki ) =

= Pki + jQ ki

ΔS = Sik + Ski (11.11)

(11.12)

11/16/2021 TDEE - Curs 7 13

13

ΔSik = ReSik + Ski  + jImSik + Ski  = ΔPik + jQik =

= U i y + U i y (U i − U k ) + U k y + U k y (U k − U i ) =
2 * * * 2 * * *
ik0 ik ki0 ki
(11.12)
= U i (yik0 + y ik ) + U k (y ki0 + y ki ) − U i y U − U k y U
2 * 2 * * * * *
k i
ik ki

Daca yik = y ki ; yik0 = y ki0 (11.13)

(
ΔSik = (yik0 + yik ) Ui + U k − y U i U k + U k Ui
* 2 2
) *
ik
( * *
) (11.14)

11.3.2. Tranzitul de putere pe o latură cu transformator (Fig.11.3,a), (Fig.11.3,b)

Fig.11.3 Schema echivalentă în Π cu operatorul Nik:

a) transformator ridicător; b) transformator coborâtor.
11/16/2021 TDEE - Curs 7 14

14
 Se consideră transformatorul ridicător (Fig.11.3, a), adicǎ transformatorul este
conectat la nodul i iar parametrii acestuia sunt raportați la tensiunea acestui nod.

Sik = U i Ii = U i U i yik0 + (U i − N ik  U k )yik  =

* *

(11.18)
= U i2 (g ik0 2 + j bik0 2 + yik ) − U i U k yik N ik
* * *

Sik = U i Ii = U i U i yik0 + (U i − N ik  U k )yik  =

* *
(11.19)
= U i2 (g ik0 2 + j bik0 2 + yik e jγik ) − U i U k yik N ik e j(θi −θ k − γik )
*

În cazul puterilor transferate în sens invers, de la nodul k la nodul i:

Ski = U k' I k = N ik  U k N ik  U k y ki0 + (− U i + N ik  U k )yik  = (11.21)
 * *


= U k (g ki0 2 + j b ki0 2 + yik e ) N ik − U i U k yik N ik e
jγ ik * j(θ k −θi − γ ki )
 2 2

ΔSik = ReSik + Ski  + j  ImSik + Ski  = ΔPik + jQik = (11.22)

= U i (y ik0 + y ik ) + U k N  (y ki0 + y ki ) − N ik  U i y U − N ik  U k y U
2 * 2 2 * * * * *
ik k i
ik ki

yik = y ki ; yik0 = y ki0

( 2 2
) *
ik
(
ΔSik = (yik0 + yik ) Ui + Nik2  U k − y Nik  Ui U k + U k Ui (11.23)
* * *
)
11/16/2021 TDEE - Curs 7 15

15

12.5.5. Impedanţele de secvenţă ale echipamentelor electrice

exprimate în unităţi relative
12.5.5.1. Sistemul unităţilor relative
Se aleg în mod arbitrar puterea de bază Sb şi tensiunea de bază Ub →:

Ib =
Sb Ub U2b
(12.27) Zb = = (12.28)
3U b 3Ib Sb
Curentul, tensiunea, puterea şi impedanţa în mărimi relative (notate cu asterix) [1]:
I 3Ub  U  S  Z S
I ==I ; U = ; S = ; Z = = Z b2 (12.29)
Ib Sb Ub Sb Zb Ub
 U ZI  
Legea lui Ohm în unităţi relative U = = =Z I (12.30)
U b Zb Ib
S3f 3  S1f S1f
*
U =
U
=
3U f U 
= f = U f (12.31) S3f = = = = S1f (12.32)
Ub 3U fb U fb S3fb 3  S1fb S1fb
2
 U b,vechi  Sb,nou
Z=Zvechi  Zb,vechi =Znou  Zb,nou  
 Znou =Z vechi   (12.34)
 U
 b,nou  Sb,vechi
11/16/2021 TDEE - Curs 7 16

16
 12.5.5.2. Impedanţa generatorului în unităţi relative
Sb = SnG ; U b = U nG (12.37)

U 2b U nG
2 XG S
Zb = = (12.38) x G = = X G nG
2
(12.39)
Zb U nG
Sb SnG
12.5.5.3. Impedanţa de scurtcircuit a transformatorului în unităţi relative

U 2b1 U 2n1 U2 U2
Sb =SnT ; U b1 =U n1; U b2 =U n2 (12.40) Zb1 = = ; Zb2 = b2 = n 2 (12.41)
Sb SnT Sb SnT

R T1  PCun  U 2n1 −3  1  PCun  U 2n1 −3  SnT PCun −3

R *T1 = = 10  =  10  2 = 10 (12.43)
Zb1  S2nT  Zb1  S2nT  U n1 SnT

R T2  PCun  U 2n2 −3  1  PCun  U 2n2 −3  SnT PCun −3

R *T2 = = 10  =  10  2 = 10 (12.44)
Zb2  S2nT  Zb2  S2nT  U n2 SnT

 u % U 2n1  1  u k % U 2n1  SnT u k %

Z*T = Z*T1 = Z*T2 =  k  =   2 = (12.46)
 100 SnT  Zb1  100 SnT  U n1 100

11/16/2021 TDEE - Curs 7 17

17

Aplicatia 2: Se consideră sistemul prezentat din figura următoare:

A B C D
1 T1 2 T2 3
L
G
S
Reţea radială – schema monofilară.
1. Să se aleagă şi să se calculeze mărimile de bază;
2. Să se calculeze parametrii elementelor de sistem în unităţi relative;

Tabelul 1. Parametrii generatorului G

11/16/2021 TDEE - Curs 7 18

18
 Tabelul 2. Parametrii transformatorului T1

Tabelul 3. Parametrii transformatorului T2

11/16/2021 TDEE - Curs 7 19

19

Soluţie:
1.
- Se alege puterea de bază, comună pentru întregul sistem, Sb = 100 MVA;
-Se aleg tensiunile de bază pentru fiecare sector, conform tabelului 1 şi se
calculează celelalte mărimi de bază:

11/16/2021 TDEE - Curs 7 20

20
 2. Calculul parametrilor elementelor de retea

11/16/2021 TDEE - Curs 7 21

21

11/16/2021 TDEE - Curs 7 22

22
 11/16/2021 TDEE - Curs 7 23

23

11.4. FORMULAREA PROBLEMEI DE REGIM PERMANENT

➢ Sistemul trifazat de tensiuni este simetric de secvenţă pozitivă;
➢ Reţeaua este echilibrată;
➢ Parametrii elementelor de reţea sunt constanţi în timp;
➢ Reţeaua funcţionează într-un regim staţionar (permanent);
În aceste condiţii în calcule se utilizează diagrama monofazată de secvenţă direct.
11.4.1. Modelul matematic de bazǎ
(Fig.11.4)
Admitanţele nodurilor cu care nodul i nu este
conectat sunt nule. Se scrie Legea I a lui
Kirchhoff pentru nodul i:

Fig.11.4. Conexiunile nodului.

11/16/2021 TDEE - Curs 7 24

24
 Ii − (Ii1 +  + Iik +  + Iin ) − (Ii10 +  + Iik0 +  + Iin0 ) = 0, i = 1n (11.33)

Ii − ( yi10 + + yik0 + + yin0 ) U i − yi1 ( U i − U1 ) −

(11.34)
− yik ( U i − U k ) − − yin ( U i − U n ) =
= Ii − ( yi10 + + yik0 + + yin0 ) U i − ( yi1 + + yik + + yin ) U i +
+ ( yi1 U1 + + yik U k + + yin U n ) = 0, i = 1 n
 n n  n

 yik +  yik0  U i +  ( − yik ) U k  = Ii , i = 1 n (11.35)
 k =1 n, k =1 n,
 k =1 n,
 k i k i  k i
n n
Y ii = 
k =1 n,
yik ; Y i0 = 
k =1 n,
yik0 ; Y ik = − yik , i = 1 n (11.36)
k i k i

n
(Y ii + Y i0 )U i +  (Y
k =1n,
ik  U k ) = Ii , i = 1 n (11.37)
k i

11/16/2021 TDEE - Curs 7 25

25

Ecuaţiile (11.37) pot fi puse sub formă matriceală:

Ynn nn  Un n1 =I n n1 (11.38)

ecuaţia (11.38) reprezentând modelul matematic de bază pentru calculul regimului

permanent al SEE.
Matricea admitanţelor nodale [Ynn];
11.4.2. Reguli generale de scriere a matricei [Ynn]
✓ dacă transformatorul ideal se află conectat la nodul k:
Y ii =  yik +  yik0 +  y ki N 2ki (11.39)
   
linii trafo
✓ dacă transformatorul este conectat la nodul i:
Yii =  yik +  yik0 (11.40)
✓ transformatorul se află conectat galvanic la nodul k ( Nik se află la nodul i):
*
Yik = − y ki N ki ; Y ki = − y ki N ki (11.41)
iar dacă raportul de transformare este real:
Y ik = − y ki N ki = Y ki (11.42)
✓ transformatorul se află conectat galvanic la nodul i ( Nik se află la nodul k):
*
Y ik = − y N ik ; Y ki = − y N ik (11.43)
ik ik

11/16/2021 TDEE - Curs 7 26

26
 11.5. METODE DE SOLUŢIONARE A ECUAŢIILOR
REGIMULUI PERMANENT
11.5.1. Cazul reţelelor complexe
*
Si Pi − j  Qi
 * Ii = = (11.46)
Y nn  U n  =  Sn*  (11.45) Ui
*
Ui
*

 Un 
 Ynn    U n  =  I n  +  I n 0  (11.48)
I i0 = - Y i0  U i , i = 0,1..., n (11.47)  

 Ynn    U n  =  Pn − j  Qn  +  I n 0  (11.49)
   U* 
 n 
Dintre abordările cele mai semnificative se disting următoarele [2]:
➢transformarea problemei neliniare într-o succesiune de probleme liniare: Gauss,
Gauss – Jordan etc. metode “iterative” : Gauss – Jacobi, Gauss – Seidel, relaxaţiei;
➢metodele “variaţionale” Newton – Raphson şi Ward.

11/16/2021 TDEE - Curs 7 27

27

Particularităţi ale reţelelor radiale

În absenţa surselor distribuite există numai două tipuri de noduri în reţea:
1. noduri de sarcină, pentru care se scrie expresia puterii complexe sub forma

S = (Pc + jQ c ) + 3 U(I ac + jI rc ) + U 2 (G c + jBc ) (11.57)

2. nod sursă, care este nodul de injecţie a puterii în reţea, este caracterizat prin
valoarea efectivă a tensiunii │U│ şi argumentul θ.
11.5.2.2. Metoda de calculul a reţelelor radiale prin baleiere ascendent/
descendentă

1. Baleierea ascendentă – conform Fig.11.5, a, se pleacă de la nodul final, se

calculează curenţii în noduri şi în fiecare latură aplicând prima lege a lui Kirchhoff,
nod cu nod înspre nodul sursă;

2. Baleierea descendentă – conform Fig.11.5, b, se pleacă de la nodul sursă se

calculează căderile de tensiune pe fiecare latură (curenţii în laturi fiind determinaţi la
pasul anterior) înspre nodul final şi se determină potentialele fiecărui nod.

11/16/2021 TDEE - Curs 7 28

28
 Calc.1 Calc.14

Calc.13
n n

Calc.2
S S
Calc.7 1 Calc.5 Calc.8 1 Calc.10
k k

Calc.11
Calc.4
Calc.6

Calc.9
Calc.3 Calc.12
n-1 n-1
2 2
a) b)

Fig.11.5. Schema de calcul prin metoda acendent/descendentă:

a) calculul curenţilor prin laturi ; b) calculul tensiunilor nodale.
Algoritmul se desfăsoară astfel:
0. Se iniţializează tensiunile tuturor nodurilor cu tensiunea impusă de sursă, iar
pasul p=0 (0)
U k = U S , k = 1,2,..n, k  S
1. Baiere ascendentă, p=p+1:
1.1. Se calculează curentul în nodul k
*
(p) Sk
Ik = −1)*
3U (p
k

11/16/2021 TDEE - Curs 7 29

29

1.2. Se calculează curenţii din laturile incidente nodului k

1  (p) 
(p)
Iik =  I k +  I (p) 

N ik 
kj 
j=next(k) 

cu:
- i nodul din amonte de k;
- next(k) nod care urmează după nodul k (din aval);
-Nik operator care ţine seama de raportul de transformare a laturii (Nik=1
dacă latura nu conţine transformatoare).

2. Baleiere descendentă:
2.1. Se calculează căderile de tensiune pe laturi:
(p) (p)
Δ U ik = 3 Zik  Iik

11/16/2021 TDEE - Curs 7 30

30
 2.2. Se calculează tensiunile nodurilor:

(p)
Uk =
1
N ik
( (p) (p)
U i − ΔU ik )
3. Se calculează puterea injectată prin nodul sursă:


(p)*
SS(p) = 3US ISj
j= next(S)

4. Dacă modelul este liniar (p>1) se trece la pasul 6.

5. Dacă modelul este neliniar (p>1 şi S S( p ) − S S( p −1)   se revine la pasul 1;

6. Se calculează pierderile de puteri prin laturi.

11/16/2021 TDEE - Curs 7 31

31

Aplicaţie
Se consideră reţeaua radială din Fig.4.6 cu următoarele caracteristici:
- tensiunea sursei US= 10 kV;
- valoarea sarcinilor s4=(250+j160) kVA; s3=(340+j200) kVA;
- caracteristicile liniilor electrice:
RL XL BL
[Ω] [Ω] [μS]
L1-2 4 3,2 60
L2-3 5 3,2 60
- caracteristicile transformatoarelor:

SN U1/U2 usc PSc PFe QFe

[kVA] [%] [kW] [kW] [kvar]
T 400 10/0,4 6 3,8 1,4 4,0

11/16/2021 TDEE - Curs 7 32

32
 s4
4
T
1 3
SS 2
s3

Fig.7.5. Schema monofilară a reţelei radiale

Să se calculeze circulaţia curenţilor în reţea, potenţialele nodurilor şi
puterea debitată de sursă în ipoteza sarcinilor constante. Se va utiliza
metoda ascendent/descendentă („backward/forward”) în două iteraţii.
Scheme echivalente ale elementelor de reţea:
- transformator schema în Γ cu parametrii longitudinali raportaţi la
secundar, iar parametrii transversali raportaţi la tensiunea primară;
Impedanţa: (0,0038+j0,024) Ω;
Admitanţa: (14-j40) μS;
- L12 schema în Π;
- L23 schema în Π;

11/16/2021 TDEE - Curs 7 33

33

1 3
SS I12 I’12 4+j3,2 Ω 2 I23 I’23 5+j3,2 Ω
s3, i3
I120 I210 I230 I320
j30 μS j30 μS I24 j30 μS j30 μS (340+j200) kVA

(14-j40) μS
I240
I’24
I”24 N24=10/0,4=25

(0,0038+j0,024) Ω

4
s4, i4
(250+j160) kVA

Fig.7.6. Circuitul echivalent monofazat

11/16/2021 TDEE - Curs 7 34

34
 0. Iniţializare
Se consideră tensiunile tuturor nodurilor egale cu 10 kV (secundar trafo 0,4 kV)

U1 =U 2 =U 3 =US =10 kV; U 4 =0,4 kV

Iteraţia 1
1. Calculul ascendent (calculul curenţilor)

Latura 2-3:
*
Relaţia de calcul : S
I= *
3U

i3 =
(1) s3
*
=
(340 − j200 )103 = (19,6 − j11,5)A
3 U3
(0) *
3  10  10 3
U 3  (jB23 /2) 10  10 3  30  10 − 6
(0)
(1)
I320 = =j = j0,17A
3 3
(1) (1) (1)
I'23 = i3 + I320 = (19,6 − j11,5) + j0,17 = (19,6 − j11,33)A
(1) (1) (1)
I 23 = I'23 + I 230 = (19,6 − j11,33) + j0,17 = (19,6 − j11,16)A

11/16/2021 TDEE - Curs 7 35

35

Latura 2-4

(0)
U 4 = 0,4kV
*
(1) s4 (250 − j160)10 3
i4 = = = (360 − j230)A
3U4
(0) *
3  0,4  10 3
(1)
24 = i 4 = (360 − j230)A
I"(1)
I"(1) (360 − j230)
24 =
I'(1) = = (14,4 − j9,2)A
24
N 24 (25 )

U 2  Y T 10  10 3  (14 − j40)  10 − 6
(0)
(1)
I 240 = = = (0,08 − j0,23)A
3 3
(1) (1)
I 24 = I'(1)
24 + I 240 = (14,4 − j9,2) + (0,08 − j0,23) = (14,48 − j9,43)A

11/16/2021 TDEE - Curs 7 36

36
 Latura 1-2

U 2  (jB12 /2) 10  103  30  10 − 6

(0)
(1)
I 210 = =j = j0,17A
3 3
(1) (1) (1)
(1)
I'12 = I 23 + I 24 + I 210 = (19,6 − j11,16) + (14,48 − j9,43) + j0,17A = (34,08 − j20,42)A
(1) (1)
I12 = I'12
(1)
+ I120 = (34,08 − j20,42) + j0,17 = (34,1 − j20,25)A

2. Calculul descendent (calculul tensiunilor)

Latura 1-2

(1) (1)
Δ U12 = 3 I'12  (4 + j3,2) = 3(34,1 − j20,42)  (4 + j3,2) = (350 + j27,44)V
(1) (1)
U 2 = US − Δ U12 = 10000 − (350 + j27,44) = 9650 − j27,44 = (9,650 − j0,02744)k V
(1)
U2 9650 2 + 47,5 2
= = 0,965
US 10 10000

11/16/2021 TDEE - Curs 7 37

37

Latura 2-4
(1)
Δ U 24 = 3 I"(1)
24 (0,0038 + j0,024) = 3 (360 − j230)  (0,0038 + j0,024) = (11,93 + j13,45)V

(1)
U4 =
U2
(1)
(1)
− Δ U 24 =
(9650 − j27,44 ) − (11,93 + j13,45) = (374,07 − j14,55 )V
N 24 25
(1)
U4 374,07 2 + 14,55 2
= = 0,936
US /N 24 400

Latura 2-3

(1) (1)
Δ U 23 = 3 I'23  (5 + j3,2) = 3(19,6 − j11,33)  (5 + j3,2) = (232,5 + j10,5)V
(1) (1)
U 3 = U (1)2 −Δ U 23 = (9650 − j27,44) − (232,5 + j10,5) = (9417,5 − j37,94)V
(1)
U3 9417,5 2 − 37,94 2
= = 0,94
US 10000

11/16/2021 TDEE - Curs 7 38

38
 3. Calculul puterii injectate
(1) (1) *
SS = 3 I12  US = 3(34,1 + j20,25)  10  103 = (590 + j350,7)kVA
SS(1) = 669,24kVA

Iteraţia 2

1. Calculul ascendent (calculul curenţilor)

Latura 2-3:

(2)
i3 =
s3
*
=
(340 − j200 )103 = (20,92 − j12,36)A
3 U3
(1) *
3(9417,5 + j37,94)
(9417,5 − j37,94)  30 10 −6
(1)
U 3  (jB 23 /2)
= (0,0066 + j0,163 )A
(2)
I320 = =j
3 3
I'23 = i3 + I320 = (20,92 − j12,36) + (0,0066 + j0,163 ) = (20,93 − j12,20)A
(2) (2) (2)

I 23 = I'23 + I 230 = (20,93 − j12,20) + (0,0066 + j0,163 ) = (20,94 − j12,00)A

(2) (2) (2)

11/16/2021 TDEE - Curs 7 39

39

Latura 2-4
U 4 = (374,07 − j14,55 )V
(1)

*
(2) s4 (250 − j160)10 3
i4 = = = (395,34 − j261,9)A
3U4
(1) *
3  (374,07 + j14,55 )
(2)
24 = i 4 = (395,34 − j261,9)A
I"(2)
I"(2) (395,34 − j261,9)
24 =
I'(2) = = (15,81 − j10,48)A
24
N 24 (25 )

U 2  Y T (9417,5 − j27,44)  (14 − j40) 10 −6

(1)
(2)
I 240 = = = (0,0768 − j0,218)A
3 3
(2) (2)
I 24 = I'(2)
24 + I 240 = (15,81 − j10,48) + (0,0768 − j0,218) = (15,89 − j10,70)A

11/16/2021 TDEE - Curs 7 40

40
 Latura 1-2
(1)
U 2 = (9,650 − j0,02744)k V
U 2  (jB12 /2) (9650 − j27,44)  j30 10 −6
(1)
= (0,0005 + j0,167 )A
(2)
I 210 = =
3 3
= I 23 + I 24 + I 210 = (20,94 − j12,00) + (15,89 − j10,70) + (0,0005 + j0,167 ) =
(2) (2) (2) (2)
I'12
= (36,83 − j22,87)A
+ I120 = (36,83 − j22,87) + (0,0005 + j0,167 ) = (36,83 − j23,00 )A
(2) (2)
I12 = I'12
(2)

2. Calculul descendent (calculul tensiunilor)

Latura 1-2
(2) (2)
Δ U12 = 3 I'12  (4 + j3,2) = 3(36,83 − j22,87)  (4 + j3,2) = (381,47 + j45,63)V
U 2 = US − Δ U12 = 10000 − (381,47 + j45,63) = (9618,53 − j45,63 )V
(2) (2)

(2)
U2 9629,46 2 + 32,208 2
= = 0,962
US 10000

11/16/2021 TDEE - Curs 7 41

41

Latura 2-4
(2)
Δ U 24 = 3 I"(2)
24 (0,0038 + j0,024) = 3 (395,34 − j261,9)  (0,0038 + j0,024) = (13,47 + j14,69)V

(2)
U4 =
U2
(2)
(2)
− Δ U 24 =
(9618,53 − j45,63 ) − (13,47 + j14,69) = (371,27 − j16,51)V
N 24 25
(2)
U4 371,27 2 + 16,512
(1)
= = 0,985
U4 374,07 2 + 14,55 2
(2) (2)
Latura 2-3 Δ U 23 = 3 I'23  (5 + j3,2) = 3(20,93 − j12,20)  (5 + j3,2) = (248,58 + j10,34)V
= U (2)2 −Δ U 23 = (9618,53 − j45,63 ) − (248,58 + j10,34) = (9369,95 − j55,97)V
(2) (2)
U 3
(2)
U3 9369,95 2 + 55,97 2
(1)
= = 0,989
U3 9417,5 2 + 27,44 2

3. Calculul puterii injectate

SS = 3 I12  US = 3(36,83 + j23,00 ) 10 10 3 = (637,16 + j397,70)kV A
(2) (2) *

S (2)
S = 751kVA;
(2) (1)
S − SS = (637,16 + j397,70) − (590 + j350,7) = 66,58kVA
S

( 2) (1)
SS − SS 66,58
= 100 = 8,86%
S S( 2 ) 751
11/16/2021 TDEE - Curs 7 42

42
 4. Calculul pierderilor de putere

ΔS = U i 2 ( yik0 + yik ) + U k 2 ( y ki0 + y ki ) − U i y U k − U k y U k =

* * * * * *
ik ki

= ( yik0 + yik ) ( U i2 +U 2k ) − y
* *
ik
(U U i
*
k + U k Ui
*
) (7.24)

Latura 2-3 ΔS23 = S23 + S32 =

= (y 230 + y 23 ) U (2)
2 ( 2
+ U 3(2) − y U 2 U 3 + U 3 U 2
* 2
) *
23
( (2) (2) * (2) (2) *
)
= U 2  U 2 = (9618,53 − j45,63 )(9618,53 + j45,63 ) = 92,518 10 6 V 2
2 (2) (2) *
U (2)
2
2 (2) *
U 3(2) = U 3  U 3 = (9369,95 − j55,97)(93 69,95 + j55,97) = 87,799 10 6 V 2
(2)

U 2 U 3 = (9618,53 − j45,63 )(9369,95 + j55,97) = (90,128 + j0,110 ) 10 6 V 2

(2) (2) *

U 3 U 2 = (9369,95 − j55,97) (9618,53 + j45,63 ) = (90,128 − j0,110 ) 10 6 V 2

(2) (2) *

11/16/2021 TDEE - Curs 7 43

43

y 230 =B23 /2=j30×10-6 S

1 1 5-j3,2
y 23 = = = =0,142-j0,091S
z 23 5+j3,2 52 +3,22
(y +y 23 ) »y =0,142+j0,091S
* *
230 23

ΔS23 = (y 230 + y 23 ) U (2)

2 ( 2
+ U 3(2) − y U 2 U 3 + U 3 U 2
* 2
) *
23
( (2) (2) * (2) (2) *
)=
= (0,142 + j0,091 )(92,518 + 87,799 ) 10 6 −
− (0,142 + j0,091 )(90,128 + j0,110 ) + (90,128 − j0,110 ) 10 6 =
= (0,008662 + j0,005551 ) 10 6 = (8,662 + j5,551 ) kVA

11/16/2021 TDEE - Curs 7 44

44
 15.11.2021

8. PIERDERI DE PUTERE
ŞI DE ENERGIE ÎN
REŢELELE ELECTRICE
Curs 8

11/15/2021 TDEE - Curs 8 1

Pierderile electrice în reţea reprezintă diferenţa dintre energia electrică

injectată în reţea şi energia vândută consumatorilor; se compun din:
➢ consumul propriu tehnologic aferent procesului de transport şi distribuţie a
energiei electrice, în condiţiile prevăzute prin proiectul instalaţiei;
➢ pierderi tehnice, determinate de abaterile de la regimul de funcţionare
proiectat, din cauza dezvoltării incomplete a reţelei sau funcţionării
necorespunzătoare;
➢ pierderi comerciale, rezultate din erorile introduse de grupurile de măsură şi
organizarea evidenţei energiei; în această categorie se includ şi consumurile
nemăsurate ale transformatoarelor de măsură şi contoarelor, precum şi furturile
de energie electrică.
Repartizarea pierderilor în liniile şi transformatoarele reţelei de distribuţie:
Elementele Pierderi de putere [%] Pierderi de energie [%]
Tensiunea sistemului T r a n s f o r - T r a n s f o r -

nominală
L i n i i T o t a l L i n i i T o t a l

[ k V ]
m a t o a r e m a t o a r e

10Un110 8 2 10 6,9 3 9,9

0,1Un10 51,7 13,8 65,5 47,8 16,6 64,4
Total 59,7 15,8 75,5 54,7 19,6 74,3
11/15/2021 TDEE - Curs 8 2

1
 15.11.2021

Pierderile de energie activă din reţelele electrice reprezintă suma

consumurilor tehnologice localizate în:
➢ conductoarele liniilor electrice şi înfăşurările transformatoarelor
sau autotransformatoarelor, datorită curentului electric, prin efect termic;
➢ miezul magnetic al transformatoarelor sau autotransformatoarelor,
datorită prezenţei câmpului magnetic, prin curenţi turbionari şi prin
histerezis;
➢ liniile cu tensiuni Un≥220 kV, datorită prezenţei câmpului electric,
prin efect corona;
➢ dielectricul izolaţiei, în cazul liniilor în cablu cu tensiunea Un≥60 kV
sau a liniilor în cablu de medie tensiune cu izolaţie din PVC, datorită
prezenţei câmpului electric.

Într-un element de reţea se produc pierderi de energie longitudinale,

dependente de sarcină (pierderile prin efect termic) şi pierderi de energie
transversale, independente de sarcină (pierderi datorită magnetizării
transformatoarelor, efectului corona şi pierderi în dielectric).
11/15/2021 TDEE - Curs 8 3

8.1. PARAMETRII CURBELOR DE SARCINĂ UTILIZAŢI ÎN

CALCULELE DE PIERDERI

Sarcina electrică reprezintă o mărime care caracterizează consumul de

energie electrică. Mărimile utilizate în acest scop sunt: puterea activă P,
puterea reactivă Q, puterea aparentă S şi curentul I.

Curbele (graficele) de sarcină prezintă variaţia în timp a sarcinilor electrice, pe

o perioadă determinată (o zi, o lună, un an). În curbele de sarcină clasate,
sarcinile electrice sunt reprezentate în ordine descrescătoare, începând de la
valoarea maximă. Din aceste curbe rezultă durata de utilizare a unei anumite
sarcini.

Parametrii curbelor de sarcină care intervin în calculul pierderilor de

energie sunt: valorile maximă, medie şi medie pătratică ale mărimilor
reprezentate în graficele de sarcină (curenţi sau puteri), durata de
utilizare a sarcinii maxime şi durata pierderilor maxime.
11/15/2021 TDEE - Curs 8 4

2
 15.11.2021

I, I2
Parametrii curbelor de sarcină:
f h
✓ valoarea maximă a curentului Imax (sau
valoarea vârfului) reprezintă cea mai mare
a d valoare a curentului efectiv absorbit de
m n
consumator în intervalul de timp
I2max

j k
g considerat T0;
Imax

I2mp
Imed b
✓ valoarea medie a curentului Imed:
c
T0
0 i e T0 t [h] 1
 Idt
τ
I med =
TSM T0 0
✓ durata de utilizare a sarcinii maxime (TSM) – durata convenţională, în care
dacă sarcina ar rămâne constantă şi egală cu Imax, energia consumată ar fi
aceeaşi ca şi la funcţionarea după graficul real de sarcină, în intervalul de timp
T0
T 0. T0

 Idt = Imax TSM  Idt

0
TSM = 0

I max
11/15/2021 TDEE - Curs 8 5

Durata de utilizare anuală TP a puterii Durata de utilizare TQ a puterii

active maxime se calculează cu relaţia: reactive maxime:
T0 T0

 Pdt W  Q  dt Wr an
Tp = 0
= TQ = 0
=
Pmax Pmax Qmax Qmax
✓ durata pierderilor maxime sau timpul pierderilor (τ<T0) - durata
convenţională în care instalaţia, dacă ar funcţiona la sarcină maximă constantă,
ar avea aceleaşi pierderi de energie ca şi în cazul în care ar funcţiona după
curba de sarcină reală. Pentru determinarea duratei pierderilor maxime , s-a
trasat curba de variaţie a pătratului curentului cerut de consumator. Suprafaţa
limitată de curba pătratului curentului I2(t) şi de axele de coordonate (0fgc)
reprezintă, la o scară oarecare, diferită de aceea a curentului, cantitatea de
energie pierdută în intervalul de timp T0. Aceeaşi cantitate de energie s-ar
pierde într-un interval de timp <T0, dacă sarcina absorbită ar fi constantă şi
egală cu curentul maxim. În acest caz pierderile de energie sunt proporţionale
cu suprafaţa dreptunghiului având ca laturi pe I2max şi  (suprafaţa 0hfi).
11/15/2021 TDEE - Curs 8 6

3
 15.11.2021

Timpul pierderilor τ se poate determina grafic din egalitatea celor două

suprafeţe, iar analitic, egalând pierderile de energie în situaţia reală şi cea
echivalentă: T0 T0

 I dt  S dt
2 2
T0

 I dt = I 
2 2
max = 0
2
 0
2
0
n
I max Smax
I t 2
k k
= 1
I 2max
T0 T0

 P dt  Q dt
2 2

P = 0
2
; Q = 0
2
Pmax Q max

Valoarea lui τ se determină empiric sau prin regresii, dependent de mărimile

caracteristice ale curbelor de sarcină.

11/15/2021 TDEE - Curs 8 7

Autorul Formula Observaţii

Curba limită sup., corespunzătoare
P = k uP  T0
unei curbe de sarcină neaplatizată
Wolf
Curba limită inf., corespunzătoare
P = k uP
2
 T0
unei curbe de sarcină aplatizată
Fleck şi k uP
P = T0
Rahn 2 − k uP
Langrehr P = k1,6
uP  T0

1
Iansen P =
2
(
k uP + k uP
2
)
 T0

Kezevici (
P = 0,124 + TP 10−4  T0 )
Militaru (
P = 0,5 k + P k uP + k uP −  P  T0
2
uP ) Curbă medie

(
 = 0,7k 2uP + 0,3k uP  T0
P = k uP ( 0, 66 + 0,34k uP )  T0
) Valabilă pentru puteri aparente.
Utilizată în cadrul UCPTE.
Valabilă pentru grafice şi variabile
2

discontinue
P = k uP k uP  T0 Idem, dacă k uP  0, 25

(
P = 0,85k uP
2
+ 0,15k uP  T0 ) Utilizată pentru reţele de distribuţie
11/15/2021 TDEE - Curs 8 8

4
 15.11.2021

*În
formulele din tabelul anterior,
P = Pmin / Pmax reprezintă coeficientul de uniformizare a curbei de sarcină, iar
k uP = Pmed / Pmax este coeficientul de umplere a curbei de sarcină (factorul de
 [h/an] aplatizare).

În România au o largă utilizare

6000
curbele construite de Glazunov.
Curbele lui Glazunov au fost stabilite
5000
numai pentru sarcini industriale şi
4000 factor de putere constant pe întreaga
perioadă de calcul. Utilizarea lor în alte
3000 condiţii poate introduce erori de calcul
de 30÷50 %.
cosφ=0,6
2000 cosφ=0,7 Curbele sunt acceptate pentru calcule
cosφ=0,8 orientative, când cosφ nu oscilează
1000 cosφ=0,9
cosφ=1 între limite mari.
TP [h/an]
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000
11/15/2021 TDEE - Curs 8 9

Pentru calcule mai exacte, când cosφ variază de la 0,6 la 0,9, se recomandă
utilizarea relaţiei [5]:
T
 = (0,124 + SM ) 2  8760
10000
W 2 + Wr2
TSM =
Smax
✓ curentul mediu pătratic în intervalul de timp T0 - curent fictiv de valoare
constantă, care în intervalul T0, produce aceleaşi pierderi ca şi în cazul real de
funcţionare, când curentul variază conform graficului de sarcină.
T0

T0
 I dt
2 τ
Imp =Imax
3R  I dt=3RI T
2 2
mp 0 I mp = 0
T0
0 T0
T0 T0 T0

 P dt  Q dt  S dt
2 2 2

Pmp = 0
; Q mp = 0
; Smp = 0

T0 T0 T0

11/15/2021 TDEE - Curs 8 10

10

5
 15.11.2021

✓ coeficientul de de umplere al curbei de sarcină ku (coeficientul de

aplatizare) T0

Imed 0 Idt TSM

ku = = =
Imax T0 Imax T0
✓ coeficientul de formă al curbei de sarcină:
τ
I max
I mp T0 τ T0
kf = = =
Imed I med TSM
✓ coeficientul de pierderi al curbei de sarcină:
τ
I 2max
I 2mp T0 τ k p = k f2  k u2
kp = 2
= 2
=
I max I max T0

11/15/2021 TDEE - Curs 8 11

11

8.2. CALCULUL PIERDERILOR DE PUTERE ŞI DE ENERGIE

ÎN LINIILE ELECTRICE
8.2.1. Calculul pierderilor de putere în liniile cu un singur consumator
P 2 +Q 2 P 2 +Q 2
ΔP=3RI 2 =R ΔQ=3XI 2
=X
U2 P2 + Q2 U2
S = P + jQ = ( R + jX )
U2
8.2.2. Calculul pierderilor de energie în liniile cu un singur consumator
➢ sarcină constantă
P 2 +Q 2
ΔW=ΔP T0 =3RI 2 T0 =R T0
U2
➢ sarcină variabilă
T0 T0 T0 T0
R R R
ΔW=3R  I dt 0 S dt= U2n 0 P dt+ U2n  Q dt
2 2 2
2
ΔW= 2
0
Un 0

11/15/2021 TDEE - Curs 8 12

12

6
 15.11.2021

8.2.2.1. Metoda integrării grafice

➢ pentru aproximarea cu dreptunghiuri

I2
T0 n
T n

0 I dt =  I t = 0 I ;
2 2 2
i i
i =1 n i =1
··· ··· T0
t = .
n
0 t 1 t2 … ti-1 ti … tn=T0 t

I t,i −1 + I t,i
Ii = - reprezintă valoarea medie a curentului din
2 subintervalul i;
n - numărul de subintervale din intervalul de timp T0.
11/15/2021 TDEE - Curs 8 13

13

➢ pentru aproximarea cu trapeze T0 t =n t ( I 2t −1 + I 2t )

 I dt =  =
2
I2 t =1 2
0

T0  2 2 n −1

= I +
 0 n
2n 
I + 2 
t =1
I 2t  ;

T0
··· t = .
n
I 2t - valoarea pătratului
0 t1 t2 … … tn=T0 t curentului la momentul t

Calclulul pierderile de energie prin metoda integrării grafice:

➢ când sarcina se exprimă în amperi:
T n T n −1
W = 3  R  0  Ii2 W = 1,5  R 0 (I 02 + I n2 + 2 I 2t )
n i =1 n t =1

11/15/2021 TDEE - Curs 8 14

14

7
 15.11.2021

➢ când sarcina se exprimă în puteri:

2
T0  S0   Sn   St  
2 2 2
T n S  n −1
W = R 0   i  W = R    +  + 2   
n i =1  Ui  2n  U 0   U n  t =1  U t  
 
8.2.2.2. Metoda curentului mediu pătratic 2
S 
W = 3  R  I2mp  T0 = 3  R  k f2  Imed
2
 T0 W = R  k  T0   med 
2
f
 Un 
▪ Ui este tensiunea medie pe subintervalul i;
▪ Ut - tensiunea măsurată la momentul t;
▪ Si - puterea aparentă medie corespunzătoare subintervalului i;
▪ St - puterea aparentă corespunzătoare momentului t.
În practică, calculul pierderilor de energie cu ajutorul curentului mediu pătratic
este corespunzătoare pentru reţelele de distribuţie, în special cele de MT. În
acest caz curentul mediu pătratic Imp se poate determina printr-o relaţie
empirică de forma:
Imp = Imax (0,12 + TSM 10−4 )
11/15/2021 TDEE - Curs 8 15

15

8.2.2.3. Metoda timpului pierderilor 2

ΔW=3RI 2
τ S 
max W = R   max   
 U 
Relaţiile pentru calculul pierderilor de energiei se simplifică considerabil dacă
sarcina este constantă pe durata de timp T0 considerată sau variază în trepte:
S, I S, I
S4 (I4)
S2 (I2)
S (I) S3 (I3)
S1 (I1)
T0
t1 t2 t3 t4

4 8 12 16 20 24 t [h] 4 8 12 16 20 24 t [h]
a b
2
S
➢ pentru consum constant W = 3  R  I 2  T0 = R     T0
U  2
n n
 Si 
➢ pentru consum în trepte W = 3  R   Ii  t i = R      t i
2

i =1 i =1  U i 
Aplicația 8.1!
11/15/2021 TDEE - Curs 8 16

16

8
 15.11.2021

8.2.3. Calculul pierderilor de putere şi de energie în liniile cu mai

mulţi consumatori 2 2
 Si   Si 
R1, X1 R2, X2 R3, X3 ΔSi =ΔPi +jΔQi =R i   +jXi  
 Ui   Ui 
S1 S2 S3 2
 Sk max 
n
ΔW=  R k   τk 
1  Uk 
2
n  Sk max 
  Rk   τk
S'1 S'2 S'3 1  Un 

n n

 Sk cosk P k max Tk
cosmed = 1
n
; Tmed = 1
n

 Sk
1
P 1
k max

11/15/2021 TDEE - Curs 8 17

17

8.2.4. Calculul pierderilor de putere şi de energie în reţelele de

distribuţie ΔP
2
ΔPL =3I max RL ;
max
R ech =
3I 2
max
ΔW=ΔPL τ.
Pentru fideri şi porţiunile iniţiale ale
ST distribuitorilor, valorile curenţilor se iau pe
PA bază de măsurători, iar pentru celelalte
porţiuni se împarte curentul din porţiunea
iniţială proporţional cu sarcinile
transformatoarelor. În cazul când aceste date
sunt necunoscute, împărţirea curentului din
porţiunea iniţială se face proporţional cu
puterile nominale ale transformatoarelor.
Pentru reţelele urbane se recomandă T=5000
ore şi =3800 ore.
În reţeaua de joasă tensiune, pierderile
procentuale de putere sunt aproximativ egale
cu căderile de tensiune.
11/15/2021 TDEE - Curs 8 18

18

9
 15.11.2021

RP+XQ RP 3I 2 RP
ΔU %= 100  100= 100=
U 2n U 2n 3I 2 U 2n
ΔP  P ΔP
= 2
100= 100=ΔP %.
P P
ΔW ΔP τ τ ΔW %
ΔW %= 100= 100=ΔP % ; ΔW= W
W PT0 T0 100

în care: /T0, pentru reţele cu Un<1000 V, se recomandă să se adopte 0,5,

iar W este energia totală intrată în reţeaua de joasă tensiune.
8.3. CALCULUL PIERDERILOR DE PUTERE ŞI DE ENERGIE
ÎN TRANSFORMATOARE
➢ Pierderile de putere activă în fierul transformatorului PFe sunt egale
cu pierderile la mersul în gol P0

PFe = P0
11/15/2021 TDEE - Curs 8 19

19

➢ Pierderile de putere reactivă în fierul transformatorului QFe sunt egale cu

puterea de magnetizare la mersul în gol.
I  i
S0 = 3U n I0  n  = 0 Sn
 I n  100
În practică se constată că P0<<S0, deci se poate considera:
i0
ΔQFe =ΔQ0  S0 = Sn
100
➢ Pierderile de putere activă în cuprul transformatorului, la sarcină nominală,
PCun sunt egale cu pierderile la scurtcircuit Psc
ΔPCu n =ΔPsc
➢ Pierderile de putere reactivă în cupru
U  u
Ssc = 3 U sc I n  n  = sc Sn
 U n  100

11/15/2021 TDEE - Curs 8 20

20

10
 15.11.2021

Măsurătorile efectuate la transformatoarele de putere funcţionând în scurtcircuit

arată că: P <<S
sc sc

deci, la sacină nominală:

u sc
ΔQCu n  Ssc = Sn
100
Pierderile totale de putere activă şi reactivă în transformator, la sacină nominală
se calculează cu relaţiile:
i0 u
ΔPT =ΔP0 +ΔPCu n ; ΔQT = Sn + sc Sn ,
100 100
La o încărcare a transformatorului, caracterizată prin coeficientul de încărcare
=S/Sn, sunt afectate pierderile în cupru, expresiile pierderilor totale de putere
devenind:
i0 u
ΔPT =ΔP0 +α 2 ΔPCu n ; ΔQT = Sn + sc α 2Sn .
100 100

11/15/2021 TDEE - Curs 8 21

21

Când sarcina este distribuită pe mai multe transformatoare identice, conectate în

paralel, pierderile totale de putere se calculează cu relaţia:
PCu n I tot Stot
(PT ) = N P0 +  2 α= =
N In Sn
Pierderile de energie într-un transformator, conectat la reţea timp de T0 ore, se
determină cu relaţia:
T0 T0
P
WT = PFe T0 + 3R T  I dt =PFe T0 + 2Cun
2
 I dt
2

0 In 0
T0
PCun
WT = PFe T0 +  S dt
2

S2n 0
➢ utilizând metoda integrării grafice:

PCun T n 2
WT = PFe T0 +  Si
S2n n i =1 P T  2 n −1

WT = PFe T0 + Cun
2 
Sn 2n 
S0 + S2
n + 2 
i =1
Si2 

11/15/2021 TDEE - Curs 8 22

22

11
 15.11.2021

➢ utilizând metoda sarcinii medii pătratice:

(
WT = PFe +  mp
2
) (
 PCu n T0 = PFe + k f2   med
2
)
 PCu n T0

▪ αmp=Smp/Sn este coeficientul de încărcare a transformatorului, corespunzător

sarcinii medii pătratice;
▪ αmed=Smed/Sn - coeficientul de încărcare a transformatorului, corespunzător
sarcinii medii.
➢ utilizând metoda timpului pierderilor:

WT = PFe T0 + 2max  PCu n  

11/15/2021 TDEE - Curs 8 23

23

12
 15.11.2021

8. PIERDERI DE PUTERE
ŞI DE ENERGIE ÎN
REŢELELE ELECTRICE
Curs 9

11/15/2021 TDEE - Curs 9 1

8.4. REDUCEREA PIERDERILOR DE ENERGIE ÎN REŢELELE

ELECTRICE

Măsurile de reducere a pierderilor trebuie corelate cu alte probleme

legate de funcţionarea reţelelor cum ar fi: reglajul tensiunii, stabilitatea
reţelei şi aspectul economic.

Reducerea pierderilor de energie în reţelele electrice comportă analize

distincte în trei direcţii:
➢ optimizarea procesului de transport şi distribuţie în faza de proiectare
şi stabilirea consumului propriu tehnologic teoretic pentru diferite
regimuri de funcţionare;
➢ eliminarea pierderilor tehnice printr-o exploatare optimă a instalaţiilor;
➢perfecţionarea evidenţei energiei în cadrul unităţilor de furnizare a
energiei electrice.

11/15/2021 TDEE - Curs 9 2

1
 15.11.2021

8.4.1. Măsuri de reducere a pierderilor de energie care nu necesită

investiţii pentru aplicare

➢ optimizarea regimurilor de funcţionare a reţelelor eletrice şi a

echipamentelor de bază:
▪ stabilirea schemei normale de funcţionare a reţelelor electrice având ca
obiectiv prioritar minimizarea pierderilor tehnologice;
▪ repartiţia optimă a sarcinii între centralele electrice cu luarea în considerare
a pierderilor în reţele;
▪ determinarea regimului optim de tensiune şi putere reactivă; optimizarea
regimului de funcţionare a instalaţiilor de compensare a puterii reactive;
▪optimizarea regimurilor de funcţionare a transformatoarelor în staţiile cu
două sau mai multe transformatoare;
▪trecerea unor generatoare în regim de compensator sincron;

11/15/2021 TDEE - Curs 9 3

➢ optimizarea circulaţiei de putere în reţelele buclate neomogene. În

această categorie intră:
▪ stabilirea rapoartelor optime de transformare la trans-formatoarele fără
reglaj sub sarcină;
▪ stabilirea rapoartelor de transformare la autotransformatoarele cu reglaj
longo-transversal 400/220 kV;
▪ debuclarea optimă a reţelelor de diferite tensiuni;
➢ optimizarea nivelului de tensiune în reţelele electrice:
▪menţinerea tensiunii maxim admisibile în orele de vârf de sarcină şi a celei
nominale în orele de sarcină minimă;
▪optimizarea nivelului de tensiune în reţelele de 400 kV corelat cu starea
atmosferică în vederea reducerii pierderilor prin efect corona;
▪ modificarea periodică (sezonieră) a rapoartelor de transformare la
transformatoarele fără reglaj sub sarcină;
➢ echilibrarea sarcinii pe fazele reţelelor de medie şi joasă tensiune;

11/15/2021 TDEE - Curs 9 4

2
 15.11.2021

➢ perfecţionarea activităţii de evidenţă a pierderilor de energie în reţelele

electrice. În această categorie intră:
▪ organizarea şi realizarea unui sistem informatic corespunzător;
▪ organizarea şi introducerea unui sistem de determinare a pierderilor tehnice
de energie;
▪optimizarea ţi perfecţionarea sistemelor de evidenţă a pierderilor de energie;
▪ introducerea unui sistem de analiză a pierderilor comerciale, localizarea lor,
stabilirea caracterului lor şi măsuri de reducere;
▪ perfecţionarea personalului.
Detalii:
➢Aplatizarea curbei de sarcină este o măsură care se aplică la consumatori şi
constă în organizarea consumului pe o anumită perioadă de timp (în particular o
zi), astfel încât acesta să aibă o valoare cât mai constantă.
ΔW=3RI2max τ=3RI2mp T0 =3RImed
2
k f2T0

11/15/2021 TDEE - Curs 9 5

▪ consumatorul funcţionează după graficul de sarcină neaplatizat:

S2max 2
Pmax
W =  R   = R 
U 2n U 2n  cos 2 max
▪consumatorul funcţionează după graficul de sarcină complet aplatizat. În
acest caz, sarcina maximă devine egală cu cea medie (Smax=Smed), iar timpul
pierderilor va fi egal cu durata pentru care se calculează pierderile de energie
(τ=T0) S2 2
Pmed
Wap = med  R  T0 =  R  T0
U 2n U 2n  cos 2 med
Raportul pierderilor de energie în cele două situaţii este:
2
Wa P2  cos med  
= max   
Wa ap Pmed
2
 cos max  T0
Deoarece consumatorilor industriali li se impune funcţionarea cu un factor
de putere egal cu factorul de putere neutral de 0,92, se poate admite că
cosφmed/cosφmed ≈1 şi ţinând cont că Pmed/Pmax=kuP reprezintă coeficientul de
aplatizare (umplere) al curbei de sarcină, relaţia precedentă devine:
11/15/2021 TDEE - Curs 9 6

3
 15.11.2021

W 1 
 2 
Wap k uP T0
ΔW/ΔWap
2,6
τ/T0=0,3
2,4
τ/T0=0,4
2,2
τ/T0=0,5
2,0
τ/T0=0,6
1,8
τ/T0=0,7
1,6

1,4

1,2
1,0
0,3 0,35 0,4 0,45 0,5 0,55 0,6 0,65 0,7 kuP
În figura 8.7 este reprezentată variaţia raportului ΔW/ΔWap în funcţie de kuP, pentru
diferite valori ale raportului τ/T0.

11/15/2021 TDEE - Curs 9 7

➢ Reducerea numărului de deconectări ale liniilor electrice pentru reparaţii -

conduce la reducerea pierderilor de energie. Pentru realizarea acestei măsuri se
utilizează metode de reparare rapide şi sub tensiune, iar, când este posibil, se
coordonează repararea liniilor cu reparaţiile tehnologice importante de la
consumatori.
➢Alegerea corectă a prizelor la transformatoare - elimină circulaţiile inutile de
putere reactivă în reţelele alimentate de la mai multe surse. Totodată puterile
active şi reactive trebuie transportate pe căi minime şi dimensionate
corespunzător, iar repartiţia lor în sistem trebuie să fie optimă din punct de
vedere al pierderilor.

11/15/2021 TDEE - Curs 9 8

4
 15.11.2021

➢ Creşterea nivelului de tensiune a reţelelor electrice în exploatare

Variaţia pierderilor de putere într-un element longitudinal al reţelei, de
rezistenţă R, când tensiunea creşte cu u% faţă de tensiunea nominală Un:

 
2 2  2 
S S S  1  R,
P1 − P2 = 2 R − R = 2 1−
Un   u%  
2
U n
  u% 
2 

 U n 1 + 100    1 +  
    
  100  

Reducerea procentuală a pierderilor de putere prin creşterea tensiunii este:

   u% 
P1 − P2

1
  2 + 100  u%

100 = 1 −  100 =  
P1   u% 2   u% 
2

 1 +   1 + 100 
  100    

11/15/2021 TDEE - Curs 9 9

➢ Optimizarea regimurilor de funcţionare a transformatoarelor din staţiile

electrice
Funcţionarea în paralel a transformatoarelor este posibilă dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
➢ grupele de conexiuni trebuie să fie identice;
➢ raportul puterilor nominale să nu fie mai mare decât 3;
➢ tensiunile de scurtcircuit să nu difere cu mai mult de 10%;
➢ tensiunile pe prize să nu difere cu mai mult de 0,5%.
Pentru un singur transformator, sarcina optimă (economică) se stabileşte
punând condiţia ca pierderile de putere în transformator, raportate la puterea
cedată reţelei alimentate, să fie minime:
2
 S 
PFe +   PCu n
PT  Sn  P PCu n
= = Fe + 2 S
S S S Sn
 (PT / S ) / S = 0 PFe
Sec = Sn
PCu n
11/15/2021 TDEE - Curs 9 10

10

5
 15.11.2021

Relaţiile au fost stabilite neglijând pierderile active suplimentare în reţeaua de

alimentare datorate tranzitului puterii reactive consumate de transformator.
Valoarea pierderilor suplimentare se determină cu relaţia:
P =  Q =  (QFe + QCu )
în care:
✓QFe=(i0/100) Sn - puterea reactivă de magnetizare a transformatorului la
tensiune nominală (pierderea de putere reactivă la mersul în gol);
✓ QCu=QCun (S/Sn)2 - puterea reactivă absorbită de reactanţele înfăşurărilor
transformatorului (pierderile de putere reactivă în cupru la sarcina S);
✓ QCun=(usc/100) Sn - puterea reactivă absorbită de reactanţele înfăşurărilor
transformatorului, la funcţionarea în scurtcircuit;
✓ usc - tensiunea de scurtcircuit a transformatorului, în %;
✓  - echivalentul energetic al puterii reactive, adică puterea activă pierdută în
reţea pentru transportul unităţii de putere reactivă, în kW/kvar, a cărui valoare
depinde de locul în care sunt instalate transformatoarele în raport cu sursele de
putere reactivă şi de încărcarea sistemului.

11/15/2021 TDEE - Curs 9 11

11

λ [kW/kVar]
Locul de instalare a transformatorului
La sarcină maximă La gol de sarcină
Transformatoare alimentate direct de la
0,01 0,01
barele centralelor
Transformatoare alimentate la MT, care nu
0,15 0,10
sunt racordate direct la barele centralelor
Transformatoare montate în staţii a căror
0,05 0,03
sarcină reactivă este compensată local
Transformatoare din staţii de distribuţie de
0,10 0,06
110 kV/ MT
Pierderile totale de putere se calculează, în acest caz, prin însumarea
pierderilor în transformator şi a celor suplimentare în reţea:
2
 S
Pt = PT + P = (PFe + QFe ) + (PCu n +  QCu n )  
 Sn 
Punând condiţia ca pierderile totale raportate să fie minime, se obţine expresia
sarcinii optime, în acesta caz:
PFe +  Q Fe
Sopt = Sn
PCu n +  QCu n
11/15/2021 TDEE - Curs 9 12

12

6
 15.11.2021

Graficul mersului economic – se consideră numai pierderile din

transformatoare
▪ Staţie cu două transformatoare de puteri inegale Sn1<Sn2
✓ pentru S<S, se va funcţiona numai cu transformatorul 1, având puterea
nominală Sn1. Expresia lui S se determină din condiţia:
ΔPT1 =ΔPT2
P
PT1  S 
2
PT2
PT1 = PFe1 +   PCu n1 ;
 S n1 
2
 S 
PT2 = PFe2 +   PCu n 2 .
PT12  Sn 2 
2

PFe2 − PFe1
PFe1+PFe2 S =
1 PCu n1 PCu n 2
PFe2 − 2
PFe1 T1 T2 T1+T2 S2n1 Sn 2
S S S
11/15/2021 TDEE - Curs 9 13

13

✓ pentru valori ale sarcinii cuprinse între S şi S, se va funcţiona numai cu

transformatorul 2 (Sn2), transformatorul 1 (Sn1) fiind deconectat. Pentru
determinarea expresiei lui S, se pune condiţia:

ΔPT2 =ΔPT12
2
 S 
PT2 = PFe2 +   PCu n 2 ;
 Sn 2 
2 2
 S1   S2 
PT12 = PFe1 + PFe2 +   PCu n1 +   PCu n 2 ,
S
 n1  S
 n2 

unde 1=S1/Sn1 şi 2=S2/Sn2 reprezintă factorii de încărcare ai celor două

transformatoare, la funcţionarea în paralel. Sarcina totală a staţiei este S=S1+S2.

11/15/2021
TDEE - Curs 9 14

14

7
 15.11.2021

La funcţionarea în paralel a două transformatoare de puteri diferite,

acestea se vor încărca astfel încât raportul coeficienţilor de încărcare să
fie egal cu raportul invers al tensiunilor de scurtcircuit ale
transformatoarelor, deci:

S1 S1 u sc2 S
= ;
Sn1 u sc2 Sn1 u sc1 Sn2 +u sc2 Sn1 PFe1
= S =
S2 u sc1 S2 u sc1 S PCu n 2 PCu n1
= . (1 − k 22 ) 2 − k12 2
Sn2 Sn2 u sc1 Sn2 +u sc2 Sn1 Sn 2 Sn1

S1 u sc2 Sn1 S2 u sc1 Sn 2

k1 = = ; k2 = =
S u sc1 Sn 2 + u sc2 Sn1 S u sc1 Sn 2 + u sc2 Sn1

11/15/2021 TDEE - Curs 9 15

15

✓ la sarcini mai mari decât S se va funcţiona cu ambele transformatoare.

În cazul a două transformatoare identice:

2ΔP0 2 (ΔP0 +λ ΔQ 0 )
Sα =0; Sβ =Sn Sβ =Sn
ΔPCu n ΔPCu n +λ ΔQ Cu n

➢ Echilibrarea încărcării fazelor reţelei

Gradul de dezechilibrare a fazelor reţelei poate fi evaluat prin coeficientul de
dezechilibrare. Pentru tronsonul i de reţea, coeficientul de dezechilibrare Ni se
determină cu relaţia:
1  I Ai   I Bi   ICi  
2 2 2

N i = 
2
 +  +  ,
3  I medi   I medi   I medi  
 
➢ IAi, IBi, ICi, sunt curenţii din fazele tronsonului i;
➢ Imedi - valoarea medie a curenţilor din fazele trons. i.
Pierderile de putere pe tronsonul i se calculează cu relaţia:
Pi = ki ksi I2medi R i
11/15/2021 TDEE - Curs 9 16

16

8
 15.11.2021

➢ ki reprezintă numărul conductoarelor de fază pe tronsonul i;

➢ Ri - rezistenţa conductorului de fază pe tronsonul i;
➢ ksi - un coeficient a cărui valoare se determină astfel:
▪ ksi=1, pentru liniile cu două conductoare;
▪ k = N 2 , pentru liniile cu trei conductoare;
si i

2 R  R
▪ k si = Ni 1 + 1,5 0i  − 1,5 0i , pentru liniile cu patru conductoare, unde R0i
 R fi  R fi
şi Rfi reprezintă rezistenţele conductoarelor de nul, respectiv de fază ale
tronsonul i.
În exploatare, trebuie urmărită sistematic asimetria curenţilor şi a tensiunilor, iar dacă
curentul din conductorul de nul al reţelei cu patru conductoare, pe prima porţiune,
depăşeşte 15÷20 A, se impune redistribui-rea sarcinilor pe faze.
Măsura de simetrizare a sarcinii reţelelor de distribuţie trebuie avută în vedere încă din
faza de proiectare a acestora. În acest scop este recomandată utilizarea
transformatoarelor coborâtoare din posturile de transformare cu conexiunea triunghi-
zigzag. Conexiunea în zigzag a înfăşurărilor de joasă tensiune ale transformatoarelor
contribuie la echilibrarea curenţilor pe liniile de alimentare ale acestora (amonte) atunci
când curenţii receptoarelor (aval) sunt dezechilibraţi.
11/15/2021 TDEE - Curs 9 17

17

8.4.2. Măsuri de reducere a pierderilor de energie care necesită

investiţii pentru aplicare
➢ Creşterea tensiunii nominale. În această categorie intră:
▪ construirea de racorduri adânci la înaltă tensiune;
▪ trecerea reţelelor la o treaptă superioară de tensiune, acceptând o reducere a
rezervei de izolaţie (de exemplu de la 6 şi 10 kV la 20 kV);
▪ trecerea unor linii de transport la tensiuni superioare (de exemplu, linii de 220
kV d.c. la 400 kV);
➢ Instalarea de mijloace suplimentare de reglaj a tensiunii şi de compensare a
puterii reactive. Din această categorie fac parte:
▪schimbarea transformatoarelor fără reglaj sub tensiune cu transformatoare cu
reglaj, sau cu un reglaj mai fin (de exemplu pentru transformatoarele de MT/JT
de la Un±5% la Un±2x2,5%);
▪ montarea de autotransformatoare suplimentare de reglaj în reţea;
▪ instalarea de mijloace de compensare (baterii de con-densatoare,
compensatoare sincrone, bobine) şi introdu-cerea reglajului acestora;
▪ instalarea de mijloace de compensare a reactanţei liniilor;
▪ introducerea FACTS (Flexible A.C. Transmission System)
11/15/2021 TDEE - Curs 9 18

18

9
 15.11.2021

➢Optimizarea parametrilor reţelelor electrice. În această categorie intră:

▪ corelarea puterii instalate în staţiile şi posturile de transformare cu sarcina
acestora;
▪mărirea secţiunii liniilor;
▪eliminarea dublei transformări dintre reţelele de transport şi distribuţie.
Ameliorarea factorului de putere la consumatori se face pe cale naturală şi pe
cale artificială.
➢ Măsuri de ameliorare a factorului de putere pe cale naturală:
✓ funcţionarea transformatoarelor în paralel, după graficul de pierderi
minime;
✓ înlocuirea transformatoarelor slab încărcate prin altele de putere mai mică;
✓ înlocuirea motoarelor asincrone slab încărcate cu motoare asincrone de
puteri mai mici, corespunzătoare încărcării mecanismului antrenat;
✓ montarea limitatoarelor de mers în gol;
✓ modificarea conexiunilor din triunghi în stea la motoarele asincrone slab
încărcate;
✓folosirea motoarelor sincrone în locul celor asincrone.
11/15/2021 TDEE - Curs 9 19

19

➢ Mijloace de ameliorare a factorului de putere pe cale artificială - surse de

putere reactivă:
✓ Generatoarele electrice din centrale - principala sursă de putere reactivă în
cadrul sistemelor electroenergetice slab dezvoltate;
✓ Compensatoarele sincrone - se recomandă a se instala numai în noduri
importante, cu deficit mare de putere reactivă, unde se rezolvă şi problemele de
reglaj şi stabilitate;
✓ Bateriile de condensatoare (fixe şi reglabile) - se utilizea-ză atât la
consumatori (pe MT şi JT) cât şi în staţiile de sistem de 110 kV.

Compensarea puterii reactive, atât în reţea cât şi la consumatori, ridică

următoarele probleme:
✓ determinarea puterii reactive totale de compensat, în condiţii economice
eficiente;
✓ alegerea şi amplasarea surselor de putere reactivă;
✓ reglarea puterii reactive de compensat.

11/15/2021 TDEE - Curs 9 20

20

10
 15.11.2021

• Determinarea puterii reactive optime de compensare

• Eficienţa compensării puterii reactive - se poate stabili pe baza unui indicator
tehnico-economic, care se numeşte echivalentul energetic al puterii reactive μ.
În lipsa sursei locale de putere reactivă (Qc=0), pierderile de putere în linie se
calculează cu relaţia:
A B

R S =P+jQ P2 + Q2
P1 = R
U2
Qc

Dacă la bara B se conectează o sursă reactivă având puterea Qc, care

compensează parţial sarcina Q, consumatorul solicitând din sistem numai
diferenţa de putere reactivă (Q–Qc), pierderile de putere în linie se calculează
cu relaţia:
P + (Q − Q c )
2 2
P2 = R
U2
11/15/2021 TDEE - Curs 9 21

21

Echivalentul energetic al puterii reactive:

P1 − P2 2Q − Qc
= =R
Qc U2

Aplicațiile 8.2, 8.3, 8.4!

11/15/2021 TDEE - Curs 9 22

22

11
 12/14/2021

DEFECTE ÎN REŢELELE
ELECTRICE. REGIMUL DE
SCURTCIRCUIT – I
Curs 10

12/14/2021 TDEE - Curs 10 1

12/14/2021 TDEE - Curs 10 2

1
 12/14/2021

Dan Călin Peter, Radu-Adrian Tîrnovan, Cristian Barz, Instalații electrice, Ed.
UT. PRESS, Cluj-Napoca, 2017, ISBN 978-606-737-262-5, on line
https://biblioteca.utcluj.ro/files/carti-online-cu-coperta/443-8.pdf, cap.6

12.1. DEFECTE ŞI REGIMURI ANORMALE DE

FUNCŢIONARE ÎN INSTALAŢIILE ELECTRICE. DEFINIŢII,
CLASIFICĂRI
➢ defecte datorate deteriorării izolaţiei;
➢ defecte datorate distrugerii integrităţii circuitelor electrice.

Tipuri de defecte [1]:

➢Scurtcircuitul
➢Punerea la pământ într-un punct
➢Dubla punere la pământ
➢Întreruperea fazelor
Regimuri anormale de functionare:
➢Suprasarcini
➢Pendulări ale maşinilor sincrone
12/14/2021 TDEE - Curs 10 3

12.2. TIPURI DE SCURTCIRCUITE. FACTORII CARE

AFECTEAZĂ SEVERITATEA SCURTCIRCUITULUI

12/14/2021 TDEE - Curs 10 4

2
 12/14/2021

12.3. DEFINIŢII ŞI NOTAŢII

➢Curent de scurtcircuit - curentul care se închide la locul de

scurtcircuit;
➢Curent inițial de scurtcircuit I - valoarea efectivă a componentei
k
simetrice a curentului alternativ de scurtcircuit în momentul producerii
scurtcircuitului, dacă impedanța rămâne constantă;
➢Puterea de scurtcircuit inițială S - valoarea fictivă definită prin:
k

Sk = 3U n  Ik ,

unde Un este tensiunea nominală a rețelei;

➢Curentul de rupere Ir - valoarea efectivă a unei perioade complete a
componentei simetrice de curent alternativ la un scurtcircuit net în
momentul separării contactelor primului pol al unui aparat de comutație;
➢Curentul tranzitoriu de scurtcircuit Ik - valoarea efectivă a
curentului de scurtcircuit, determinată considerând reactanțele rețelei și
reactanțele tranzitorii longitudinale xd ale generatoarelor;
12/14/2021 TDEE - Curs 10 5

➢Curentul permanent de scurtcircuit Ik - valoarea efectivă a curentului de

scurtcircuit stabilizat, care rămâne după trecerea fenomenelor tranzitorii.
Această valoare depinde de caracteristicile rețelei și de caracteristicile
reglajului de tensiune a generatoarelor;
➢Tensiunea sursei echivalente de tensiune, c  U n 3 ;
➢Factorul de tensiune c;
➢Scurtcircuit departe de generator (alimentat de la o sursă de putere
infinită);
➢Scurtcircuit aproape de generator (alimentat de la o sursă de putere finită);

12/14/2021 TDEE - Curs 10 6

3
 12/14/2021

➢Impedanțe de scurtcircuit la locul de defect, K:

+
▪ Zk impedanța de secvență pozitivă a unui sistem trifazat de c.a.;
▪ Z−k impedanța de secvență negativă a unui sistem trifazat de c.a.;
▪ Z0k impedanța de secvență zero a unui sistem trifazat de c.a.;
➢ Regimul maxim de scurtcircuit - caracterizat prin:
▪ numărul maxim previzibil de generatoare, linii și transformatoare în
funcțiune, în zona analizată;
▪ numărul maxim posibil de transformatoare cu neutrul legat la pământ în
zona analizată;
▪ considerarea aportului motoarelor electrice;
▪ considerarea cuplelor de bare închise.
Calculele de dimensionare a echipamentului și a elementelor de construcție
din instalațiile electrice, a prizelor de pământ, a protecției liniilor de
telecomunicații, trebuie să se efectueze pentru „regimul maxim” de
funcționare și - la proiectare - pentru o etapă de perspectivă suficient de
îndepărtată;

12/14/2021 TDEE - Curs 10 7

➢ Regimul minim de scurtcircuit - caracterizat prin:

▪ numărul minim previzibil de generatoare, linii și transformatoare în
funcțiune, în zona analizată;
▪ numărul minim posibil de transformatoare cu neutrul legat la pământ
în zona analizată;
▪ neglijarea aportului motoarelor asincrone.
Pentru verificarea condițiilor pe care le impune sistemului prezența unor
consumatori caracterizați prin șocuri de putere activă și reactivă, ca și
pentru verificarea condițiilor de siguranță a protecției prin relee ș.a., este
necesar să se considere „regimul minim” de funcționare.

12/14/2021 TDEE - Curs 10 8

4
 12/14/2021

12.4. MODELAREA PROCESULUI DE SCURTCIRCUIT

12.4.1. Modelarea scurtcircuitului departe de generator
(sursă de putere infinită)

R L R L K


uf ~ C ZS uf ~

Fig.12.1. Modelarea scurtcircuitului.

u f (t) = 2Uf sin(ωt+ ψ) (12.2)

di k
u f = R kik + Lk (12.3)
dt

12/14/2021 TDEE - Curs 10 9

i k (t) = 2I psin(ωt+ ψ -  k ) + Ce-t T = i p (t) + i a (t) (12.4)

a

Pentru situaţia în care curentul de sarcină anterior defectului este nul sau
poate fi neglijat:

i k (t) = 2I p sin(ωt− α) + sinα  e -t T
a
 α =  k − ψ este unghiul de conectare.
(12.9)
➢ip reprezintă componenta periodică a curentului de scurtcircuit;
➢ia este componenta aperiodică a curentului de scurtcircuit;
➢Ip - valoarea efectivă a componentei periodice a curentului de scurtcircuit;
➢ψ este faza iniţială a tensiunii;
➢k = arctg Xk/Rk - argumentul impedanţei de scurtcircuit sau unghiul de defazaj
dintre tensiunea uf şi curentul ik din circuitul scurtcircuitat;
➢Rk - rezistenţa echivalentă de la sursă la punctul de scurtcircuit;
➢Xk - reactanţa echivalentă de la sursă la punctul de scurtcircuit;
➢Ta=Lk/Rk=Xk/Rk - constanta de timp a amortizării componentei aperio-dice a
curentului de scurtcircuit;
➢C este o constantă de integrare, egală cu valoarea iniţială a componentei
aperiodice (C=ia0) şi care se determină aplicând una din teoremele comutaţiei,
conform căreia într-un circuit care conţine inductanţe, curentul nu se poate modifica
brusc deoarece ar rezulta o tensiune indusă (uL=L(di/dt)) infinită.
12/14/2021 TDEE - Curs 10 10

10

5
 12/14/2021

➢α=0 (φk=ψ) i k (t) = i p (t) = 2I psinωt (12.10)

➢α=π/2 
i k (t) = 2I p e -t T − cosωt)
a
 (12.11)

În cazul scurtcircuitului departe de generator: Ik = Ik = Ip (12.12)

Valoarea curentului de şoc se poate calcula cu relaţia(12.11), în care se
înlocuieşte t=:
 −

  R
− k 
işoc = 2 Ip 1 + e Ta  = 2 I p 1 + e k
X
 = 2 K şoc I p (12.13)
   
   
Rk
−
K şoc =1 + e Xk (12.14)

Fig.12.3 Variaţia
coeficientului de şoc
pentru circuite serie
în funcţie de:
a) raporul Rk/Xk; b)
raporul Xk/Rk.

12/14/2021 TDEE - Curs 10 11

11

12/14/2021 TDEE - Curs 10 12

12

6
 12/14/2021

Valoarea efectivă a curentului total de scurtcircuit, la momentul t:

I(t) = I 2p + I at2 (12.16)

Timpul se exprimă prin numărul τ de cicli (număr de perioade T complete)

τ R
t = τT= (12.18) −4  k

f I() = I p 1 + 2e X
= K()  I p (12.19)
k

K(τ) se numeşte factor de asimetrie, sau coeficient de asimetrie temporal.

−4 
Rk (12.20)
K() = 1 + 2e Xk

12/14/2021 TDEE - Curs 10 13

13

12.4.2. Modelarea scurtcircuitului aproape de generator (sursă de

putere finită)
✓ Regimul supratranzitoriu, cu o durată de (½÷1) perioadă;
✓ Regimul tranzitoriu, cu o durată de până la 25 de perioade;
✓ Regimul permanent, în care generatorul intervine prin reactanţa sincronă.
Dacă scurtcircuitul apare chiar la bornele generatorului [1]:
i k (t) =
 -
t
-
t
-
t 
= 2 (Ik − Ik )sin(ωt− α)e T + (Ik − I k )sin(ωt− α)e T + I k sin(ωt− α) + Iksin αe T 0  (12.21)
1 2

 

Curentul de scurtcircuit cu asimetrie maximă se obţine pentru α=π/2:

 - t  -
t
-
t
 
i k (t) = 2 Ik e T0 − (Ik − Ik )e T1 + (Ik − I k )e T2 + I k  cosωt  (12.22)
   

12/14/2021 TDEE - Curs 10 14

14

7
 12/14/2021

Fig.12.4 Variaţia curentului total de scurtcircuit în cazul unui scurtcircuit aproape de

generator [1].
12/14/2021 TDEE - Curs 10 15

15

12/14/2021 TDEE - Curs 10 16

16

8
 12/14/2021

12/14/2021 TDEE - Curs 10 17

17

12.5. CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT

12.5.1 Domenii de aplicare
➢dimensionarea instalaţiilor noi (evaluarea solicitărilor dinamice şi termice);
➢verificarea instalaţiilor existente la solicitări de scurtcircuit, în condiţii de
dezvoltare a instalaţiilor sistemului energetic naţional;
➢stabilirea protecţiei prin relee şi a automatizărilor de sistem, ca tipuri şi
reglaje;
➢determinarea influenţei liniilor de IT asupra liniilor de telecomunicaţii, în
vederea stabilirii măsurilor de protecţie a acestora din urmă;
➢determinarea nivelului supratensiunilor de comutaţie;
➢caracterizarea sistemului energetic în raport cu o anumită bară a sistemului,
atunci când se fac studii privind posibilităţile de racordare a unui consumator
cu anumite caracteristici deosebite (regim deformant, şocuri de putere
reactivă etc.);
➢analiza funcţionării unor consumatori nesimetrici (de exemplu cuptoare
electrice cu arc, cale ferată cu alimentare monofazată ş.a.);
➢întocmirea de scheme echivalente necesare în studii de stabilitate statică
sau dinamică, optimizări de regim;
12/14/2021 TDEE - Curs 10 18

18

9
 12/14/2021

12.5.2 Ipoteze în calculul curenţilor de scurtcircuit

➢egalitatea în modul şi argument a tuturor tensiunilor electromotoare
(t.e.m.);
➢neglijarea rezistenţelor LEA;
➢neglijarea susceptanţei capacitive;
➢neglijarea sarcinilor, considerându-se numai aportul motoarelor sau
compensatoarelor sincrone precum şi al motoarelor asincrone, dacă sunt în
apropierea locului de defect şi au o anumită putere totală.
Pentru anumite situaţii prevăzute de standarde sau prescripţii, se poate
considera la locul de defect o rezistenţă, astfel:
➢pentru verificarea la solicitări termice în caz de scurtcircuit a
elementelor liniilor electrice aeriene se consideră la locul de defect o
rezistenţă de 5 Ω;
➢la verificarea influenţei liniilor de energie electrică asupra liniilor de
telecomunicaţii se consideră o rezistenţă având următoarele valori:
▪ 15 Ω pentru defecte pe linii aeriene cu conductoare de protecţie;
▪ 50 Ω pentru defecte pe linii aeriene fără conductoare de protecţie.
12/14/2021 TDEE - Curs 10 19

19

În calculele de scurtcircuit, generatoarele vor fi reprezentate prin:

➢reactanţa supratranzitorie, pentru calculul solicitărilor dinamice şi termice;
➢reactanţa tranzitorie, pentru determinarea valorii curentului de scurtcircuit
la t=0,1 s, studiul stabilităţii dinamice în cazul în care se consideră un reglaj
de tensiune ideal (E'q=const), stabilirea generatorului echivalent al
sistemului în vederea determinării repartiţiei şocurilor de putere reactivă ş.a;
➢reactanţa sincronă, pentru determinarea valorii curenţilor în regim de
scurtcircuit pentru timpi îndelungaţi, studiul stabilităţii statice naturale ş.a.

Calculele de scurtcircuit:
➢5÷10 ani pentru dimensionarea instalaţiilor noi;
➢1÷3 ani pentru verificarea instalaţiilor existente;
➢5 ani pentru determinarea influenţei liniilor de înaltă tensiune asupra
liniilor de telecomunicaţii;
➢în mod curent, chiar şi în timp real, la schimbări de configuraţie şi regim
de funcţionare, pentru verificarea nivelului de solicitare la scurtcircuit (în
cazul instalaţiilor, funcţionarea în apropierea limitei admisibile) şi pentru
reglajul protecţiei.
12/14/2021 TDEE - Curs 10 20

20

10
 12/14/2021

12.5.3. Metoda componentelor simetrice (Fortescue - 1918), figura 12.5.

Se poate aplica teorema generatorului echivalent de tensiune, respectiv:
 U + = E + − Z+ I + ;
 − − −
U = −Z I ;
 0 0 0
 U = − Z I . (12.24)
Fig.12.5 Scheme echivalente de diferite
secvențe:
a) rețea trifazată simetrică activă; b)
rețea de secvență pozitivă; c) rețea de
secvență negativă; d) rețea de secvență
zero.

( ) ( )
 U1 = U 0 + U + + U − = E + − Z+ I + + − Z− I − + − Z0 I 0 = E + − Z + I + − Z − I − − Z0 I 0 ;
 0 + −
(+ + +
) ( − −
) ( 0 0
) 2 +
 U 2 = U + a U + aU = a E − Z I + a − Z I + − Z I = a E − a Z I − aZ I − Z I ;
2 2 2 + + − − 0 0

 0 + −
( + + +
) ( − −
) ( 0 0
) +
 U 3 = U + aU + a U = a E − Z I + a − Z I + − Z I = aE − aZ I − a Z I − Z I .
2 2 + + 2 − − 0 0

12/14/2021 TDEE - Curs 10 21

21

12.5.4. Impedanţe de secvenţă

Fig.12.7 Impedanţa de secvenţă

zero a unei impedanţe de legare la
pământ:
Fig.12.6 Impedanţele de secvenţă ale a) schema electrică trifazată; b)
echipamentelor: schema de secvenţă zero.
a) impedanţa pozitivă; b) impedanţa negativă;
c) impedanţa zero.
0 0 0
0
 U = Z N (3I ) = (3Z N )I
0
(12.25) U = Z I (12.26)

Deoarece în regimurile de secvenţă pozitivă şi negativă legătura la pământ nu este

parcursă de curent, ΔU=ΔU0, din care rezultă că Z0=3ZN.

12/14/2021 TDEE - Curs 10 22

22

11
 12/14/2021

12.5.5. Impedanţele de secvenţă ale echipamentelor electrice

exprimate în unităţi relative
12.5.5.1. Sistemul unităţilor relative
Se aleg în mod arbitrar puterea de bază Sb şi tensiunea de bază Ub:

Ib =
Sb Ub U2b
(12.27) Zb = = (12.28)
3U b 3Ib Sb
Curentul, tensiunea, puterea şi impedanţa în mărimi relative (notate cu asterix) [1]:
I 3Ub  U  S  Z S
I ==I ; U = ; S = ; Z = = Z b2 (12.29)
Ib Sb Ub Sb Zb Ub
 U ZI  
Legea lui Ohm în unităţi relative U = = =Z I (12.30)
U b Zb Ib
S3f 3  S1f S1f
*
U =
U
=
3U f U 
= f = U f (12.31) S3f = = = 1f = S1f (12.32)
Ub 3U fb U fb Sb3f
3  Sb Sb
1f

2
 U b,vechi  Sb,nou
Z=Zvechi  Zb,vechi =Znou  Zb,nou  
 Znou =Z vechi   (12.34)
 U
 b,nou  Sb,vechi
12/14/2021 TDEE - Curs 10 23

23

12.5.5.2. Impedanţa generatorului în unităţi relative

Sb = SnG ; U b = U nG (12.37)

U 2b U nG
2 XG S
Zb = = (12.38) x G = = X G nG
2
(12.39)
Zb U nG
Sb SnG
12.5.5.3. Impedanţa de scurtcircuit a transformatorului în unităţi relative

U 2b1 U 2n1 U2 U2
Sb =SnT ; U b1 =U n1; U b2 =U n2 (12.40) Zb1 = = ; Zb2 = b2 = n 2 (12.41)
Sb SnT Sb SnT

R T1  PCun  U 2n1 −3  1  PCun  U 2n1 −3  SnT PCun −3

R *T1 = = 10  =  10  2 = 10 (12.43)
Zb1  S2nT  Zb1  S2nT  U n1 SnT

R T2  PCun  U 2n2 −3  1  PCun  U 2n2 −3  SnT PCun −3

R *T2 = = 10  =  10  2 = 10 (12.44)
Zb2  S2nT  Zb2  S2nT  U n2 SnT

 u % U 2n1  1  u k % U 2n1  SnT u k %

Z*T = Z*T1 = Z*T2 =  k  =   2 = (12.46)
 100 SnT  Zb1  100 SnT  U n1 100

12/14/2021 TDEE - Curs 10 24

24

12
 12/14/2021

12.5.6. Reţele de secvenţă

Fig.12.8 Reţelele de secvenţă:

a) schema monofilară de conexiuni; b) reţea echivalentă de secvenţă pozitivă; c) reţea
echivalentă de secvenţă negativă; d) reţea echivalentă de secvenţă zero.
12/14/2021 TDEE - Curs 10 25

25

Dacă impedanţele echipamentelor au fost calculate la nivelul de tensiune

U1, iar la locul defectului tensiunea este U2, raportarea constă în
multiplicarea impedanţelor calculate la tensiunea U1, cu raportul (U2/U1)2,
pe liniile fără transformator, respectiv se vor diviza cu pătratul raportului de
transformare al transformatorului, KT=U1T/U2T, U1T fiind tensiunea înfăşurării
de înaltă tensiune, iar U2T tensiunea înfăşurării de joasă tensiune, dacă
există transformatoare şi U1/U2≠U1T/U2T. În cazul blocurilor generator-
transformator, raportarea impedanţei generatorului la tensiunea înaltă a
transformatorului (ridicător) se va face prin multiplicarea acesteia cu
pătratul raportului de transformare, definit anterior.

În cazul exprimării impedanţelor în unităţi relative, toate impedanţele trebuie

raportate la o aceeaşi impedanţă de bază sau, ceea ce este echivalent, la o
aceeaşi putere de bază (Sb) şi tensiune de bază (Ub).

12/14/2021 TDEE - Curs 10 26

26

13
 12/14/2021

12.5.7. Sursa echivalentă de tensiune - tensiunea acestei surse ideale

reprezintă tensiunea reală la locul de scurtcircuit înainte de apariţia acestuia, în
condiţiile cele mai grele. Toate celelalte tensiuni active din sistem sunt
considerate egale cu zero.
(IEC 60909. Short-circuit currents in three-phase a.c. systems)

Fig.12.9 Explicativă pentru calculul curentului de scurtcircuit simetric iniţial, utilizând

metoda sursei echivalente de tensiune:
a) schema monofilară a sistemului; b) schema reţelei echivalente de secvenţă
pozitivă; c) schema echivalentă de calcul, cu impedanţa Zk de scurtcircuit.
12/14/2021 TDEE - Curs 10 27

27

2
cU nQ cU nQ
SkQ = 3U nQ IkQ (12.47) ZQ = = (12.48)
3IkQ SkQ
R Q = 0,1  X Q ; ZQ
XQ =
(12.49) RQ (12.50)
X Q = 0,995  ZQ . 1+
XQ

Pentru calculul curentului de scurtcircuit, este necesară reducerea schemei

reţelei de secvenţa pozitivă (Fig.12.9, b) la o impedanţă echivalentă, văzută
de la locul de defect, care reprezintă impedanţa de scurtcircuit Zk.
cU n
Ik = (12.51)
3Zk

12/14/2021 TDEE - Curs 10 28

28

14
 14.12.2021

DEFECTE ÎN REŢELELE
ELECTRICE. REGIMUL DE
SCURTCIRCUIT - II
Curs 11

12/14/2021 TDEE - Curs 11 1

13.1. APLICAREA METODEI COMPONENTELOR

SIMETRICE LA CALCULUL CURENŢILOR DE
SCURTCIRCUIT
În continuare cu Uindice s-au notat tensiunile pe fază!

13.1.1. Scurtcircuitul trifazat I1 + I 2 + I3 = 0

Condiţiile la locul de defect K (Fig.13.1, a) sunt [1]:  (13.1)
U1 + U 2 + U 3 = 0

(I 0 + −
) (
+ I + I + I + a2 I + aI +
0 + −
)
( 0 +
+ I + a I + a I = 0 (13.2) 2 −
)
0
I = 0 (13.3)
+ + − −
U1 = E − Z I − Z I − Z0 I 0
Fig.13.1 Scurtcircuit trifazat:
 2 + + − − 0 0
U 2 = a E − a Z I − a Z I − Z I
2
a – condiţii la locul de defect; b – (13.5)
conectarea schemelor de secvenţă.  + + 2 − − 0 0
U 3 = a E − a Z I − a Z I − Z I
12/14/2021 TDEE - Curs 11 2

1
 14.12.2021

U1 + U2 + U3 = 3U1 = 0 (13.6) (13.7)

U1 − a U2 = ( a 2 − 1) Z I = (1 − a ) U1 = 0 (13.8)
− − −
I = 0 (13.9)

 (3) 0 + − + E
I1k = I1 = I + I + I = I = Z +
 (3) 0 2 + − 2 + − j120 +
I 2k = I 2 = I + a I + a I = a I = e I (13.11)
 (3) 0 + 2 − + j120 +
I 3k = I 3 = I + a I + a I = a I = e I


E
(3)
I1k = I(3)
2k = I3k = I k =
(3) (3)
(13.12)
Z+
cU n Sb
k =
I(3) (13.15)
(3) (3)
k = Ik Ib = Ik
I(3)
(13.13)
3Z+ 3U b

12/14/2021 TDEE - Curs 11 3

13.1.2. Scurtcircuitul bifazat

Condiţiile în locul de defect (Fig.13.2, a) sunt: I1 = 0

I 2 + I3 = 0 (13.16)
U = U
 2 3
0 + −
I = 0; I = −I (13.18)
+ + − − − +
E − Z I = −Z I = Z I (13.21)

+ − E
I = −I = + −
(13.22)
Fig.13.2 Scurtcircuit bifazat fără pământ: Z +Z
a – condiţii la locul de defect; b – conectarea
schemelor de secvenţă.
 (2)
I 2k = I 2 = a I + a I = (a − a )I = − Z + + Z − = − Z + + Z −
2 + − 2 + j 3E jcU n

 (13.23)
I (2) = I = −I = j 3 E = jcU n
 3k 3 2 +
Z +Z
− +
Z +Z
−

(2) (2) j 3cU (13.24)

I2k = −I3k = −
( +
Z +Z
− 
)
12/14/2021 TDEE - Curs 11 4

2
 14.12.2021

13.1.3. Scurtcircuitul bifazat cu punere la pământ

Condiţiile în locul de defect (Fig.13.3, a), sunt: I1 = 0
 (13.27)
U 2 = U 3 = 0
0 + − 1
U = U = U = U1 (13.28)
3
0 + −
I1 = I + I + I = 0 (13.29)

Fig.13.3 Scurtcircuit bifazat cu punere la pământ:

a – condiţii la locul de defect; b – conectarea
schemelor de secvenţă
U 2 = a 2 U + + a U − + U 0 = − Z0 I 0 + a 2 E - a 2 Z + I + − a Z − I − = 0
 (13.30)
U 3 = a U + + a 2 U − + U 0 = − Z0 I 0 + a E − a Z + I + − a 2 Z − I − = 0

U 2 − a U 3 = (a - 1)Z I − (a - 1)Z I = 0 (13.31)

0 0 − −

0 −
−
Z − − −Z + 0 −Z +
0
I = 0
I (13.32) I = − 0
I ; I = − 0
I (13.34)
Z Z +Z Z +Z
12/14/2021 TDEE - Curs 11 5

+
I =
(Z −
+Z E
0
) ;I =
− −Z E
;
0

+ − + 0 − 0 + − + 0 − 0
Z Z +Z Z +Z Z Z Z +Z Z +Z Z
-
0 −Z E
I = + + 0 −
− 0
(13.36)
Z Z +Z Z +Z Z

I1k
(2p)
= I1 = 0

 (2) 2 + − 0
I 2k = I 2 = a I + a I + I =
- 3E 3 Z + j Z + 2Z
 + −
−
( − 0
) (13.37)
+ 0 − 0
 2 Z Z +Z Z +Z Z
 (2) + 2 −
I3k = I3 = a I + a I + I =
0 - 3E 3 Z − j Z + 2Z
 + −
−
( − 0
)
+ 0 − 0
 2 Z Z +Z Z +Z Z
−
0 −3Z E
IP = 3I = + − + 0 − 0 (13.38)
Z Z +Z Z +Z Z
− 0
− − − 3Z Z E
U1 = 3U = −3Z I = + − + 0 − 0
(13.39)
Z Z +Z Z +Z Z
12/14/2021 TDEE - Curs 11 6

3
 14.12.2021

13.1.4. Scurtcircuitul monofazat I 2 = I 3 = 0

Condiţiile la locul de defect K (Fig.13.4, a) sunt:  (13.40)
U1 = 0

Fig.13.4 Scurtcircuit
monofazat:
a – condiţii la locul de defect;
b – conectarea schemelor
de secvenţă

0 1 1 + − +
I = 3 (I1 + I 2 + I 3 ) = 3 I1
0
E − (Z + Z + Z )I = 0 (13.43)

I = (I1 + a I 2 + a I 3 ) = I1
+ 1 2 1
(13.41) + − E
 3 3 I =I =I =
0
(13.44)
+ − 0
Z +Z +Z
I = 3 (I1 + a I 2 + a I 3 ) = 3 I1
− 1 2 1

(1) + 3E 3cU n
I k = I1 = 3I = +− 0
= + − 0
(13.45)
Z +Z +Z Z +Z +Z
12/14/2021 TDEE - Curs 11 7

Expresiile tensiunilor fazelor sănătoase la locul de defect:


U
 2 =
0

− 3E 3 Z + j 2Z + Z

− 0
( )
+ − 0
 2 Z +Z +Z
 (13.50)
0

U = − 3 E  3 Z − j 2 Z + Z
− 0
( )
 3 2 +
Z +Z +Z
− 0

13.1.5. Compararea curenţilor diferitelor tipuri de scurtcircuit

Se consideră X+X−:

I (n)
α n −3 = k
(13.51)
I (3)
k
➢ pentru scurtcircuitul monofazat:
3
α1−3 = (13.52)
X0
2+ +
X
01-3<1,5; limita inferioară corespunde la X0/X+→, iar limita superioară la
X0/X+→0;
12/14/2021 TDEE - Curs 11 8

4
 14.12.2021

➢ pentru scurtcircuitul bifazat fără pământ, rezultă:

3 3 (3)
α 2 −3 = k =
, deci I (2) I k = 0,87 I (3)
k (13.53)
2 2
➢ pentru scurtcircuitul bifazat cu punere la pământ se obţine:
X+X0 1
α 2+ p, 3 = 3 1 − (13.54)
(X + X ) 1 + +X 0 0
+ 0 2

X +X
3/2  α 2+p,3  3 ; limita inferioară corespunde la X0/X+→, iar cea superioară la
X0/X+→0.
13.2. EFECTELE CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT
13.2.1. Efectul termic al curenţilor de scurtcircuit
Solicitarea termică la scurtcircuit:
t
S (0, t ) =  ik2 dt (13.55)
0
Formulele de calcul elaborate de Röeper
Sa (0, t) = m Ik2 t (13.56) Sp = n Ik2 t (13.57) S(0, t) = (m + n)Ik t (13.58)
2

12/14/2021
TDEE - Curs 11 9

m n

I"
I
kk

t [s] t [s]
a) Fig.13.5 b)
I e = Ik m + n (13.60)
Ie1s, care este acel curent constant ca valoare efectivă, care într-o secundă produce
acelaşi efect termic ca şi curentul de scurtcircuit în timpul t, deci [3]:
I e1s = Ik (m + n)t/1 (13.62)
I
s min = e1s [mm 2 ] (13.63)
J e1s
12/14/2021 TDEE - Curs 11 10

10

5
 14.12.2021

Fig.13.6 Densitatea
de curent admisibilă,
Je1s [A/mm2]

Je1s [A/mm2]
Je1s [3]:
a) pentru Cu (linii
continue) şi Ol (linie
întreruptă); b) pentru
Al, aldrey şi Ol-Al.
Temperatura iniţială [C]
a) b)

➢pentru conductoare din Cu neizolate, nevopsite sau vopsite, sc=200 °C;

➢pentru conductoare din Al neizolate, sc=180 °C;
➢pentru conductoarele aeriene tip funie din Cu, sc=170 °C;
➢pentru conductoare aeriene tip funie din Al, sc=130 °C;
➢cablurile de medie tensiune cu izolaţie de hârtie, indiferent de materialul
conductor, au aceleaşi temperaturi sc, cuprinse între 100 şi 160 °C, funcţie de
tensiunea nominală a lor.
Stabilitatea termică la scurtcircuit:
I e1s  I lt1s (13.64) sau I et  I lt
lt
(13.65)

12/14/2021 TDEE - Curs 11 11

11

13.2.2. Efectul electrodinamic al curenţilor de scurtcircuit

Pentru funcţionarea sigură a oricărui aparat este necesar ca cel mai mare curent de
şoc la scurtcircuit, care apare în locul de montare a aparatului, să nu depăşească
curentul de stabilitate electrodinamică (curent limită dinamic Ild, în kAmax), garantat
de constructor, adică:
i soc  I ld (13.66)

13.3. CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT

DEPARTE DE GENERATOR (SURSĂ DE PUTERE INFINITĂ)
Ik = Ir = Ik (13.67)
13.3.1. Scurtcircuitul trifazat
Cazul I - defectul este alimentat pe o singură cale (Fig.13.7)
I.1. Curentul simetric iniţial de scurtcircuit :
cU n cU n
Ik = = (13.68)
3Zk 3 R 2k + X 2k

12/14/2021 TDEE - Curs 11 12

12

6
 14.12.2021

Fig.13.7 Scurtcircuit
departe de generator,
alimentat pe o singură
cale – scheme
monofilare şi scheme
echivalente de secvenţă
directă [1]:
a) direct; b), c), d) prin
transformator.

12/14/2021 TDEE - Curs 11 13

13

➢Rk = ∑ Rkj este rezistenţa echivalentă a circuitului serie echivalent la scurtcircuit;

➢Xk = ∑ Xkj este reactanţa echivalentă a circuitului serie echivalent la scurtcircuit;
➢ZT (RT, XT), trebuie corectate cu factorul KTr, având expresia aproximativă [1]:
c max
K Tr = 0,95 (13.70)
1 + 0,6  XT
I.2. Curentul de scurtcircuit de şoc işoc

işoc = K şoc  2Ik (13.70) Kşoc = Kşoc,IEC = 1,02 + 0,98  e−3R k Xk

(13.71)

Cazul II - alimentarea defectului pe mai multe căi nebuclate (Fig.13.8).

II.1. Curentul simetric iniţial de scurtcircuit

Ik = Ik1 + Ik2 (13.72)

II.2. Curentul de scurtcircuit de şoc işoc

işoc = işoc1 + işoc2 (13.73)

Fig.13.8 Scurtcircuit departe de
generator alimentat pe două căi
nebuclate [1].
12/14/2021 TDEE - Curs 11 14

14

7
 14.12.2021

Cazul III - alimentarea defectului dintr-o reţea buclată (Fig.13.9).

III.1. Curentul simetric iniţial de scurtcircuit relatia (13.68)

Fig.13.9 Scurtcircuit departe de

generator alimentat dintr-o reţea
buclată [1].

III.2. Curentul de scurtcircuit de şoc [6]:

Metoda 1. Raportul Rk/Xk se consideră constant în reţea, iar coeficientul de şoc
Kşoc,a se determină din diagrame (Fig.12.13) sau prin calcul, cu relaţiile (12.14) sau
(13.71);
Metoda 2. Se ia în considerare raportul Rk/Xk (sau Xk/Rk) în punctul de defect,
determinat pentru ansamblul reţelei (raportul valorilor echivalente), pentru care se
determină coeficientul Kşoc,b:
K şoc = 1,15  K şocb (13.74)
12/14/2021 TDEE - Curs 11 15

15

Metoda 3. Coeficientul de şoc se determină prin metoda frecvenţei echivalente fc.

Coeficientul de şoc Kşoc,c se determină, prin calcul sau din digrame, utilizând
raportul:
R Rc f c X Xc f
= . sau = . (13.75)
X Xc f R Rc f c
unde frecvenţa echivalentă are valoarea fc=20 Hz, în reţele cu frecvenţa de 50 Hz,
respectiv fc=24 Hz, în reţele cu frecvenţa de 60 Hz.

13.3.2. Scurtcircuitul bifazat (13.24):

cU n cU n 3
Ik (2) = Ik (13.77) işoc = K şoc  2Ik (13.78)
(2) (2)
Ik (2) = = (13.76)
Z +Z
+ −
2Z+ 2

13.3.3. Scurtcircuit bifazat cu punere la pământ

Z0 Z0
3  c  U n  1+a 2+ 3  c  U n  1+a 2+
Z+ Z+ (13.79)
IkL2
(2p)
= ; IkL3
(2p)
=
Z + + 2  Z0 Z + + 2  Z0

12/14/2021 TDEE - Curs 11 16

16

8
 14.12.2021

3  c  Un
Ikp(2p) = (13.80)
|Z+ +2  Z0 |
Nu este necesar să se calculeze deoarece întotdeauna va exista una
dintre inegalităţile:
(13.81)
(3)
işoc  işoc
(2p) (1)
sau işoc  işoc
(2p)

13.3.4. Scurtcircuitul monofazat

3cU n
Ik (1) = + 0 (13.82)
2Z + Z

(1)
işoc = K şoc  2 Ik (1) (13.83)

12/14/2021 TDEE - Curs 11 17

17

13.4. CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT

APROAPE DE GENERATOR
Este definit ca fiind un scurtcircuit „în care cel puţin o maşină sincronă
contribuie cu un curent de scurtcircuit net iniţial, care este mai mare decât
dublul curentului său nominal, sau un scurtcircuit la care motoarele sincrone
şi asincrone contribuie cu peste 5% din curentul iniţial de scurtcircuit fără
aportul motoarelor” [4], [5].
U nQ c
KG =  (13.84)
U nG IG
1+ x d  sinG
I nG
U nQ c max
KG =  (13.86) ZGK = K G ZG = K G (R G + jXd ) (13.87)
U nG 1 + xd  sin nG

13.4.1. Scurtcircuit aproape de generator, alimentat de la un generator

(Fig.13.10)
1. Curentul de scurtcircuit simetric iniţial
Ik =
cU nG
(13.88) Ir = Ik (13.89)
3Zk
12/14/2021 TDEE - Curs 11 18

18

9
 14.12.2021

Fig.13.10 Scurtcircuit aproape de generator, alimentat de la un generator:

a) direct; b) prin transformator.
μ = 0,84 + 0,26  e -0,26I /I
k nG
, t min = 0,02 s
 -0,30I /I
μ = 0,71 + 0,51 e k nG
, t min = 0,05 s
 -0,32I /I
(13.90)
μ = 0,62 + 0,72  e , t min = 0,10 s
k nG

μ = 0,56 + 0,94  e -0,38I /I , t min  0,25 s


k nG

2. Curentul permanent de scurtcircuit Ik.

I k max =  max I nG (13.91) I k min =  min I nG (13.92)

λmax, λmin pot fi obţinuti din diagrame [4].

12/14/2021 TDEE - Curs 11 19

19

Factorii λmax şi λmin pentru turbogeneratoare [5, 6]:

a-plafon de excitaţie 1,3; b-plafon de excitaţie 1,6.
12/14/2021 TDEE - Curs 11 20

20

10
 14.12.2021

Factorii λmax şi λmin pentru generatoare cu poli aparenţi [5, 6]:

a-plafon de excitaţie 1,6; b-plafon de excitaţie 2.

12/14/2021 TDEE - Curs 11 21

21

13.4.2. Scurtcircuit aproape de generator, alimentat radial din

mai multe surse (Fig.13.13)

Fig.13.13 Scurtcircuit
aproape de generator,
alimentat din mai multe
surse nebuclate:
a) direct; b1), b2) printr-
o impedanţă comună.

Z1  Z 2  Z3
Z K = (Z1 Z 2 Z3 ) + Z L = + ZL (13.95)
Z1  Z 2 + Z1  Z3 + Z 2  Z3

12/14/2021 TDEE - Curs 11 22

22

11
 14.12.2021

Aplicație: Se consideră sistemul prezentat din figura următoare:

A, 10 kV B, 110 kV C, 110 kV D, 6 kV
1 T1 2 T2 3
L
G
S
10,5 kV 10,5/116 kV 110/6,6 kV
25 MVA 25 MVA 16 MVA

Reţea radială – schema monofilară.

Să se calculeze curenții în regim permanent de scurtcircuit trifazat (regim

minim) pe barele A, B, C, D, atât în unități relative cât si în unități fizice.

Soluţie:
1.
- Se alege puterea de bază, comună pentru întregul sistem, Sb = 100 MVA;
-Se aleg tensiunile de bază pentru fiecare sector, conform tabelului 1 şi se
calculează celelalte mărimi de bază:
12/14/2021 TDEE - Curs 11 23

23

12/14/2021 TDEE - Curs 11 24

24

12
 14.12.2021

2. Calculul parametrilor elementelor de retea

12/14/2021 TDEE - Curs 11 25

25

12/14/2021 TDEE - Curs 11 26

26

13
 14.12.2021

12/14/2021 TDEE - Curs 11 27

27

1. Scurtcircuit în D (se neglijează rezistenţele şi se ia în

considerare reactanţa supratranzitorie a generatorului)
X *T1 X *L X *T2

Fig.6.2. Schema echivalentă pentru

X G* c  U Dn scurtcircuit trifazat pe bara D
cU *
Dn =
U b3

Varianta a X*kD = XG* + X*T1 + X*L + X*T2 = 0,718 + 0,44 + 0,149 + 0,625 = 1,932
c  U*Dn 1  6 / 6,96 IkD
 = IkD
*  I b3 = 0,446  8,30 = 3,70 kA
IkD
* = = = 0,446
X*kD 1,932
Varianta b X*kD = 0,963 + 0,592 + 0, 20 + 0,83 = 2,583

U*Dn 6/6 IkD = IkD*  I b3 = 0,386  9,62 = 3, 7 kA

IkD* = *
= = 0, 419
X kD 2,583
În concluzie se obţin aceleaşi rezultate atâta timp cât mărimile
de bază sunt alese corect!
12/14/2021 TDEE - Curs 11 28

28

14
 14.12.2021

2. Verificare prin comparare cu metoda mărimilor fizice (actuale)

pentru scurtcircuit pe bara C:
a. Metoda unităţilor relative (varianta b):
X*kC = 0,963 + 0,592 + 0,20 = 1,755

cU *Cn 1 110 / 100

IkD
* = = = 0,627
X*kC 1,755
IkC
 = IkC
*  I b2 = 0,627  0,577 = 0,362 kA
b. Metoda unităţilor mărimilor fizice:
XG XG 0,79
XGk
 = = = = 96,42 Ω
N T1 (U1T1 U 2T2 ) (10,5 116 )
2 2

X kT1 = X T1 = 59,20  X kL = X L = 20 
X kC = XGk
 + X kT1 + X kL = 96,42 + 59,20 + = 175,62 
c  U Cn 1 110
IkC
 = = = 0,361 kA
3X kC 3 175,62
12/14/2021 TDEE - Curs 11 29

29

15
 DIMENSIONAREA GEOMETRICĂ A LINIILOR
ELECTRICE AERIENE
Curs 12

12/14/2021 TDEE - Curs 12 1

6.1. TERMINOLOGIE
➢Termeni care definesc poziţia LEA în raport cu obiectele
înconjurătoare:
✓deschiderea (a) orizontală este distanţa măsurată pe orizontală între axele a
doi stâlpi consecutivi;
✓săgeată a unui conductor într-un anumit punct (fx) reprezintă distanţa
măsurată pe verticală între punctul respectiv de pe curba conductorului şi
dreapta care uneşte cele două puncte de suspensie ale conductorului;
✓apropiere a LEA de un obiect oarecare - acea situaţie de vecinătate în care
LEA nu încrucişează obiectul respectiv;
✓încrucişare a LEA cu un obiect oarecare - acea situaţie în care, în proiecţie
orizontală, cel puţin unul dintre conductoarele LEA, în poziţie normală sau
deviată şi obiectul respectiv se intersectează;
➢Termeni care se referă la spaţiul rezervat, necesar funcţionării normale
a LEA:
✓unghi de protecţie - unghi format de verticala dusă prin urma conductorului
de protecţie cu dreapta care uneşte această urmă, cu urma unui conductor activ
protejat, aceste urme fiind situate în plan perpendicular pe axul LEA protejate;
12/14/2021 TDEE - Curs 12 2

1
 ✓culoar de trecere (de funcţionare) a liniei electrice - suprafaţă terestră
situată de-a lungul liniei electrice aeriene şi spaţiul aerian de deasupra sa, în
care se impun restricţii şi interdicţii din punctul de vedere al coexistenţei
liniei cu elementele naturale, obiectele, construcţiile, instalaţiile, etc.:
▪zonă de protecţie - zonă adiacentă capacităţii energetice, extinsă în spaţiu,
în care se introduc interdicţii privind accesul persoanelor şi regimul
construcţiilor;
▪zonă de siguranţă - zonă adiacentă capacităţilor energetice, extinsă în
spaţiu, în care se instituie restricţii şi interdicţii în scopul asigurării
funcţionării normale şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor,
bunurilor şi mediului; zona de siguranţă cuprinde şi zona de protecţie;
✓culoar de exploatare a LEA - fâşie de teren neamenajată, situată în lungul
traseului liniei, între drumurile de acces permanente existente în zonă,
permiţând accesul pedestru al personalului de exploatare;
✓culoar de lucru al LEA - fâşie de teren care poate fi ocupată temporar,
situată de regulă de-a lungul axului liniei, cuprinsă între platformele de
montaj, necesară montării conductoarelor, accesului utilajelor şi
transportului materialelor;
12/14/2021 TDEE - Curs 12 3

➢Termeni care se exprimă prin mărimi electrice (tensiune):

✓tensiune permanentă - tensiune de frecvenţă industrială, considerată ca
având o valoare efectivă constantă, aplicată permanent tuturor perechilor de
borne ale unei configuraţii de izolaţie;
✓forme de tensiune standardizate:
▪ tensiune standardizată de scurtă durată de frecvenţă industrială - tensiune
sinusoidală cu frecvenţa cuprinsă între 48 Hz şi 52 Hz şi de durată egală
cu 60 s;
▪ impuls de tensiune de comutaţie standardizat - tensiune de impuls având
durata până la vârf de 250 s şi durata de înjumătăţire (durata de
semiamplitudine) de 2500 s;
▪ impuls de tensiune de trăsnet standardizat (ITT) - tensiune de impuls
având durata până la vârf de 1,2 s şi durata de înjumătăţire (durata de
semiamplitudine) de 50 s;
▪ impuls de tensiune de comutaţie combinat standardizat - tensiune de
impuls combinată, având două componente cu valori de vârf egale şi
polarităţi opuse;

12/14/2021 TDEE - Curs 12 4

2
 ✓supratensiune - orice tensiune, dependentă de timp, ale căror valori de vârf
depăşesc valorile corespunzătoare tensiunilor cele mai ridicate pentru
echipament. Supratensiunile sunt totdeauna fenomene tranzitorii;
✓supratensiune temporară - supratensiune de frecvenţă industrială de durată
relativ lungă. Poate fi neamortizată sau slab amortizată. În anumite cazuri,
frecvenţa ei poate fi, de câteva ori, mai mică sau mai mare decât frecvenţa
industrială;
✓supratensiune tranzitorie - supratensiune de scurtă durată (câteva ms),
oscilatorie sau nu, în general unidirecţională şi puternic amortizată:
▪supratensiune cu front lent, având durata până la vârf 20 s<tp5000 s şi
durata spatelui t220 ms;
▪supratensiune cu front rapid, având durata până la vârf 0,1 s<tf20 s şi
durata spatelui t2300 s;
▪supratensiune cu front foarte rapid având durata până la vârf tf0,1 s şi
durata totală mai mică de 3 s, cu oscilaţii suprapuse de frecvenţă
30 kHz<f<100 MHz;
▪supratensiune combinată (temporară, cu front lent, cu front rapid, cu front
foarte rapid);
12/14/2021 TDEE - Curs 12 5

✓supratensiune de comutaţie - supratensiune fază - pământ sau între faze

care apare într-un punct dat al reţelei, datorită unei operaţii de comutare, a
unui defect sau altor cauze şi a cărei formă poate fi asimilată în ceea ce
priveşte coordonarea izolaţiei cu cea a impulsurilor normalizate, utilizate
pentru încercările cu impuls de tensiune de comutaţie;
✓supratensiune de trăsnet - supratensiune fază-pământ sau între faze care
apare într-un punct dat al reţelei datorită unei descărcări;
✓tensiune convenţională de ţinere la impuls de comutaţie/trăsnet - valoare de
vârf a unei tensiuni de impuls de comutaţie/trăsnet aplicată în cursul
„încercărilor de impuls”, pentru care izolaţia nu trebuie să prezinte nicio
descărcare disruptivă, dacă este supusă unui număr de impulsuri de această
valoare în condiţii specificate;
✓tensiune statistică de ţinere la impuls de comutaţie/trăsnet - valoare de vârf
a unei tensiuni de impuls de comutaţie/trăsnet, aplicată în cursul „încercărilor
de impuls”;
✓tensiune de 50% conturnări a unei izolaţii, U50%, este valoarea de vârf a
unui ITT, care aplicat izolaţiei respective de un număr de ori, produce
conturnarea acesteia în 50 % din cazuri;
12/14/2021 TDEE - Curs 12 6

3
✓tensiune nominală de ţinere la impuls de trăsnet (Uţinere n) - valoarea de vârf
a ITT standardizat prescrisă pentru echipament, care caracterizează izolaţia
acestui echipament în ceea ce priveşte încercările de ţinere;
✓tensiune nominală de ţinere de scurtă durată la frecvenţă industrială -
valoare efectivă a tensiunii sinusoidale de frecvenţă industrială, pe care
izolaţia echipamentului trebuie să o suporte în timpul încercărilor efectuate în
condiţii specificate şi pentru o durată specificată care, în general, nu depăşeşte
un minut.
6.2. STABILIREA IZOLAŢIEI LEA – numărul şi a caracteristicile
izolatoarelor LEA; distanţele minime de izolare între conductoarele active şi
suporţi; distanţele minime de izolare între conductoarele active, între
conductoarele active şi conductoarele de protecţie.
6.2.1. Consideraţii generale privind stabilirea izolaţiei liniilor electrice
aeriene
6.2.1.1. Condiţii pentru alegerea izolaţiei liniilor electrice aeriene
Solicitările electrice pot fi grupate în următoarele categorii:
➢tensiunea cea mai ridicată a reţelei (Usmax);

12/14/2021 TDEE - Curs 12 7

➢supratensiunile temporare de frecvenţă industrială;

➢supratensiunile cu front lent;
➢supratensiunile cu front rapid;
➢supratensiunile cu front foarte rapid.
➢pentru domeniul I de tensiuni (1 kVUsmax245 kV), nivelurile de
izolaţie nominale (Tabelul 6.1)

12/14/2021 TDEE - Curs 12 8

4
 ➢ pentru domeniul II de tensiune (Usmax>245 kV), nivelurile de izolaţie
nominale (Tabelul 6.2)

12/14/2021 TDEE - Curs 12 9

6.2.1.2. Principii de alegere a distanţelor de izolare între fazele unei LEA

Distanţa dintre conductoare este influenţată de:
➢vântul pe conductoare;
➢încărcările nesimetrice cu chiciură ale conductoarelor;
➢saltul conductoarelor, la o descărcare bruscă totală sau parţială a suprasarcinilor
mecanice;
➢acţiuni combinate ale cauzelor de mai sus.
În cazul conductoarelor cu secţiuni diferite, din materiale diferite, sau cu săgeţi
inegale, distanţa dintre conductoare se verifică în ipoteza că primul conductor este
supus presiunii de calcul a vântului, iar al doilea (în sensul bătăii vântului) este supus
unui vânt cu o viteză cu 20% mai mică decât primul.

Fenomenul de galopare apare în cazul în care conductoarele sunt supuse simultan

vântului combinat cu depuneri de chiciură şi se caracterizează prin oscilaţii cu
amplitudini mari şi frecvenţe reduse. Amplitudinile oscilaţiilor pot să acopere o
bandă largă, de la câţiva centimetri până la circa 12 m, cu o medie de
aproximativ 3 m şi frecvenţe de ordinul 0,1÷1 Hz [1]. Cele mai mari amplitudini
apar în cazul oscilaţiilor cu două semiunde în deschidere (Fig.6.1). Cea mai mare
pondere o are mişcarea în plan vertical, dar în unele cazuri oscilaţia are şi o
importă componentă orizontală.
12/14/2021 TDEE - Curs 12 10

10

5
 12/14/2021 TDEE - Curs 12 11

11

6.2.2. Izolatoarele liniilor electrice aeriene

6.2.2.1. Stabilirea numărului şi a caracteristicilor izolatoarelor liniilor electrice
aeriene - ţine seama de
➢tensiunile de ţinere;
➢variaţia tensiunilor nominale de ţinere sub ploaie, în funcţie de numărul de
izolatoare care compun lanţul 
➢reducerea tensiunilor de ţinere, în funcţie de prezenţa armăturilor de protecţie;
➢zonele cu diferite grade de poluare;
➢posibilitatea defectării unor izolatoare din lanţ.
Numărul de izolatoare nţ dintr-un lanţ (cu armături de protecţie, atunci când este
cazul) se determină cu relaţia
n t =round ( K s  n1 ) (6.1)
'

➢round(x) semnifică valoarea întreagă cea mai apropiată de valoarea x;

➢nl este numărul de izolatoare rezultat din probe de laborator, necesar
într-un lanţ, pentru a se asigura tensiunile de ţinere (tabelele 6.1 şi 6.2);
➢Ks - coeficient de siguranţă, care ţine seama de deteriorarea unor izolatoare
din lanţ, cu valoarea Ks=1,1, înafara lanţurilor formate din izolatoare tijă
nestrăpungibile, pentru care se consideră Ks=1.
12/14/2021 TDEE - Curs 12 12

12

6
 Numărul de izolatoare np din lanţ, ţinând seama de comportarea lanţului în
condiţii de poluare
L U 
n p =round  c smax  (6.2)
 Lf 
➢Lc este lungimea liniei de fugă specifică ale cărei valori minime, în
funcţie de nivelul de poluare
➢Lf - lungimea liniei de fugă a unui izolator, în cm
➢Usmax - tensiunea cea mai ridicată a reţelei, în kV.
Numărul de izolatoare dintr-un lanţ, n, rezultă considerând valoarea cea
mai mare a numărului de izolatoare, calculate cu relaţiile de mai sus

(
n=max n t ,n p
'
) (6.3)

Dacă prin calcule se obţine np mult mai mare (mai mult de 20-25%) decât nţ,
rezultă că izolatoarele respective nu corespund zonei de poluare prin care
trece linia şi trebuie înlocuite cu izolatoare cu lungimea liniei de fugă
mărită. În timpul exploatării se poate funcţiona cu până la 15% din numărul
n de izolatoare deteriorate din lanţul de izolatoare.
12/14/2021 TDEE - Curs 12 13

13

6.2.2.2. Unghi de protecţie

Unghiul de protecţie de referinţă (pentru dimensionarea LEA) se consideră
cel realizat la stâlpul LEA.

12/14/2021 TDEE - Curs 12 14

14

7
6.2.3. Stabilirea distanţelor minime de izolare
6.2.3.1. Consideraţii privind stabilirea distanţelor de izolare
Distanţe de izolare = menţinerea în orice moment a unor distanţe (în aer)
suficiente pentru izolare (functie de tensiunea maxima), atât între conductoare
şi obiectele de la sol cât şi între conductoarele în sine. Variază, de asemenea, în
funcţie de condiţiile climatice sau de efectul forţelor.

În normative se precizează condiţiile de coexistenţă a LEA cu elemente

naturale, obiecte, construcţii, instalaţii etc. din vecinătate (distanţele minime)
pentru a asigura protecţia persoanelor cu privire la pericole de electrocutare.

Constructorul trebuie să aleagă alte distanţe implicate în funcţionarea liniei sau

în calitatea serviciilor, cum ar fi distanţele între faze sau între conductoare şi
suporţi. Anumite distanţe minime sunt impuse de întreţinere. Distanţa minimă
de izolare, d, dintre conductoare şi consolă, respectiv între conductoare este
definită ca suma dintre o distanţă de bază b şi o distanţă t dependentă de
tensiune: d=b+t (6.4)

12/14/2021 TDEE - Curs 12 15

15

6.2.3.2. Distanţe de izolare între conductoarele active şi suporţi - se ţină

seama de
➢ tensiunea de serviciu maximă a reţelei Usmax
➢ supratensiunile de comutaţie (supratensiuni cu front lent)
➢ supratensiunile de trăsnet (supratensiuni cu front rapid).
Distanţele minime de izolare, în cazul în care conductoarele active sunt
susţinute de lanţuri de izolatoare, care pot devia sub acţiunea vântului (se
consideră că vântul acţionează perpendicular pe conductoarele active), în
conformitate cu notaţiile din tabelul 6.6, se aleg astfel încât să nu fie mai
mici decât distanţele minime specifice condiţiilor de funcţionare, astfel
➢d1 - determinată din condiţii de funcţionare normală la tensiunea cea mai
ridicată a reţelei, lanţul de izolatoare fiind supus acţiunii vântului maxim,
considerat pentru regiunea respectivă
➢d1c - determinată de solicitările produse de supratensiunile de comutaţie,
lanţul de izolatoare fiind supus acţiunii unui vânt având viteza egală cu 40%
din viteza vântului maxim considerat pentru regiunea respectivă
➢d1a - determinată de solicitările produse de supratensiunile de trăsnet, lanţul
de izolatoare fiind supus acţiunii unui vânt având viteza de 10 m/s.
12/14/2021 TDEE - Curs 12 16

16

8
 12/14/2021 TDEE - Curs 12 17

17

12/14/2021 TDEE - Curs 12 18

18

9
 A. Determinarea distanţei d1 U = 2 Usmax 1
[kV] (6.5)
1
3 Kσ  δ K
➢K este coeficientul de corecţie care ţine seama de caracterul statistic al
descărcărilor considerat în calcule egal cu 0,85;
➢/K - coeficientul de corecţie care ia în considerare abaterea valorilor
densităţii şi a umidităţii aerului faţă de valorile indicate în norme (0,89
pentru altitudini până la 500 m şi 0,84 pentru altitudini de la 500 la 1000 m).
Distanţa de izolare d1 se poate determina utilizând curbele trasate în figura
6.3, sau
U 8
cu relaţia d1 = 2 smax [m] (6.6)
3 0,88  K  K  3400 − 2 U smax
a 1
3
➢Usmax este valoarea efectivă a tensiunii celei mai ridicate a reţelei, între faze în kV;
➢0,88 - coeficient de corecţie egal cu raportul dintre tensiunea de ţinere Uţ [kV] şi
tensiunea medie de amorsare a intervalului Umed [kV] [5];
➢Ka - coeficient de corecţie, care ia în considerare modificarea densităţii aerului cu
altitudinea (Ka=1 la nivelul mării se reduce cu 0,5 % pentru fiecare 100 m)
➢K1 - coeficientul de formă a intervalului, ia în consideraţie geometria intervalului,
forma şi dimensiunile electrozilor între care se produce descărcarea (Tabelul 6.6).
12/14/2021 TDEE - Curs 12 19

19

Fig.6.3. Curbele
tensiunii de
descărcare a
intervalelor în aer
pe LEA [3].

12/14/2021 TDEE - Curs 12 20

20

10
 B. Determinarea distanţei d1c
Valoarea tensiunii de străpungere a acestui interval cu relaţia

Usmax K C
U1c = 2 [kV] (6.7)
3 Kσ  δ K
KC este factorul de supratensiune de comutaţie fază-pământ definit ca
raportul dintre supratensiunea de comutaţie fază-pământ şi tensiunea cea mai
ridicată a reţelei.
Se determina mărimea intervalului de izolare d1c utilizând curbele din figura
6.3.
Intervalul d1c (în metri) se poate determina, de asemenea, cu relaţia
U smax 8K C
d1c = 2 [m]
3 0,88  K  K  3400 − 2  K U smax (6.8)
a 2 C
3
K2 este coeficientul de formă a intervalului

12/14/2021 TDEE - Curs 12 21

21

C. Determinarea intervalului d1a

În cazul solicitărilor la supratensiuni de trăsnet, se consideră tensiunea
nominală de ţinere la impuls de trăsnet a lanţului de izolatoare [3] şi,
corespunzător, tensiunea de 50% conturnări la impuls de trăsnet a lanţului de
izolatoare.
Având determinată tensiunea de 50% conturnări a lanţului de izolatoare, se
determină mărimea intervalului d1a din figura 6.4, utilizându-se curbele pentru
polaritatea pozitivă.
Intervalul d1a [m] se poate determina, de asemenea, cu relaţia

U50%
d1a = (6.10)
K3

K3 este coeficientul de formă a intervalului.

12/14/2021 TDEE - Curs 12 22

22

11
 1.Vârf-plan la polaritate
pozitivă a tijei;
2.Vârf-vârf la polaritate
pozitivă a tijei nelegate la
pământ;
3.Vârf-vârf la polaritate
negativă a tijei nelegate la
pământ;
4.Vârf-plan la polaritate
negativă a tijei.

Fig. 6.4. Tensiunea de 50 % descărcări la unde de impuls de trăsnet 1,2/50 μs [5].

12/14/2021 TDEE - Curs 12 23

23

Aplicaţia 6.2. Se consideră o linie electrică aeriană de 110 kV, amplasată pe stâlpi
de beton, situată la altitudinea de 1000 m deasupra nivelului mării, în zona IV de
poluare. Se cere determinarea numărului de izolatoare şi a caracteristicilor lor,
respectiv a distanţelor de izolare d1, d1c şi d1a.
Soluţie:
A. Determinarea numărului şi a caracteristicilor izolatoarelor din lanţ
Nivelul nominal de izolaţie pentru izolaţia autoregeneratoare de 123 kV este
definit de (§6.2.1.1, tabelul 6.1)
➢ tensiunea nominală de ţinere la undă plină de impuls la tensiunea de trăsnet
550 kV;
➢ tensiunea nominală de ţinere la încercarea de scurtă durată cu tensiunea de
frecvenţă industrială 230 kV.
Se alege izolatorul cu un nivel de izolaţie mai mare sau cel puţin egal cu
nivelele de izolaţie specificate. Se alege, din tabelul 6.4 un lanţ cu un număr
minim de n=9 izolatoare de tip CTS 60-1 (Uai50%=609 kV), având lungimea
liniei de fugă a unui element de 29,5 cm (tabelul 6.4)
Numărul minim de elemente din lanţ trebuie să fie (6.1):
n t = round (1,1 9 ) = 10
'

12/14/2021 TDEE - Curs 12 24

24

12
 Tabelul 6.4 Tensiunile de 50% conturnări pentru lanţurile de izolatoare
din sticlă cu armături [5]

12/14/2021 TDEE - Curs 12 25

25

Lungimea liniei de fugă specifică, pentru zona de poluare IV, este de 3,1
cm/kV (tabelul 2.4). Din condiţia de comportare la poluare (6.2)

 3,1 123  25
n p = round   = 13
n p  10 + 10
 29,5  100

Tabelul 2.4. Valorile minime ale lungimii specifice a

liniei de fugă în funcţie de nivelul de poluare

12/14/2021 TDEE - Curs 12 26

26

13
 În conformitate cu §6.2.2.1 se va alege un izolator cu lungimea liniei de
fugă mărită, de exemplu CTS 120-2p, a cărui linie de fugă are lungimea de
42,5 cm (tabelul 6.4):

 3,1 123 
n p = round  =9
 42,5 

iar numărul elementelor din lanţ, conform relaţiei (6.3) este

n=max(10,9) = 10
Se alege un lanţ de izolatoare alcătuit din 10 elemente tip CTS 120-2p cu
Uai50%=630 kV.
Se poate alege un izolator compozit, pentru zona de poluare IV, de tip
ansamblu izolant de susţinere simplu fără APS, zona poluare IV, izolator
SEFAG 3-RE-170-ROENG, cu Lf=387 cm>3,1·123 cm=381,3 cm, şi tensi-
unea de 50% conturnări pentru Uai50%=630 kV (Tabelul 6.5).
12/14/2021 TDEE - Curs 12 27

27

Tabelul 6.5. Tensiunile de 50% conturnări şi tensiunile de ţinere la impuls de trăsnet pentru
izolatoare compozite folosite în instalaţiile electrice de distribuţie [5]

12/14/2021 TDEE - Curs 12 28

28

14
 Tabelul 6.5 (continuare)

12/14/2021 TDEE - Curs 12 29

29

B. Determinarea distanţei d1
123 8
d1 = 2  0,24 m,
3 0,88  0,95 1,20  3400 − 2 123
3
în care s-a considerat Ka=0,95, pentru altitudinea de 1000 m (§6.2.3.2) şi
K1=1,20 (tabelul 6.6, interval tijă-plan). În funcţie de tensiunea de
străpungere a intervalului d1 (Fig.6.3)
Usmax 1 123 1
U1 = 2 = 2 = 140 kV
3 Kσ  δ K 3 0,85  0,84
C. Determinarea distanţei d1c
123 8  3,1
d1c = 2  0,80 m,
3 0,88  0,95 1, 20  3400 − 2  3,1  123
3
în care s-a considerat Kc=3,1 (tabelul 6.8).

12/14/2021 TDEE - Curs 12 30

30

15
 Tabelul 6.6. Factori de formă ai distanţelor [5]

12/14/2021 TDEE - Curs 12 31

31

Tabelul 6.6 (continuare)

12/14/2021 TDEE - Curs 12 32

32

16
Distanţa d1c se poate determina şi în funcţie de tensiunea de străpungere
(figura 3) a intervalului d1c

Usmax K c 123 3,1

U1c = 2 = 2 = 435 kV
3 Kσ  δ K 3 0,85  0,84

D. Determinarea distanţei d1a

Tensiunea de 50% conturnări pentru un lanţ de izolatoare tip CTS 120-
2p format din 11 elemente este Uai50%=789 kV (tabelul 6.4). Pentru
această valoare, din figura 6.4, curba 1, rezultă d1a1,50 m.
Pentru ansamblul format din izolatoare SEFAG 3-RE-170-ROENG, cu
Uai50%=630 kV, din figura 6.4, curba 1, rezultă d1a1,20 m.

12/14/2021 TDEE - Curs 12 33

33

6.2.3.3. Distanţe de izolare între conductoarele active, între conductoare active şi

conductoare de protecţie
Fluctuaţiile (datorate vântului), care modifică distanţa între conductoare, se admit a
fi proporţionale cu [3]:
f c +liz (6.11)

➢ fc este săgeata maximă în deschidere, a conductoarelor în m;

➢ liz - lungimea lanţului de izolatoare, în m (pentru lanţuri de izolatoare de
întindere, de susţinere montate în V şi pentru izolatoare suport, liz=0).
Distanţele de izolare minime admisibile între conductoarele active şi între
conductoarele active şi cele de protecţie, în poziţii nedeviate, se determină cu relaţia:
U (6.12)
d=K f c +liz + n
[m]
150
K - coeficientul care depinde de tensiunea nominală a liniei, de materialul şi
secţiunea conductoarelor şi de poziţia lor pe stâlp. Pentru conductoare din
materiale sau secţiuni diferite se ia în considerare conductorul pentru care
coeficientul K este cel mai mare. Valoarea coeficientului K depinde de aşezarea
conductoarelor: aproximativ în acelaşi plan vertical (K=Kv) sau în acelaşi plan
orizontal (K=Kh), aşa cum se prezintă în tabelul 6.9.
12/14/2021 TDEE - Curs 12 34

34

17
 Pentru aşezări oarecare ale conductoarelor,
coeficientul K, se determină cu relaţia:

b2
K=K h + ( K v − K h ) (6.13)
a 2 +b 2

12/14/2021 TDEE - Curs 12 35

35

Determinarea distanţelor minime între faze, la liniile de MT cu conductoare

izolate, se face cu aplicarea unui factor de corecţie egal cu 1/3 (se acceptă
atingerile conductoarelor datorate fenomenelor de galopare, pendulare, salt
etc.):

(6.14)
1 U 
d=  K f c +liz + n  [m]
3 150 

12/14/2021 TDEE - Curs 12 36

36

18

DIMENSIONAREA MECANICĂ A
LINIILOR ELECTRICE
Curs 13
Dimensionarea mecanică a liniilor electrice permite determinarea
eforturilor mecanice în conductoare și suporți, a lungimii
conductoarelor, a săgeții acestora etc.
Totodată presupune calculul mecanic al suporţilor, fundațiilor
acestora, izolatoarelor și accesoriilor, astfel încât acestea să suporte
eforturile maxime care apar în cazurile reale de funcționare a liniilor
electrice.

04.01.2022 TDEE - Curs 13 1 04.01.2022 TDEE - Curs 13 2

1 2

1
7.1 TERMINOLOGIE ŞI ELEMENTE SPECIFICE

➢Săgeată a unui conductor într-un anumit punct (fx) - distanţa măsurată pe verticală
între punctul respectiv de pe curba conductorului şi dreapta care uneşte cele două
puncte de suspensie ale conductorului. În cazul în care suspensia se realizează prin
intermediul unor lanţuri de izolatoare de întindere, punctele de suspensie se consideră
la prinderea lanţurilor de elementele stâlpilor. Cea mai mare săgeată a conductorului
poate fi considerată practic la mijlocul deschiderii (Fig.7.1);
➢Denivelarea (hi) - distanţa măsurată pe verticală între două puncte de prindere ale
conductorului pe doi stâlpi consecutivi (Fig.7.1);
➢Deschiderea (ad) reală (denivelată) sau oblică este distanţa reală măsurată între două Fig.7.1. Explicitarea
puncte de prindere ale conductorului de pe doi stâlpi consecutivi (Fig.7.1); grafică a noţiunilor:
➢Deschiderea (a) orizontală, este deschiderea oblică proiectată pe orizontală sau aliniament, panou,
distanţa măsurată pe orizontală între axele a doi stâlpi consecutivi (Fig.7.1). Dacă deschideri, denivelări.
punctele de prindere ale conductoarelor se găsesc în acelaşi plan orizontal ad=a;
➢Deschiderea nominală (an) este o deschidere convenţională, la care punctele de
prindere ale conductoarelor se găsesc în acelaşi plan orizontal. Deschiderii nominale îi
corespunde înălţimea normală (nominală) a stâlpilor (Fig.7.1);
➢Deschiderea virtuală (ah) a unei deschideri denivelate se defineşte ca fiind distanţa
la locul în care orizontala dusă printr-unul din punctele de prindere ale conductorului
intersectează curba reală a conductorului sau prelungirea ei (Fig.7.1);
04.01.2022 TDEE - Curs 13 3 04.01.2022 TDEE - Curs 13 4

3 4

2
 ➢Deschiderea la încărcări din vânt (av) - semisuma deschiderilor reale adiacente unui
stâlp, de care depind încărcările orizontale care acţionează asupra stâlpului, provenite
din presiunea vântului pe conductoare (Fig.7.1). La stâlpii normali de obicei
av=(1,051,1) an [5];
➢Deschiderea la încărcări verticale (ag) - semisuma deschiderilor virtuale adiacente
unui stâlp, de care depind încărcările verticale care acţionează asupra stâlpului,
provenite din greutatea conductoarelor (Fig.7.1). La stâlpii normali de obicei
ag=(1,41,6) an [5];
➢Deschideri de dimensionare a stâlpilor sunt deschideri adoptate la dimensionarea
stâlpilor, care se determină pe baza deschiderilor la încărcări din vânt şi la încărcări
verticale şi a criteriilor de acoperire a tuturor amplasamentelor de pe traseul unei linii
electrice aeriene, cu luarea în considerare a criteriilor tehnico-economice;
➢Deschiderea la distanţa între faze (af) - deschiderea reală între doi stâlpi consecutivi
în care se realizează o săgeată a conductorului maxim permisă de distanţa minimă
existentă pe stâlp între conductoarele diferitelor faze sau între acestea şi conductoarele
de protecţie. De regulă af=(1,21,3)·an [5];
➢Panoul de întindere - porţiune de linie electrică aeriană alcătuită dintr-una sau mai
multe deschideri, cuprinse între doi stâlpi de întindere consecutivi (Fig.7.1);
➢Aliniamentul - porţiune de linie electrică aeriană alcătuită din una sau mai multe
deschideri, în care linia îşi menţine direcţia (Fig.7.1);
04.01.2022 TDEE - Curs 13 5 04.01.2022
5 6
➢Forţa calculată de rupere a unui conductor multifilar este forţa determinată
convenţional, în funcţie de caracteristicile mecanice ale materialelor firelor
componente şi de alcătuirea constructivă a conductorului;
➢Forţa minimă de rupere a unui conductor multifilar - determinată prin încercări, a
cărei valoare nu trebuie să fie mai mică de 95% din valoarea sarcinii de rupere
calculate;
➢Încărcarea normată - valoare extremă, maxim sau minim probabilă, definită statistic,
realizabilă cu o probabilitate de (95÷97,5)%;
➢Încărcarea de calcul – valoare extremă a încărcării care se realizează cu o
probabilitate de 99,9% şi care se determină prin înmulţirea încărcării normate cu
coeficienţii parţiali de siguranţă şi cu cei de grupare a încărcărilor;
➢Rezistenţă mecanică normată şi sarcină mecanică normată sunt o valori ale acestor
mărimi care se realizează cu o asigurare de cel puţin 95%;
➢Rezistenţă mecanică de calcul şi sarcină mecanică de calcul - valori ale rezistenţei
mecanice normate, respectiv ale sarcinii mecanice normate, împărţite printr-un
coeficient de siguranţă al materialului sau elementului constructiv respectiv, care se
realizează cu o asigurare de cel puţin 99,9%;
➢Tracţiune în conductor (T) este rezistenţa care ia naştere în conductor, înmulţită cu
secţiunea reală a conductorului, în diferite stări de funcţionare;
➢Tracţiune orizontală (To) în conductor - valoarea tracţiunii în punctul în care
tangenta la curba conductorului este orizontală;
TDEE - Curs 13 6
3
 7.2. IPOTEZE CLIMATICE. ÎNCĂRCĂRI ALE LINIILOR
ELECTRICE AERIENE
Forţele exterioare care acţionează asupra LEA sunt determinate în principal de:
➢depuneri de chiciură; prin chiciură se înţelege depunerea solidă pe suprafaţa
conductorului, datorită apei care se afla în atmosferă sub formă de vapori sau picături;
➢acţiunea vântului asupra conductorului;
➢modificarea temperaturii - produce apariţia unor eforturi interne prin dilatare sau
contracţie.
7.2.1. Condiţii climato-meteorologice
Aceşti factori sunt reprezentaţi prin precipitaţii, vânt, temperatură, toate aceste
elemente putând caracteriza anumite zone de pe glob. Astfel, zonele climatice se pot
clasifica în:
➢Zona rece;
➢Zona temperată;
➢Zona caldă.
Din punct de vedere a principalilor factori climato-meteorologici, de care trebuie să
se ţină seama la construirea liniilor electrice aeriene (vânt, depuneri de chiciură,
temperatura aerului), teritoriul ţării noastre se împarte în cinci zone meteorologice.
Aceste zone determină încărcările normate, care sunt prezentate în tabelele 7.1 şi 7.2
conform [5]. Depunerea stratului de chiciură pe conductoare se consideră ca şi în
figura 7.2.
04.01.2022 TDEE - Curs 13 7 04.01.2022 TDEE - Curs 13 8

7 8

4
 7.2.2. Determinarea încărcărilor LEA. Încărcări normate, încărcări de
calcul
La calculul şi dimensionarea elementelor componente ale LEA se iau în considerare
următoarele grupări ale încărcărilor (ipoteze de încărcare), datorate factorilor climato-
meteorologici [5]:
➢temperatura minimă (vântul şi chiciura lipsesc);
➢temperatura medie (vântul şi chiciura lipsesc);
➢temperatura medie, viteza vântului de 10 m/s (chiciura lipseşte);
➢temperatura medie, viteza maximă a vântului (chiciura lipseşte);
➢temperatura maximă (vântul şi chiciura lipsesc);
➢temperatura de formare a chiciurii şi depuneri de chiciură pe elementele componente
ale liniei (vântul lipseşte);
04.01.2022 TDEE - Curs 13 9 04.01.2022 TDEE - Curs 13 10

9 10

5
 ➢temperatura de formare a chiciurii (vântul simultan cu chiciura şi depuneri de
chiciură pe elementele componente ale liniei).
Se deosebesc:
➢încărcări normate - care stau la baza determinării săgeţilor conductoarelor;
➢încărcări de calcul - care stau la baza dimensionării elementelor componente ale
LEA. Acestea se obţin prin înmulţirea încărcărilor normate, cu coeficienţi parţiali de
siguranţă, ţinându-se seama de tipul încărcărilor şi a zonelor climatice în conformitate
cu tabelul 7.3.

7.2.2.1. Încărcările unitare ale elementelor LEA

Încărcările unitare reprezintă eforturile (încărcările) normate şi de calcul ale
elementelor LEA pe unitatea de lungime (m).
Relaţiile pentru calculul acestora, în cazul conductoarelor LEA, sunt prezentate
condensat în tabelul 7.4, atât pentru regimul normal de funcţionare, cât şi pentru
regimul de avarie [5].
7.2.2.2. Încărcările totale ale elementelor LEA
Încărcările totale ale LEA pot fi grupate în (cu ag s-a notat deschiderea la încărcări
verticale [m] şi cu av deschiderea la încărcări din vânt [m]):
➢încărcări totale, provenite din masa proprie şi depunerile de chiciură pe elementele
liniei;
➢încărcări provenite din acţiunea vântului pe fiecare element constructiv al liniei.

04.01.2022 TDEE - Curs 13 11 04.01.2022 TDEE - Curs 13 12

11 12

6
 7.3. CALCULUL MECANIC AL CONDUCTOARELOR
7.3.1.Consideraţii generale
Întinderea conductoarelor trebuie realizată astfel încât conductoarele să reziste
la suprasarcinile ce pot să apară şi, în acelaşi timp, să asigure poziţia
corespunzătoare a conductoarelor în diferitele situaţii care pot să apară sub
acţiunea forţelor exterioare.
Calculul întinderii conductoarelor presupune stabilirea unor relaţii între:
➢deschiderea dintre stâlpi;
➢forţele exterioare care acţionează asupra liniei;
➢forma geometrică pe care o capătă conductoarele sub influenţa forţelor
externe şi interne din conductor, care asigură calculul săgeţilor în fiecare punct
al acestuia şi implicit al săgeţii maxime. Acesta permite determinarea
distanţelor şi verificarea distanţelor minime admisibile ale conductorului faţă de
celelalte conductoare ale liniei, faţă de elementele stâlpului legate la pământ şi
faţă de diferitele obstacole de pe traseu.
Prin determinarea distanţelor minime dintre conductoare se determină
dimensiunile coronamentului stâlpului. Rezultă că săgeata conductorului,
alături de tensiunea nominală a liniei, este unul dintre elementele principale pe
baza căruia se stabilesc dimensiunile geometrice ale LEA.
04.01.2022 TDEE - Curs 13 13 04.01.2022 TDEE - Curs 13 14

13 14

7
 7.3.2. Ipoteze de calcul 7.3.4. Calculul unei deschideri unice
➢în prima etapă se stabilesc relaţiile dintre forţele exterioare care acţionează 7.3.4.1. Ecuaţia lănţişorului
asupra conductoarelor şi eforturile interne şi forma geometrică a acestora, în
ipoteza că forţele exterioare sunt constante, la fel ca şi temperatura mediului. Se consideră un conductor flexibil şi inextensibil, ipoteză acoperitoare pentru
Se pot admite trei ipoteze: majoritatea cazurilor întâlnite în practică aşa cum se arată în [1, 3].
▪conductorul considerat ca un fir flexibil şi inextensibil; Se consideră un element din acest conductor, de lungime infinit mică dl, aşa
▪conductorul considerat ca un fir flexibil şi extensibil; cum este prezentat în figura 7.9. Se notează cu γ0 sarcina totală specifică, în
▪conductorul considerat ca o bară subţire, curbă; daN/(mm2·m), compusă din greutatea proprie a cablului plus greutatea
➢în cea de a doua etapă se stabilesc relaţiile dintre valorile pe care le iau suprasarcinii (gheaţă, zăpadă, vânt etc.) repartizate uniform pe unitatea de
eforturile interne din conductor atunci când forţele exterioare, respectiv lungime. Cu σt şi σt+dσt, [daN/mm2] s-au notat tensiunile unitare tangenţiale
temperatura mediului ambiant variază. la capetele A şi B ale elementului de conductor ca fiind raportul dintre forţele
Ecuaţia de legătură dintre mărimile care caracterizează cele două stări se de tensiune tangenţiale de la capetele elementului de conductor, exprimate în
numeşte ecuaţie de stare. Este necesară determinarea eforturilor şi a daN şi aria secţiunii conductorului Ac, exprimată în mm2. În acest caz, ecuaţia
săgeţilor în diverse stări ale mediului ambiant (la temperaturile de montaj, de echilibru mecanic se scrie astfel [1, 3]:
la temperaturile cele mai scăzute sau cele mai ridicate etc.).
În calculul ecuaţiei de stare se consideră drept stare iniţială, starea dσ t + γ0  dl = 0 (7.64) σ ty =σ tx  tan (7.65)
dσ tx
determinată de parametrii (temperatură, solicitări, eforturi) cei mai = 0 (7.66)
dl
defavorabili. În general, stările finale sunt cele care corespund stărilor de cu tx şi ty componentele orizontale respectiv verticale
montaj. dσ ty
=γ 0 (7.67)
04.01.2022 TDEE - Curs 13 15 04.01.2022 TDEE - Curs 13 dl 16

15 16

8
 Rezultă că componenta orizontală este σ t0 [daN mm 2 ]
Parametrul lănțișorului: h0 = =  m  (7.72)
constantă în lungul firului, tx=t0 şi γ0 [daN ( mm 2  m ) ]
că tensiunea după axa Oy variază
proporţional cu lungimea l a arcului de  x − x0   x − x0 
curbă: ty=0∙l. Astfel, se obţine exp  − + exp 
 h 0  
 h 0  =h  ch  x − x 0  (7.78)
ecuaţia diferenţială a curbei în y − y 0 =h 0  sec =h 0  0  h 
coordonate carteziene 2  0 
σ ty γ 0  l dy Această ecuaţia se mai numeşte şi
tan  = = = (7.68)
σ ty σ t0 dx ecuaţia lănţisorului şi reprezintă
forma geometrică a unui cablu
Fig.7.9. Geometria unui element de conductor.
întins între două puncte şi care este
2
supus unui câmp de forţe uniform
 dy  distribuite. În general se consideră
dl= dy 2 +dx 2 = 1+   dx= 1+y'2 dx (7.69)
 dx  axa ordonatelor ca fiind axa de
simetrie a curbei (Fig.7.10), caz în
σ
l=y'  t0 =h 0  y'=  1+y'2 dx (7.70) care (7.78) devine:
γ0
dy dy dl x
= =sin h 0  sec2=h 0  tg sec (7.71) y = h 0  ch   (7.79)
d dl d  h0 
04.01.2022 TDEE - Curs 13 17 04.01.2022 TDEE - Curs 13 18

17 18

9
 7.3.4.2. Calculul tensiunilor mecanice într-un punct oarecare al
conductorului
Fig.7.11. Geometria unei
Tensiunea tangenţială, σt, într-un punct oarecare pe conductorul suspendat,
deschideri denivelate.
are expresia:
σ t0 σ t0  dy 
2 Săgeata maximă fM se obţine
σt = = =σ t0  1 + tg 2 =σ t0  1 +   =
(
cos 1 1 + tg 
2
)  dx 
pentru punctul median M (săgeată
mediană).
2
  x  x x Deschiderea orizontală a se
=σ t0  1 + sh    =σ t0  ch   =g 0  h 0  ch   =g 0  y (7.80)
h
  0  h
 0  h0  exprimă:
7.3.4.2 Calculul săgeţii unui conductor (Fig.7.11) a=x B − x A (7.83)

yB − yA h  a xA − x B x +xB
f x =NN'= ( x − x A ) + yA − y= ( x − x A ) + y A − y (7.81) x M = 2 + x A = + xA = A
xB − xA xB − xA 2 2
 (7.84)
x  h x y
 y M =y A + B − y y + y
f x =NN'=h 0  ch  A  + ( x − x A ) − h 0  ch   (7.82)
A
− fM = A B
− fM  h0
h a  2 2
 0 d  h0  yB + yA  xM    a  
în care h=yB−yA reprezintă denivelarea. f M =MM'= − y M = h 0  ch    ch   − 1 (7.86)
2  h 0    2h 0  
04.01.2022 TDEE - Curs 13 19 04.01.2022 TDEE - Curs 13 20

19 20

10
  x2  a2 7.3.5 Calculul lungimii unui conductor
f M  1 + M 2   (7.87) a  ad Derivata lănţişorului, y′, se obţine prin derivarea relaţiei(7.78):
fM  (7.92)
 2  h0  8  h0 8h 0

 x   a  xM  a   x − x 0   1   x − x0   x − x0 
h=y B − y A 2h 0  sh  M   sh  y=  h 0  ch   =h 0     sh   =sh  h  (7.98)
 h (7.89)
 h
 0 
 h
 0  0  h  0 
 h 0   2h 0  0

dl ( dx ) + ( dy )
2 2
 dy 
2

= 1 +   = 1 + ( y ) (7.99)
2
Dacă xM=0 (Fig.7.12), deschiderea se =
numește deschidere de nivel sau dx dx  dx 
nominală deoarece în acest caz: Pentru lungimea arcului de lănţişor, lNP, cuprins între punctele N şi P, limitele
sunt x şi xP:
xA + x B xP
  x − x 0 
2
  xP − x0   x − x 0 
=0  x A = − x B = − a 2 (7.93) l NP =  1 + sh 
2 h    dx =h 0  sh  h  − sh  h   =
x   0    0   0 
yM = h 0 (7.95) x −x  1  xP + x 
=2h 0  sh  P   ch  h  2 − x 0   (7.100)
 2h 0   0 
Lungimea întregului cablu suspendat:
 a   xM − x0 
lAB =2h 0  sh    ch  h  (7.102)
2h
 0  0 
04.01.2022 TDEE - Curs 13 21 04.01.2022 TDEE - Curs 13 22

21 22

11
 7.3.6. Ecuaţia de schimbare de stare
Dacă x0=0, atunci lungimea cablului este: Cablurile sunt supuse variaţiilor de temperatură datorate condiţiilor
meteorologice şi variaţiilor sarcinii electrice. Încărcarea lineică variază în
 a   xM  funcţie de intensitatea vântului, zăpadă sau chiciură, toate acestea
lAB =2h 0  sh    ch  a  (7.103)
 2h 0    adăugându-se greutăţii proprii a cablului. Pentru un vânt orizontal, care suflă
cu viteza constantă v perpendiculară pe deschidere, cablul va fi supus unei
Pentru o deschidere la nivel (xM=0), relaţia (7.103) devine: supraîncărcări pe unitatea de lungime gv [daN/m] care se adaugă greutăţii
 ( a 2h 0 ) ( a 2h 0 )3  proprii unitare g0, măsurată în daN/m. Dacă cele două eforturi sunt
 a  a3
lAB =2h 0  sh    2h 0   +  =a + (7.105) perpendicular (Fig.6.3), rezultanta lor este:
 2h 0   1! 3!  24h 02
g t = g 2v + g 02 (7.108)
Pentru o deschidere denivelată, prin aproximare se poate obţine: gv
tg= (7.109)
g0
 a 
3
x  2
a a 3
lAB =  a + 2 
1+   a d + a  24h 2
M
2
d
(7.107) Cablul este supus unui câmp de
 24h 0  2h  0 d 0 forţe uniform distribuit şi va avea
forma unui lănţişor dar în planul
P definit de punctele de ancorare
A, B şi de direcţia rezultantei g
Fig. 7.13. Conductorul supus unui vânt (Fig.7.13).
orizontal.
04.01.2022 TDEE - Curs 13 23 04.01.2022 TDEE - Curs 13 24

23 24

12
 σt 0 gv g
h0 = (110) γ v = [daN ( mm 2  m ) ]; γ 0 = 0 [daN ( mm 2  m ) ] h 01 =
σ t01 σ
; h 02 = t02 (7.117)
γ +γ
2
v
2
0
Ac Ac γ1 γ2
Ac secţiunea conductorului în mm2. a 2  γ 22 σ t02 a 2  γ12 σ t01
➢deschiderile sunt puţin denivelate; 2
− − α  θ2 = − α  θ1 =Ct. (7.118)
➢se admite că alungirile termice şi elastice sunt proporţionale cu coarda care 24σ t02 E 24σ 2t01 E
subîntinde arcul de curbă corespunzător unei deschideri.
Se consideră funcţionarea liniei în două stări:
➢starea 1, căreia îi corespunde parametrul h01;
Ecuaţia (7.118) se numeşte ecuaţia de schimbare de stare şi permite
➢starea 2, căreia îi corespunde parametrul h02.
Alungirea cablului corespunzătoare variaţiei parametrilor între cele două stări este: determinarea tensiunilor în cablu plecând de la o stare deja
a3 a3 l ( σ t02 − σ t01 ) cunoscută.
Δl= 2
− 2
= Δlθ + Δlσ = l  α ( θ 2 − θ1 ) + (7.114)
24h 02 24h 01 E
➢o componentă corespunzătoare variaţiei de temperatură între cele două
stăriunde α este coeficientul de dilatare lineică;
➢o componentă corespunzătoare deformaţiilor elastice unde E reprezintă
modulul de elasticitate, iar A este secţiunea cablului.
Se consideră că l≈a, obţinându-se:
a2 σ a2 σ
2
− α  θ 2 − t02 = 2
− α  θ1 − t01 = Ct. (7.116)
24h 02 E 24h 01 E
04.01.2022 TDEE - Curs 13 25 04.01.2022 TDEE - Curs 13 26

25 26

13
 Se numeşte deschidere critică deschiderea minimă de la care eforturile datorate
7.3.7 Deschideri critice furtunilor sau vânturilor devin mai importante decât cele datorate variaţiilor termice.
Pe baza ecuaţiei (7.118) se pot determina dimensiunile critice ale deschiderilor
Stările care determină solicitări mecanice maxime ale conductorului poartă pentru condiţii climatice diferite. Se poate scrie ecuaţia de stare corespunzătoare
denumirea de ,,stări critice” [1]. Eforturile astfel calculate nu trebuie să trecerii din starea critică 1 la starea critică 2:
depăşească valorile prescrise pentru starea respectivă de calcul, altfel se a cr2  γ ch
2
a cr2  γ θm
2
σ σ
alege ca stare iniţială o altă stare critică. Dacă şi în acest caz se obţine un nou 2
− 2
= adm.ch. − adm.θm + α ( θ ch − θ m ) (7.119)
24σ adm.ch. 24σ adm.θm E E
rezultat nefavorabil, se alege ca stare iniţiala următoarea stare critică.
Se consideră ipoteza existenţei a trei stări critice:
➢starea 1, ca fiind starea de suprasarcină maximă;
➢starea 2 - starea de temperatură minimă;
➢starea 3, ca fiind starea de temperatură medie şi vibraţii. Pentru a-1 proteja
împotriva vibraţiilor, normele recomandă întinderea conductorului cu o
tracţiune redusă (cca. 18÷25% din efortul de rupere) [1].

În literatura de specialitate se consideră numai două stări critice:

➢cazul clasic cunoscut, starea de chiciură maximă;
➢starea de temperatura minimă.
Normele pot prescrie pentru cele două stări, fie aceleaşi eforturi maxime
admisibile, fie valori diferite.
04.01.2022 TDEE - Curs 13 27 04.01.2022 TDEE - Curs 13 28

27 28

14
 Se poate deduce deschiderea critică:

σ adm.ch. σ adm.θm
− + α ( θ ch − θ m )
a cr = 24 E E (7.120)
γ 2v+ch γ2
− 2 θm σ adm.ch. − σ
2
σ adm.ch. σ adm.θm − α ( θ m − θ ch )
a 0 = 24 E (7.122)
γ 2v+ch γ θm 2

2
− 2
σ adm.ch. σ
În general, normele admit, pentru conductoare monometalice aceleaşi
rezistenţe admisibile în cele două stări de aceea, în acest caz, relaţia
(7.120) devine:

θ ch − θ m
a cr = σ adm. 24  α (7.121)
γ 2v+ch − γ θm
2

σ = σ adm.ch. − α  E ( θ m − θ ch ) (7.123)

04.01.2022 TDEE - Curs 13 29 04.01.2022 TDEE - Curs 13 30

29 30

15
 7.3.8 Temperatura critică
Temperatura critică se defineşte ca fiind ca temperatura la care săgeata
conductorului neîncărcat este egală eu săgeata conductorului încărcat cu
suprasarcina maximă admisibilă, la temperatura corespunzătoare acesteia [1].
Expresiile săgeţilor pentru cele doua situaţii se scriu pornind de la relaţia
(7.97):
a 2 a 2  γ ch a 2 a 2  γθcr
f adm.ch. = = (7.127) f θcr = = (7.128)
8h 0 8σ ch 8h 8σ
0 θcr

➢în cazul liniilor cu deschideri mai mici decât cea critică, variaţia
efortului în conductor este determinată în special de variaţia
temperaturii şi în mai mică măsură de variaţiile suprasarcinilor de tip
chiciură [1, 3];
➢în cazul liniilor cu deschideri mai mari decât cea critică, variaţia
efortului în conductor este determinată în special de variaţia
suprasarcinilor şi mai puţin de variaţia temperaturii [1,3].
04.01.2022 TDEE - Curs 13 31 04.01.2022 TDEE - Curs 13 32

31 32

16
 γ ch γ cr γ cr
= (7.129) σ cr = σ ch (7.130)
σ ch σ cr γ ch

Din ecuaţia schimbării de stare (7.118), scrisă pentru aceste două stări,
rezultă:
1  a 2  γ ch
2
a 2  γθcr
2
σ σ 
θ cr =  − 2
+ 2
+ ch − θcr  + α  θ ch (7.131)
α  24σ ch 24σθcr E E 

1σ σ γ  σ  γ 
θ cr =  adm.ch. − ch cr  + θch = ch 1 − cr  + θch (7.132)
α E E γ ch  α  E  γ ch 
Temperatura critică depinde numai de efortul admisibil în conductor la
suprasarcină, de greutatea specifică a conductorului şi a suprasarcinii şi de
temperatura la care se formează suprasarcina, fiind independentă de
deschiderea liniei:
➢dacă temperatura mediului ambiant este mai mică decât temperatura
critică, săgeata conductorului va fi maximă în cazul depunerilor de chiciură;
➢dacă temperatura maximă a mediului ambiant este mai mare decât
temperatura critică, atunci cea mai mare săgeată a conductorului se va
obţine la această temperatura maximă.
04.01.2022 TDEE - Curs 13 33

33

17
 1/11/2022

Reţelele inteligente (“smart

grid”)
Curs 14

1/11/2022 TDEE - Curs 14 1

1. EVOLUTIA REȚELELOR DE ELECTRICITATE

1.1. Arhitectura actuală a rețelei de electricitate (rețea 2010)
După European Technology Platform for the Electricity Networks of the
Future-Smart Grids rețeaua de energie electrică europeană este una dintre
rețelele tehnice cele mai vaste ale lumii: deservește peste 430 milioane
persoane prin circa 230.000 km linii de transport (220-400 kV) și 5.000.000
km linii de distribuție de joasă și medie tensiune.
Actuala rețea:
➢este o rețea centralizată - elaborată, concepută și pusă în funcțiune într-o
manieră care face ca fluxul de electricitate să circule unidirecțional: de la mari
generatoare către consumul larg, repartizat;
➢este o rețea fracturată, care separă diverse etape ale ciclului energetic:
centrale electrice cu rețeaua de transport, pe de o parte și rețeaua de distribuție
pe cealaltă parte.
Nevoia de schimbare, pentru o mai bună integrare a surselor de electricitate
corelat cu evoluția cererii (ceea ce impune schimbarea în concepția,
funcționarea și dezvoltarea rețelei electrice), este descrisă adesea în termeni de
rețea inteligentă (Fig.1).
1/11/2022 TDEE - Curs 14 2

1
 1/11/2022

Fig.1 [2]

1/11/2022 TDEE - Curs 14 3

1.1.1. Alcătuirea unui SCCPA modern al unei stații electrice din RET
SCCPA (Sistemul de comandă, control, protecție și automatizare) dintr-o
staţie electrică aparținînd Operatorului de Transport și Sistem (OTS) sau
Operatorului de Distribuție (OD) cuprinde subsistemul de comandă și control
(SCC) şi subsistemul de protecție și automatizare (SPA) care asigură
comanda și controlul, respectiv protecţia şi automatizarea elementelor de
sistem care alcătuiesc SEN [3].
Dispozitivele care alcătuiesc SCCPA sunt Terminalele Numerice de Protecție
(TNP), Terminalele Numerice de Comandă și Control (TNCC), Terminalele
Numerice de Protecție și Comandă – Control (TNP&CC), care sunt conectate
prin intermediul unei rețele de fibră optică (FO) [3].
1.1.2. Subsistemul de comandă și control (SCC)
➢alcătuit în trecut din dispozitive analogice conectate prin conductoare.
Comenzile aparatajului primar de comutație erau realizate prin manevrarea
unor chei de comandă alcătuite din pachete de contacte fixe şi mobile, în timp
ce pentru semnalizarea pozițiilor de stare se foloseau indicatoare de poziţie
mecanice și becuri de semnalizare. Aparatele de măsurare a curentului,
tensiunii sau a energiei electrice tranzitate erau amplasate îndeosebi în camera
1/11/2022 TDEE - Curs 14 4

2
 1/11/2022

de comandă a staţiei electrice în panouri de comandă şi semnalizare, alcătuind

scheme sinoptice de indicare a stării de funcționare a celulelor electrice din
stație. În cabinele de protecţii (Fig.2), schemele clasice de comandă și control
erau realizate prin chei de comandă şi dispozitive de semnalizare a poziţiei
echipamentelor de comutaţie primară corespunzătoare celulei deservite, care
erau amplasate fie în stelajul dedicat celulei respective, fie centralizat la
intrarea în cabina de protecţii.

Fig.2. Panouri de protecții

aparținând unei celule
electrice având relee
electromecanice [3].

1/11/2022 TDEE - Curs 14 5

Odată cu introducerea microprocesoarelor în dispozitivele din industria

energetică, aplicațiile acestora pentru un SCC au fost de stocare a datelor în
format digital și de utilizare a funcțiilor logice în evaluarea semnalelor, cu
scopul utilizării în cadrul unor platforme de management sau de informare pe
afișaj alfanumeric.
Dezvoltarea ecranelor de afișare a poziției și stării echipamentelor de
comutație primară și a mărimilor măsurate și calculate din proces (Fig.3) a
permis utilizarea reprezentărilor dintr-o bibliotecă de simboluri grafice
standardizate, inclusiv pentru asocierea dinamică dintre starea unui echipament
(sub tensiune / scos de sub tensiune / legat la pământ) și diverse culori de
reprezentare a acestor echipamente [3].

1/11/2022 TDEE - Curs 14 6

3
 1/11/2022

Fig.3. Ecran SCADA de reprezentare a unei stații electrice [3].

1/11/2022 TDEE - Curs 14 7

1.2. Arhitectura noilor rețele electrice (rețea inteligenta 2040)

Nu există o definiție internațională oficială a noțiunii de rețea inteligentă,
actualmente coexistând sute de definiții cum ar fi cea propusă de NIST
(National Institute of Standards and Technology USA) în raportul său din
iunie 2009, care afirmă că rețelele inteligente reprezintă „modernizarea
rețelei de distribuție a electricității, ceea ce va permite să supravegheze, să
protejeze și să optimizeze în mod automat funcționarea elementelor
interconectate de la generatorul central și distribuit, trecând prin rețeaua de
înaltă tensiune și rețeaua de distribuție, până la utilizatorii industriali și la
sisteme de automatizare ale clădirilor, la instalațiile de stocare a energiei și
la receptorii finali și termostatele lor, vehicule electrice, aparatele
electrocasnice și alte aparate de uz casnic”[2].
O altă posibilă definiție ar fi : „Reţelele inteligente (Smart Grids) sunt reţele
de transport şi distribuţie modernizate prin implementarea unor sisteme
digitale bidirecţionale de comunicare între furnizor şi consumator şi a unor
sisteme inteligente de contorizare şi monitorizare” [3].

1/11/2022 TDEE - Curs 14 8

4
 1/11/2022

Unul din obiectivele viitoarelor rețele electrice va fi acela de a permite

interacțiunea consumatorilor cu rețeaua, gratie integrării tehnologiilor de
producție distribuită la scară mare cu răspunsul la cerere asociat, un mai
mare randament energetic (eficiența energetică) bazat pe datele și informațiile
primite asupra preturilor și condițiilor în timp real (Fig.4) [2].

Fig.4. Noi modele de afaceri cărora îi revin și / sau noi jucători pe piață.
1/11/2022 TDEE - Curs 14 9

Aportul tehnologiei informatice în infrastructura de producere, transport și

distribuție a energiei electrice va crește randamentul de utilizare a acesteia, prin
gestionarea inteligentă a rețelei electrice în cazul producerii unor evenimente
accidentale, defecțiuni, avarii având drept consecință întreruperea alimentării cu
energie electrică a consumatorilor. Integrarea surselor de energie regenerabilă în
Smart Grids va modifica modul în care este produsă, transportată, distribuită și
gestionată energia electrică prin aportul dispozitivelor electronice digitale în SEE,
al tehnologiilor din cadrul Sistemelor de Management al Energiei, Achiziției de
Date și Controlului Supravegheat (EMS-SCADA), telecomunicațiilor, sistemului
de gestionare a datelor de măsurare (MMS), SCCPA etc.
O tendință actuală este Sistemul de Management al Energiei (PMS), realizat prin
unificarea platformelor MMS și EMS-SCADA. O provocare deosebită o reprezintă
integrarea în acesta a celorlalte structuri de date și sisteme informatice de proces, în
contextul conducerii operative și coordonării operaționale a unor SEE
interconectate. O structură interconectată a sistemelor informatice de proces este
prezentată în figura 5 [3].

1/11/2022 TDEE - Curs 14 10

10

5
 1/11/2022

PAI – Programul Anual de

Investiții
PAM – Planul Anual de
Mentenanță
PMU – Unitate de Măsurare
(sincronizată) a Fazorilor
(Phasor Measurement Unit)
SCCPA – Sistem de
Comandă, Control, Protecție
și Automatizare
SCC – Subsistemul de
Comandă și Control
SPA – Subsistemul de
Protecție și Automatizare
SCM – Sistem de Control și
Management
Fig.5. Relaționarea dintre principalele sisteme necesare
conducerii ansamblurilor funcționale ale unei rețele electrice.
1/11/2022 TDEE - Curs 14 11

11

2. CONCEPTUL DE „REȚELE ELECTRICE INTELIGENTE”

Pentru a răspunde noilor provocări care au apărut în sistemele
electroenergetice a fost lansat un nou concept al Rețelelor Electrice
Inteligente – SmartGrids. Acest concept a fost lansat în anul 2005 în cadrul
Platformei Tehnologice Europene pentru Rețele Electrice ale Viitorului, a
Programului Cadru 7 al Comisiei Europene [1].
2.1. Implicațiile generării distribuite
Dezvoltarea GD în RED clasice aduce beneficii multiple utilizatorilor
rețelei și anume: rezervarea parțială în surse de producție și deci creșterea
gradului de continuitate în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor,
optimizarea costului energiei electrice, încurajarea dezvoltării surselor de
energie regenerabilă și a celor cu emisii reduse, îmbunătățirea nivelului de
tensiune etc.[1]
Nu trebuie neglijate problemele ce apar prin introducerea unor surse de
producție în rețeaua de distribuție [1]:
➢odată cu introducerea unui număr cât mai mare de generatoare dispersate în
rețea, circulația de puteri poate deveni bidirecțională, necesitând sisteme de
protecții mult mai complexe;
1/11/2022 TDEE - Curs 14 12

12

6
 1/11/2022

➢integrarea unui număr mare de generatoare distribuite atât în rețeaua de

distribuție cât și în cea de transport creează probleme de reglaj al frecvenței,
iar uneori al tensiunii;
➢devine necesară adaptarea RE pentru funcționarea în condițiile injectării de
putere dinspre RED spre RET fără a conduce la restricții de funcționare;
➢sunt necesare noi coduri tehnice și protocoale de comunicare care să
permită adaptarea RE pentru a face față noilor provocări;
➢pentru o funcționare eficientă a RE este necesară dezvoltarea sistemelor
informaționale, de calcul și de telecomunicații care să contribuie la
eficientizarea managementului tehnic și economic al rețelei pentru
îmbunătățirea serviciului de furnizare a energiei electrice către consumatori.
2.2. Generalități privind conceptul de rețea inteligentă [1]
Rețelele de tip Smart Grids cuprind un ansamblu de sisteme de supraveghere,
control și management al rețelei electrice, de transmitere a comunicațiilor,
combinând elemente de software și hardware destinate creșterii eficienței
managementului rețelei electrice, având în același timp posibilitatea
dezvoltării ulterioare. Spre exemplu, reducerea pierderilor în rețeaua electrică
se va putea face prin crearea unei infrastructuri centrale de măsurare și
1/11/2022 TDEE - Curs 14 13

13

monitorizare de la distanță a mărimilor electrice, crescând astfel eficiența

decizională și având posibilitatea coordonării structurilor de informații
obținute de la mai multe sisteme informatice de proces. Combinația rezultată
dintre rețeaua electrică și rețeaua informatică de proces, care conectează
tipuri foarte diferite de participanți, are în vedere creșterea eficienței
conducerii și coordonării rețelei electrice, în deplină armonie cu mediul
înconjurător și eficiența utilizării resurselor de energie.

Din aceste considerente, rețeaua electrică a viitorului va fi considerată un

mix eficient între siguranță în funcționare, securitate cibernetică, calitate și
cost de furnizare a energiei electrice.

Prin compararea caracteristicilor globale de funcționare a rețelelor electrice

actuale cu cele ale rețelelor inteligente, se poate spune că acestea din urmă
dețin un rol absolut nou, inexistent în urmă cu câteva decenii, care au impact
asupra pieței liberalizate din UE (Tabelul 1) [3].

1/11/2022 TDEE - Curs 14 14

14

7
 1/11/2022

Tabelul 1 Diferențe între rețeaua electrică actuală și rețeaua inteligentă (Smart Grids)

Nr. Rețeaua inteligentă (Smart Grids)

Rețeaua electrică actuală
crt.
1 Flux informațional limitat al
comunicației de tip ”real time”
2 Absența / limitarea interacțiunii
consumatorului
3 O parte din echipamente sunt
electromecanice, o parte digitale
4 Generare concentrată a energiei
electrice în cantități mari
5 Operare manuală sau parțial automată a
echipamentelor
6 Izolarea defectului are loc pasiv sau
semi-activ secvențial
7 Restaurare manuală a SEE la colaps
8 Sisteme de proces autonome
Toate sistemele informatice sunt de tip ”real
time”
Consumator participant la decizie / tarifare
dinamică
Toate nivelurile SCCPA, măsurare și
monitorizare în structură SCADA digitală
Generare distribuită a energiei electrice
Operare automată a echipamentelor
Izolarea defectului în mod automat predictiv
Măsuri automate de restaurare adaptive și
automate
Interoperabilitate între sistemele informatice

1/11/2022 TDEE - Curs 14 15

15

3. SMARTGRIDS ÎN VIZIUNEA UE
3.1. Introducere - Directiva 2009/72/CE privind normele comune pentru piața
internă de energie electrică:
„...Statele membre ar trebui să încurajeze modernizarea rețelelor de
distribuție, spre exemplu introducerea de rețele inteligente care ar trebui
construite astfel încât să încurajeze producerea descentralizata și să asigure
eficiența energetică...”
„… În vederea promovării eficienței energetice, statele membre sau, atunci
când un stat membru a stabilit astfel, autoritatea de reglementare
recomandă întreprinderilor din sectorul energiei electrice să optimizeze
utilizarea energiei electrice, de exemplu, prin furnizarea de servicii de
gestionare a energiei, prin elaborarea de formule inovatoare de stabilire a
prețului sau prin introducerea de sisteme de măsurare și de rețele
inteligente, atunci când este cazul.”
RE trebuie să devină mai „active”, permițând integrarea noilor tehnologii. În viitor,
SEE va fi împărțit între producția centralizată și producția distribuită. GD pot fi
agregate și controlate astfel încât să formeze microrețele sau centrale virtuale care
vor facilita integrarea acestora în sistemul fizic dar și pe piața de energie electrică
(Fig.6).
1/11/2022 TDEE - Curs 14 16

16

8
 1/11/2022

Fig.6. Înglobarea generatoarelor distribuite în sistemele electroenergetice clasice [1].

1/11/2022 TDEE - Curs 14 17

17

3.2. Standardizarea europeană SGAM

Arhitectura de referință a unei rețele inteligente va respecta modelul cadru
standardizat de CEN-CENELEC-ETSI [9], fiind cunoscut sub denumirea de
Arhitectură Model pentru Smart Grid (SGAM). Arhitectura SGAM este
determinată de fuzionarea nivelurilor de interoperabilitate prezentate în
figura 7 cu planul introdus de elementele care definesc rețeaua inteligentă
(Smart Grid). Această îmbinare are ca rezultat un model care se întinde pe
trei dimensiuni:
➢Domenii;
➢Zone;
➢Niveluri de interoperabilitate.
Categoriile de interoperabilitate tehnică dintre două sisteme informatice de proces, introduse
de Consiliul (responsabil de) Arhitectura Rețelelor Inteligente (GWAC), reprezintă cerințe
esențiale de realizare a interoperabilității între sistemele informatice de proces A și B și sunt
următoarele:
- Interoperabilitate sintactică: prin înțelegerea structurilor de date din mesajele schimbate
între sistemele informatice de proces A și B;
- Interoperabilitate de rețea: stabilirea unui mecanism de schimbare a mesajelor între mai
multe sisteme într-o varietate de rețele;
- Conectivitate de bază: mecanism de stabilire a conexiunilor fizice și logice între sisteme.
1/11/2022 TDEE - Curs 14 18

18

9
 1/11/2022

Fig.7. Niveluri abstracte pentru interoperabilitate

Conform acestui concept, acele domenii care sunt fizic legate de rețeaua electrică
(producere, transport, distribuție, surse regenerabile distribuite, consumatori) sunt
reprezentate în funcție de lanțul de conversie a energiei electrice.
Standardul IEC 62357-2011 [55] definește pe larg noțiunile domeniilor, zonelor și
din punct de vedere al interoperabilității acestora. Dintre acestea, sunt de reținut
descrierile referitoare la nivelurile SGAM (Fig.8) [3]:
1/11/2022 TDEE - Curs 14 19

19

Fig.8. Arhitectura SGAM [3].

1/11/2022 TDEE - Curs 14 20

20

10
 1/11/2022

➢Nivelul componentelor: descrie amplasarea fizică a tuturor componentelor

care alcătuiesc rețeaua inteligentă (Smart Grid). Acest nivel include
participanții, aplicațiile, echipamentele din cadrul SEE, dispozitivele de
protecție și telecontrol, infrastructura de rețea - conexiuni de comunicații (cu
și fără fir), routere, switch-uri, servere și orice calculator utilizat în cadrul
rețelei inteligente (Smart Grid).
➢Nivelul comunicațiilor: conține protocoalele și mecanismele de schimb
interoperabil al informațiilor între componente într-un anumit scenariu al
funcțiilor sau al serviciilor, corelat cu informațiile sau modelele de date.
➢Nivelul informațiilor: tratează informațiile care sunt utilizate și schimbate
între funcții, servicii și componente;
➢Nivelul funcțiilor: descrie funcțiile și serviciile, inclusiv relațiile acestora
din punct de vedere arhitectural;
➢Nivelul afacerilor: reprezintă o privire de ansamblu asupra tuturor tipurilor
de afaceri și schimbul de informații privind rețeaua inteligentă (Smart Grid).
SGAM poate fi utilizată pentru a reprezenta structuri, politici de
reglementare și economice privind piața de energie, modele și portofolii de
afaceri (pentru produse și servicii) ale participanților la piața de energie.
1/11/2022 TDEE - Curs 14 21

21

3.3. Metodologia SGAM

Metodologia de aplicare a acestui concept se bazează pe definirea principiilor
SGAM:
➢Universalitate;
➢Localizare: Ideea fundamentală a SGAM este de a plasa entitățile în locația
corespunzătoare în planul rețelei inteligente;
➢Coerență: arată că există nevoia de specificații sau a unui standard;
➢Flexibilitate: permite extensibilitatea și scalabilitatea arhitecturii rețelei
inteligente de date;
➢Scalabilitate: SGAM cuprinde întreaga rețea inteligentă privită de la un
nivel superior;
➢Extensibilitate: În evoluția rețelei inteligente ar putea fi necesară extinderea
SGAM prin adăugarea de noi domenii și zone;
➢Interoperabilitate: consistența unei interacțiuni interoperabilă poate fi
reprezentată printr-un lanț coerent de entități, interfețe și conexiuni în
straturile SGAM.

1/11/2022 TDEE - Curs 14 22

22

11
 1/11/2022

3.4. Modelul Comun de Informaţii (CIM)

Standardul IEC 61970-301 se adresează în special OTS (Operator de
Transport și Sistem) și prezintă modelul comun de informații (CIM) stabilind
modalitatea de management al datelor, conceptul de integrare și interfețele
necesare care acoperă SGAM.
Pentru realizarea modelelor menționate, SGAM și CIM, o importanță
deosebită o are asigurarea securității cibernetice. Referitor la securitatea
cibernetică sunt recunoscute cinci viziuni strategice care trebuie să se
realizeze în sectorul energetic:
➢construirea unei culturi de securitate;
➢evaluarea și monitorizarea riscului;
➢dezvoltarea și implementarea de măsuri de protecție pentru a reduce riscul;
➢managementul incidentelor;
➢îmbunătățiri continue privind susținerea / întărirea securității cibernetice.
Sistemele de energie electrică vor fi proiectate, instalate / operate și
menținute astfel încât să reziste la un incident cibernetic, dar păstrând
funcțiile critice.

1/11/2022 TDEE - Curs 14 23

23

4. STRATEGIA PRIVIND IMPLEMENTAREA REȚELELOR

ELECTRICE EUROPENE ALE VIITORULUI

4.1. Abordarea centrată pe rețeaua electrică

4.1.1. Optimizarea funcționării rețelei electrice
Rețelele electrice trebuie să devină mai „active” și mai „inteligente” prin:
➢dezvoltarea sistemelor de monitorizare și control pe arii extinse de tip
WAMS (wide area monitoring systems) și WACS (wide area control systems)
combinate cu reglajul în buclă închisă al compensatoarelor statice de putere
reactivă, pentru maximizarea capacității isponibile de transfer și reducerea
probabilității de apariție a unor perturbații;
➢controlul circulației de puteri sau a tensiunilor, în timp real, prin
intermediul unor dispozitive avansate de tip FACTS, bazate pe electronica de
putere;
➢evaluarea securității sistemelor electroenergetice în timp real;
➢implementarea unor estimatoare de stare distribuite în cadrul sistemelor
electroenergetice de mari dimensiuni;

1/11/2022 TDEE - Curs 14 24

24

12
 1/11/2022

➢realizarea de software performant pentru evaluarea condițiilor de

funcționare ale rețelei, atât în regim permanent cât și din punct de vedere al
stabilității, dar și în prezența generării distribuite și a consumatorilor activi;
➢realizarea de simulatoare pentru analiza funcționării sistemelor
electroenergetice, atât în regim permanent cât și în regim dinamic, inclusiv
prin includerea unor modele pentru sursele de energie regenerabilă și
dispozitivele neliniare;
➢stabilirea unor strategii eficiente pentru restaurarea funcționării, respectiv
planuri de apărare împotriva producerii unor avarii;
➢mecanisme eficiente, atât din punct de vedere tehnic cât și economic, de
echilibrare în timp real a puterilor active;
➢pentru menținerea la un nivelul ridicat de pregătire al resursei umane, se
impune pregătirea continuă a operatorilor de sistem folosind și simulatoare de
antrenare care să modeleze cât mai fidel sistemele reale.

1/11/2022 TDEE - Curs 14 25

25

4.1.2. Optimizarea infrastructurii

Datorită opoziției publice, construirea de noi infrastructuri va fi limitată, în
timp ce înlocuirea vechii infrastructuri va trebui să fie inovată pentru a
optimiza capacitatea disponibilă de transfer. În acest sens se au în vedere
următoarele aspecte:
➢extinderea rețelei europene, în special a celor de transport, cu noi
infrastructuri este condiționată de reducerea duratei de obținere a autorizației
de construire;
➢întărirea liniilor de transport existente;
➢managementul noilor active și metode de planificare a rețelelor de transport
și distribuție bazate pe analize de scenarii și risc;
➢disponibilitatea de date fiabile și consistente – achiziționate și actualizate
periodic – pentru managementul și planificarea activelor.
4.1.3. Integrarea surselor de energie regenerabilă la scară largă
În condițiile încălzirii globale și a ritmului de creștere a prețului petrolului
(de peste 6 ori în numai 20 de ani), este necesar să se descopere și să se
sprijine sursele alternative de producere a energiei electrice, pe de o parte
pentru protejarea mediului înconjurător, iar pe de altă parte pentru creșterea
1/11/2022 TDEE - Curs 14 26

26

13
 1/11/2022

independenței energetice. În acest sens, strategia Europeană pentru crearea

rețelelor electrice ale viitorului SmartGrids include obiective conexe, adică:
➢adaptarea rețelelor electrice de transport și distribuție, pentru a permite
integrarea surselor de energie regenerabilă precum și a cogenerării;
➢dezvoltarea unor metode și produse software performante pentru prognoza
vântului, respectiv a puterii active generate de sursele eoliene;
➢dezvoltarea de strategii de management al energiei care să faciliteze
creșterea penetrabilității generării distribuite și a dispozitivelor de stocare;
➢adoptarea unor mecanisme de piață care să încurajeze introducerea surselor
de energie regenerabilă.
4.1.4. Tehnologia informațională și de telecomunicații
Având în vedere că sistemele de comunicații constituie un element cheie al
progresului tehnologic al rețelelor electrice, se impune dezvoltarea unor
obiective precum:
➢tehnologii și standarde de realizare a interfeței cu utilizatorii rețelei, care să
permită consumatorilor să devină “activi” pentru participarea la piața de
energie electrică, să faciliteze integrarea centralelor virtuale etc.;

1/11/2022 TDEE - Curs 14 27

27

➢protocoale de comunicație pentru toate nivelurile relaționale;

➢sisteme și medii de transfer de informații, obiectiv esențial pentru
sincronizarea acțiunilor întreprinse în cadrul rețelei electrice;
➢sisteme de automatizări în rețelele de distribuție și sisteme de măsurare și
citire de la distanță.
4.2. Abordarea centrată pe utilizatorii rețelei electrice
4.2.1. Rețelele electrice de distribuție active
Această abordare presupune activarea unor funcționalități și a unei game de
servicii orientate pe utilizator în rețelele electrice de distribuție în ceea ce
privește conectarea la rețea, accesul și managementul, unde utilizatorii sunt
direct „vizibili” de către rețea, iar rețeaua, în schimb, „vede” și „simte”
utilizatorii. Deși conceptul de SmartGrids se referă atât la rețelele de
transport cât și la cele de distribuție, se constată o atenție sporită asupra celor
de distribuție deoarece punctele țintă sunt utilizatorii mici, atât producători
cât și consumatori.
Pe lângă faptul că rețelele de distribuție actuale necesită un control și
management îmbunătățit pentru a face față generării distribuite, cerințelor
privind calitatea energiei electrice etc., pentru viitor se anticipează creșterea
1/11/2022 TDEE - Curs 14 28

28

14
 1/11/2022

➢masivă a producției în surse dispersate (îndepărtate de consumatori) și surse

distribuite (apropiate de consumatori), cu asigurarea serviciilor de sistem și
din rețelele de distribuție. În aceste condiții, vor deveni indispensabile
tehnologiile și caracteristicile unei rețele active care să permită dezvoltarea și
controlul generării dispersate și a răspunsului sarcinii la nivel industrial și
rezidențial, cu o implicare activă a consumatorilor.
Din această perspectivă se evidențiază următoarele elemente cheie:
➢focalizarea, pe monitorizarea rețelei în general, iar în particular pe
managementul alarmelor și defectelor, acțiunilor preventive și corective și
aplicații inteligente cum ar fi cele suport de decizie pentru operatorii de
sistem;
➢implementarea unui nou “nivel de control delegat”, pentru controlul rețelei
electrice, care să permită operatorilor de sistem să facă față complexității
crescute a managementului rețelei în prezența generării dispersate și
distribuite; în cadrul “nivelului de control delegat” o atenție specială trebuie
acordată monitorizării rețelei în contextul primului obiectiv privind
optimizarea funcționării și utilizării rețelei electrice; nivelul de control
delegat se va utiliza pentru:
1/11/2022 TDEE - Curs 14 29

29

▪dispecerizarea și managementul local al generării distribuite în combinație

cu răspunsul sarcinii, adică suport pentru centralele virtuale;
▪implementarea unor funcții de control activ (de ex.: reconfigurarea rețelei
electrice asistată de la distanță, managementul defectelor, proceduri de auto-
restaurare etc.) prin care să se asigure securitatea funcționării și calitatea
energiei electrice;
▪adaptarea noilor funcții implementate prin măsurări on-line, în condițiile
unor restricții tehnice și de piață și evenimente prevăzute/neprevăzute;
▪integrarea efectivă a sistemelor de stocare și sistemelor de răspuns al
sarcinii;
➢funcțiile rețelei de distribuție active trebuie să includă produse software noi
/ soluții bazate pe optimizarea dinamică și multi-obiectiv și modelarea
integrată a incertitudinilor pentru planificare / planificarea funcțională:
▪produse software pentru optimizarea dimensionării, amplasării și
configurării unor microrețele în cadrul rețelelor de distribuție;
▪produse software pentru reconfigurarea optimală și restaurarea serviciului de
furnizare în rețelele de distribuție active;

1/11/2022 TDEE - Curs 14 30

30

15
 1/11/2022

➢transportul va avea un impact major asupra cerințelor rețelelor inteligente,

în special la nivel rezidențial și industrial. Pentru a permite utilizarea
vehiculelor de transport electrice și hibride ale viitorului, structura noii rețele
va facilita includerea unor instalații mobile de generare și consum.
4.2.2. Piața de energie electrică și eficiența energetică
În ceea ce îi privește pe utilizatorii rețelei, beneficiile obținute prin
utilizarea energiei
electrice trebuie să fie maximizate, necesitând deci optimizarea costurilor. Se
pot defini astfel următoarele obiective:
➢crearea de noi participanți la piața de energie electrică, prin aplicarea
conceptelor de microrețea și centrală virtuală pentru favorizarea creșterii
eficienței energetice, îmbunătățirii managementului consumului la vârful de
sarcină, utilizarea mai eficientă a rețelei de distribuție; aceste obiective
sporesc activitatea la nivelul centrelor locale de control (dispeceratelor) ale
rețelelor de distribuție;
➢crearea “consumatorilor activi”, prin echiparea celor clasici, disponibili să
reducă consumul la cererea operatorului de distribuție, cu sisteme de
management al sarcinii și sisteme de măsurare cu citire de la distanță;
1/11/2022 TDEE - Curs 14 31

31

➢implementarea unor mecanisme de piață transparente și flexibile, care să

conducă la utilizarea eficientă a surselor de producție și la reducerea prețului
energiei electrice.

Arhitecturi ale unor componente specifice unei rețele inteligente în ordinea

implementării la operatorii de distribuție
➢contorizarea inteligenta (AMR - Automatic meter reading, AMM -
Advanced Metering Management, AMI - Advanced Metering Infrastructure
etc.);
➢automatizarea distribuției (SCADA-DMS – SCADA - Distribution
Management System, SAD - Sistemul de Automatizare al Distribuției);
➢integrare RES/DER;
➢racordare vehicule electrice(V2G,G4V);
➢stocare a energiei electrice;
➢căile si echipamentele de comunicații;
➢softurile si echipamentele IT.

1/11/2022 TDEE - Curs 14 32

32

16
 PTDEE – Curs - 2021

9. MODELAREA ELEMENTELOR UNUI SISTEM

ELECTROENERGETIC
În studierea regimurilor de funcționare a unei rețele electrice trebuie construită schema
electrică echivalentă. Aceasta rezultă din interconectarea (în concordanță cu legarea reală a
elementelor fizice respective) schemelor echivalente ale elementelor de sistem. În consecință,
trebuie cunoscute valorile parametrilor elementelor componente ale rețelei în condiții normale
de funcționare, dar și în condiții de avarie [1].
Elementele de sistem avute în vedere se referă atât la producerea, transportul și distribuția
energiei electrice cât și la utilizarea acesteia. Astfel, elementele SEE avute în vedere sunt
reprezentate în principal de către: generatoarele sincrone, transformatoarele de putere, liniile
electrice, bobinele de reactanță, baterii de condensatoare, motoare electrice și convertizoare
statice de mare putere.
Calculul parametrilor elementelor rețelei presupune cunoașterea anumitor date
constructive, sau rezultate din încercări experimentale, specifice fiecărui element.
Schemele echivalente ale elementelor instalațiilor de transport și distribuție conțin
elemente pasive, în general neliniare, dispuse longitudinal sau transversal în schemă.
Elementele longitudinale de circuit, de impedanță redusă, corespund impedanței liniilor și
impedanței de scurtcircuit a transformatoarelor. Elementele transversale de circuit, de
impedanță în general mare, corespund impedanței transversale a liniilor și impedanței de
magnetizare a transformatoarelor.
Liniile electrice se simetrizează prin transpunerea fazelor, iar generatoarele și
transformatoarele se aduc la o formă cât mai simetrică prin construcția corespunzătoare a
miezului. Astfel, deși condiția de construcție simetrică nu este îndeplinită în totalitate, ea este
practic asigurată prin măsurile ce se adoptă și elementele trifazate de rețea se consideră de
construcție simetrică. Existența unei construcții simetrice trifazate a elementelor rețelelor
electrice, permite analiza regimurilor de funcționare pe scheme monofazate, utilizând metoda
componentelor simetrice.
Trebuie menționat că deși valoarea parametrilor acestor instalații se modifică odată cu
modificarea tensiunii și curentului la bornele lor, având în vedere că prin proiectare și execuție
se prevede funcționarea în domeniul liniar, iar pe de altă parte, în regimurile normale, tensiunea
și curentul se modifică în limite reduse, modificarea parametrilor amintiți este neînsemnată. De
aceea, de cele mai multe ori, în calcule pentru elementele de sistem se admite o reprezentare
simplificată cu parametri constanți.
O altă particularitate a elementelor de rețea este faptul că impedanțele din schema
echivalentă se caracterizează în majoritatea cazurilor printr-un raport R/X subunitar, datorită
faptului că prin proiectare se caută reducerea pierderilor de putere (micșorarea lui R), în timp
ce asupra câmpurilor electrice și magnetice nu se poate acționa în mod esențial.

9.1. METODA COMPONENTELOR SIMETRICE

Calculul regimurilor nesimetrice de funcționare a instalațiilor de transport și distribuție se
face utilizând metoda componentelor simetrice, propusă de către Fortescue (1918). Conform
acestei metode, orice sistem nesimetric de fazori (curenți sau tensiuni) se poate descompune,
în mod unic, în trei sisteme trifazate simetrice independente:
➢ un sistem de secvență (succesiune) pozitivă (sau directă), notat cu „+” (Fig.9.1, a). Este
format dintr-un sistem de trei fazori egali în mărime, defazați la 120º în sensul negativ
trigonometric (sensul orar);

178
 PTDEE – Curs - 2021

➢ un sistem de secvență (succesiune) negativă (sau inversă), notat cu „-” (Fig.9.1, b). Este
format dintr-un sistem de trei fazori egali în mărime, defazați la 120º în sensul pozitiv
trigonometric (sensul antiorar);
➢ un sistem de secvență (succesiune) zero (sau homopolară), notat cu „0” (Fig.9.1, c). Este
format dintr-un sistem de trei fazori egali în mărime și în fază.

+ 1 1 –

1 2 3
+120º −120º +120º −120º
+ +

3 2 2 3

a b c
Fig.9.1 Sistemul de componente simetrice:
a) sistemul de secvență pozitivă; b) sistemul de secvență negativă; c) sistemul de secvență zero.

Descompunerea în componente simetrice trebuie înțeleasă în sensul că un fazor oarecare

Vk al sistemului nesimetric reprezintă permanent suma fazorilor de indice k ai sistemelor
simetrice componente, adică:
0 + −
V1 = V1 + V1 + V1 ;
0 + −
V2 = V2 + V2 + V2 ; (9.1)
0 + −
V3 = V3 + V3 + V3 .
Pentru studiul sistemelor trifazate folosind componentele simetrice de secvență pozitivă,
negativă și zero, este convenabil să se introducă operatorul de rotație
1 3
a = e j120 = − + j ; | a |= 1 , (9.2)
2 2
care are proprietatea că multiplicarea cu un fazor este echivalentă cu rotirea acestuia cu 120º
în sensul trigonometric, fără a-i modifica modulul. Acest operator satisface relațiile:
a 3 = 1; a 4 = a; 1 + a + a 2 = 0 . (9.3)
Se consideră în fiecare sistem simetric fazorii de indice 1 ca origine de fază. Fazorii de
indice 2 și 3 din sistemele simetrice pot fi exprimați în funcție de fazorii origine de fază cu
ajutorul operatorului de rotație, astfel:
➢ pentru sistemul de secvență pozitivă:
+ + + + + +
V1 = V ; V2 = a 2 V ; V3 = aV ; (9.4)
➢ pentru sistemul de secvență negativă:
− − − − − −
V1 = V ; V2 = aV ; V3 = a 2 V ; (9.5)
➢ pentru sistemul de secvență zero:
0 0 0 0
V1 = V2 = V3 = V . (9.6)
Înlocuind expresiile fazorilor sistemelor simetrice (9.4, 9.5 și 9.6) în relația (9.1) se obține
sistemul de ecuații:
0 + −
V1 = V + V + V ;
0 + −
V 2 = V + a 2 V + aV ; (9.7)
0 + −
V3 = V + aV + a 2 V

179
 PTDEE – Curs - 2021

sau în formă matricială

V = TVs , (9.8)
unde:
➢  V  este matricea coloană a mărimilor sistemului trifazat nesimetric;
➢ Vs - matricea coloană a componentelor simetrice;
➢ T - matricea de transformare corespunzătoare (matricea Fortescue).
 V1  V0  1 1 1
 
 V  = V 2  ;  V s = V +  ; T  = 1 a 2 a  . (9.9)
 V3  V−  1 a a 2 
 
0 + −
Rezolvând sistemul de ecuații (9.7), în raport cu componentele simetrice (V , V , V ) , se
obțin expresiile acestor componente în funcție de mărimile sistemului trifazat nesimetric
(V1 ,V2 ,V3 ) :
1
V = ( V1 + V 2 + V3 ) ;
0

3
1
V = ( V1 + aV 2 + a 2 V3 ) ;
+
(9.10)
3
1
V = ( V1 + a 2 V 2 + aV3 )
−

3
sau în formă matricială
Vs = T V ,
−1
(9.11)
în care, matricea inversă este:
1 1 1 
1
T  = 1 a a 2  .
−1
(9.12)
3
1 a 2
a 
Aplicarea metodei componentelor simetrice la analiza regimurilor nesimetrice necesită
introducerea conceptului de rețele de secvențe. Datorită simetriei elementelor rețelei, prin
aplicarea metodei componentelor simetrice se obțin trei rețele de secvență independente,
necuplate inductiv între ele. În consecință, calculul regimurilor nesimetrice de funcționare se
reduce la o singură fază dar pentru fiecare din cele trei rețele de secvență.
Într-o rețea de o anumită secvență (pozitivă, negativă sau zero) sunt prezente numai tensiuni
și curenți de secvența respectivă. Schema echivalentă a unei rețele de secvență cuprinde
impedanțele de aceeași secvență ale tuturor elementelor rețelei, parcurse de curenți de aceeași
secvență.
Pentru a determina parametrii de secvență ai elementelor de rețea, în funcție de expresiile
acestora în componente de fază, se consideră un element trifazat de rețea de formă generală ca
în figura 9.2 și pentru care relațiile dintre tensiunile și curenții sistemului trifazat (nesimetric)
sunt de forma:
U1f = Z11 I1 + Z12 I 2 + Z13 I3 ;
U 2f = Z21 I1 + Z22 I 2 + Z23 I3 ; (9.13)
U3f = Z31 I1 + Z32 I 2 + Z33 I3 .

180
 PTDEE – Curs - 2021

U1f
1′
U2f
I1 Z11 Z31,
2′
Z12, Z13
1 Z21 U3f
I2 Z22 Z , 3′
23
Z32
2
I Z33
3

3
Fig.9.2 Element trifazat de rețea - reprezentare generală [1].

Elementele sistemului (rețea, generatoare, consumatori) au o simetrie ciclică, caracterizată

prin egalitatea tuturor impedanțelor proprii (Z), a tuturor impedanțelor mutuale în sens pozitiv
(Z’) și a tuturor impedanțelor mutuale în sens negativ (Z”), deci:
Z11 = Z22 = Z33 = Z;
Z12 = Z23 = Z31 = Z; (9.14)
Z21 = Z32 = Z13 = Z.
Cu aceste relații, sistemul (9.13) devine:
U1f = ZI1 + ZI 2 + ZI3 ;
U 2f = ZI1 + ZI 2 + ZI3 ; (9.15)
 
U3f = Z I1 + Z I 2 + ZI3 .
Componenta de secvență pozitivă a tensiunilor de fază este:
1
U = ( U1f +aU 2f +a 2 U 3f ) =
+

3
, (9.16)
1
= ( ZI1 +ZI 2 +ZI3 ) + a ( ZI1 +ZI 2 +ZI 3 ) + a ( ZI1 +ZI 2 +ZI 3 )  = Z  I
2 + +

3
în care:
1
I = ( I1 + aI 2 + a 2 I3 )
+
(9.17)
3
este componenta de secvență pozitivă a curentului, iar
+
Z = Z + a 2 Z + aZ (9.18)
reprezintă impedanța de secvență pozitivă a elementului respectiv.
Componenta de secvență negativă a tensiunilor de fază este:
1
U = ( U1f +a 2 U 2f +aU 3f ) =
−

3
,.19)
1
= ( ZI1 +ZI 2 +ZI3 ) + a ( ZI1 +ZI 2 +ZI3 ) + a ( ZI1 +ZI 2 +ZI 3 )  = Z  I
2 − −

3
unde:
1
I = ( I1 + a 2 I 2 + aI3 )
−
(9.20)
3
este componenta de secvență negativă a curentului, iar
−
Z = Z + aZ + a 2 Z (9.21)
reprezintă impedanța de secvență negativă a elementului respectiv.
Componenta de secvență zero a tensiunilor de fază este:

181
 PTDEE – Curs - 2021

1
0
U = ( U1f +U 2f +U3f ) =
3
, (9.22)
1
= ( ZI1 +ZI 2 +ZI3 ) + ( ZI1 +ZI 2 +ZI3 ) + ( ZI1 +ZI 2 +ZI3 )  = Z  I
0 0

3
în care:
1
( I1 + I2 + I3 )
0
I = (9.23)
3
este componenta de secvență zero a curentului, iar
Z = Z + Z + Z
0
(9.24)
reprezintă impedanța de secvență zero a elementului respectiv.
Din relațiile(9.16), (9.19) și (9.22) se observă că:
➢ tensiunile de secvență sunt dependente numai de curenții de aceeași secvență, deci
schemele de secvență sunt independente între ele chiar dacă fazele rețelei trifazate sunt cuplate
între ele. Toate aceste relații se referă la faza 1; fenomenele nesimetrice se vor studia doar
pentru faza 1, dar pentru trei rețele de secvență independente, în loc de trei faze cuplate între
ele;
➢ elementele instalațiilor de transport și distribuție fiind elemente pasive (nu există un sens
preferențial de rotație) prezintă o simetrie totală, caracterizată prin egalitatea tuturor
impedanțelor proprii (Z) și egalitatea tuturor impedanțelor mutuale, indiferent de sensul de
parcurgere a fazelor (Z’=Z”. În acest caz impedanțele de secvență devin:
+ −
Z = Z = Z − Z; Z = Z + 2Z ;
0
(9.25)
➢ diferența care apare între impedanțele de secvență se datorează existenței impedanțelor
mutuale;
➢ în regimurile normale simetrice, care sunt cele mai frecvente, componentele de secvență
+ +
negativă și zero ale tensiunii și curentului fiind nule, rezultă U1f = U și I1 = I , deci între
mărimile de fază se stabilește următoarea legătură:
+
U1f = Z I1 , (9.26)
deci în regim normal de funcționare elementele rețelei intervin chiar prin impedanța de
secvență pozitivă, care din acest motiv se numește impedanță de exploatare. În concluzie,
regimul normal (simetric) se poate urmări pe o singură fază, utilizând pentru impedanțe
valoarea lor de secvență pozitivă.

9.2. SCHEMELE ECHIVALENTE ȘI PARAMETRII

GENERATORULUI SINCRON
Generatorul sincron este un element activ al sistemului electric care posedă tensiuni
electromotoare proprii. Tensiunile electromotoare proprii sunt trifazate și simetrice,
considerate de secvență directă. Tensiunile electromotoare active de succesiune inversă și
homopolară lipsesc.
Ca variante constructive se cunosc generatoarele sincrone cu poli înecați (întrefier cvasi-
constant), respectiv cu poli aparenți (întrefier variabil) așa cum se prezintă în figura 9.3.

182
 PTDEE – Curs - 2021

Fig.9.3 Generator sincron:

a) cu poli înecați; b) cu poli aparenți.

În calculul rețelelor electrice generatorul se ia în considerare prin schema echivalentă a

statorului (indusului), care este conectat la rețea și alimentat de tensiunea sa electromotoare.
Deoarece rezistența generatorului este cu mult mai mică decât reactanța sa, mai ales în cazul
generatoarele de putere mare, practic ea se poate neglija.
În cazul generatoarelor sincrone reactanțele precum și tensiunile electromotoare depind de
regimul care se studiază: permanent sau tranzitoriu [2].
În regim permanent de funcționare, curentul de excitație ie (Ie) produce fluxul magnetic Φ0
care înlănțuie înfășurarea statorică inducând t.e.m ideală e0 (E0) [2].
Fluxul util rezultat este:
 =  0 −  a −  , (9.27)
unde:
➢ Φa este fluxul de reacție longitudinală a statorului (produs de curentul statoric), care are o
acțiune demagnetizantă asupra generatorului și căruia îi corespunde reactanța statorică Xa;
➢ Φσ este fluxul de scăpări, produs de curentul statoric și care înlănțuie numai înfășurarea
statorică și căruia îi corespunde reactanța de scăpări Xσ.
Tensiunea pe fază la bornele generatorului rezultantă este dată de relația:
Uf = E 0 − E σ − E a . (9.28)
În această situație tensiunea pe fază la bornele generatorului este (Fig.9.4):
U f = E 0 − jXσ I − jXa I = E 0 − j(X σ + jXa )I = E 0 − jXI . (9.29)
jXa jXσ

Eo Eδ Uf

Fig.9.4 Schema echivalentă a generatorului sincron.

183
 PTDEE – Curs - 2021

9.2.1. Parametrii de secvență pozitivă

9.2.1.1. Reactanța sincronă
Corespunde funcționării sincrone a generatorului și reprezintă suma reactanței de dispersie
(scăpări) și de reacție a statorului:
X + = X − = X = Xσ + Xa . (9.30)
Generatorul la mers în gol, excitat cu un curent care asigură tensiunea nominală la borne,
se comportă ca un transformator la mers în gol, iar curentul pe care-l preia se aseamănă cu
curentul de magnetizare al transformatorului. În cazul generatorului sincron acest curent se
numește curent de scurtcircuit la mersul în gol, Ik0.
Raportul de scurtcircuit de mers în gol reprezintă raportul dintre curentul de scurtcircuit la
borne (Ik0), când curentul de excitație este egal cu curentul de excitație ce asigură tensiunea
nominală la borne la mersul în gol, și curentul nominal (In) [2]:
I
K sc = k0 , (9.31)
In
având valorile pentru turbogeneratoare [2]:
Ksc = 0,5 – 0,6, (9.32)
iar la hidrogeneratoare
Ksc = 0,7 – 2,0. (9.33)
Valoarea raportului de scurtcircuit este o mărime caracteristică a generatorului cu ajutorul
căruia se poate determina reactanța sincronă a generatorului în mărimi raportate:
1 I
x= = n (9.34)
K sc I k0
Reactanța sincronă după axa longitudinală a mașinii se notează cu Xd iar cea după axa
transversală cu Xq . Deoarece reluctanța magnetică în direcția axei longitudinale este mai mică
decât cea din direcția axei transversale, rezultă că [2]:
Xd  Xq . (9.35)

9.2.1.2. Reactanțe tranzitorii

La variații bruște ale curentului, în statorul mașinii apare un flux de reacție, căruia i se
opune curentul de amortizare, care apare în înfășurarea de excitație. Datorită fluxului de reacție,
fluxul rezultant este mai mic decât în regim staționar și ca urmare reactanța generatorului
devine mai mică. Aceasta reactanță se numește reactanța tranzitorie și se notează cu X'.
La turbogeneratoare Xd’ = Xq’ deoarece înfășurarea de excitație are o acțiune puternică de
opoziție față de fluxul produs de reacția indusului atât în direcția axei longitudinale cât și în
direcția axei transversale.
9.2.1.3. Reactanțe supratranzitorii
La generatoarele sincrone cu înfășurare de amortizare, fluxul creat de curentul de șoc nu
poate pătrunde în rotor din cauza reacției puternice a acestei înfășurări. Din aceasta cauză
reactanța generatorului devine mai mică decât în cazul regimului tranzitoriu și se numește
reactanța supratranzitorie X" (subtranzitorie, în literatura Engleză) [2].
La turbogeneratoare înfășurarea de amortizare este distribuită uniform pe circumferința
rotorului și din această cauză:
X "d = X "q . (9.36)
La generatoarele cu poli aparenți este valabilă inegalitatea:
X"d  X"q , (9.37)

184
 PTDEE – Curs - 2021

deoarece înfășurarea de amortizare are o acțiune mai mică în direcția axei transversale
Producătorii de generatoare precizează valorile nominale ale generatoarelor:
➢ puterea nominală Sn [MVA];
➢ tensiunea de linie nominală Un [kV];
➢ curentul nominal In [kA];
➢ factorul de putere cosφn;
➢ valorile rezistenței statorice RG [Ω];
➢ valorile reactanțelor sincrone de secvență pozitivă (xd, xq), negativă (x-), zero (x0), și
reactanțele supratranzitorii (xd”) și tranzitorii (xd’) în unități relative [u.r.] sau procentuale [%].
Astfel, reactanțele se calculează în funcție de parametrii nominali ai generatorului cu relații
de forma:
Un U 2n U 2n x % U 2n
X = x u.r. = x u.r. = x u.r. = [] . (9.38)
3I n 3I N  U n Sn 100 Sn
Rezistența statorică a generatorului se poate calcula cu suficientă aproximație cu:
➢ pentru puteri ≥ 100 MVA:
R G = 0,05 X"d ; (9.39)
➢ pentru puteri < 100 MVA:
R G = 0,07 X "d ; (9.40)
➢ pentru generatoarele de joasă tensiune:
R G = 0,15X "d . (9.41)

9.2.2. Parametrii de secvență negativă

În timpul funcționării nesimetrice a generatorului sincron, componenta de secvență inversă
a curentului provoacă un câmp invers care se rotește față de rotor cu o viteză dublă. Acest câmp
induce în înfășurările rotorice curenți cu o frecvență dublă (100 Hz), din care cauză acțiunea
înfășurării rotorice devine mult mai puternică și micșorează pătrunderea în rotor a fluxului
invers. Astfel, apare o situație identică cu aceea din primul moment al șocului de sarcină. De
aici rezultă că reactanța de secvență negativă este aproximativ de același ordin de mărime ca
reactanța supratranzitorie/subtranzitorie.
Pentru turbogeneratoare se poate scrie:
X −  (1 → 1,2) X "d , (9.42)
iar pentru generatoarele cu poli aparenți, cu înfășurare de amortizare, reactanța de secvență
negativă (inversă) este:
−
X "d + X "q
X = . (9.43)
2
În cazul generatoarelor cu poli aparenți, fără înfășurare de amortizare, valoarea reactanței
de secvență negativă este:
−
X 'd + X 'q
X = . (9.44)
2
9.2.3. Parametrii de secvență zero
Pentru ca generatorul sincron să poată prezenta o reactanță de secvență zero finită este
necesar ca el să aibă neutrul legat la pământ. Această situație există numai la generatoarele de
joasă tensiune.
În plus trebuie să se țină seama de următoarele considerente:

185
 PTDEE – Curs - 2021

➢ generatoarele sincrone sunt cuplate la rețea de obicei prin intermediul transformatoarelor

cu o înfășurare în triunghi, ceea ce împiedică să se transmită din rețea un sistem de secvență
homopolară;
➢ în cazul în care apare în generator secvența homopolară, în generator nu circula curenți de
secvență homopolară deoarece nulul generatorului este legat la pământ printr-o rezistență
ohmică mare;
➢ curenții de secvență homopolară produc fluxuri de secvență homopolară care se închid în
aer. Deci reactanța homopolară este o reactanță de dispersie de valoare mică:
X 0 = (0,15 → 0,6)X" . (9.45)
În tabelul 9.1 sunt prezentați parametrii câtorva generatoare fabricate în România.
În concluzie pentru generatorul sincron se pot utiliza schemele echivalente din figura 9.5.
Z
I
I (SG)
E0 Uf Uf

a) b)
Fig.9.5 Scheme echivalente pentru generatorul sincron:
a) sursă de tensiune; b) injecție de curent sau de putere.

Schema echivalentă din figura 9.5, a se utilizează în calculele de scurtcircuit, în timp ce

schema echivalentă din figura 9.5, c se va utiliza în calculele de regim permanent.

Tabelul 9.1 Parametrii generatoarelor [3]

Rezistența
cos N

SN UN IN înfășurării la
[MVA] [kV] [kA] 150C (200C) Reactanțele în unități relative
Tip 1
[10-3 ]
Stator Rotor xd” xd’ xd xq x- x0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1. Turbogeneratoare fabricate în ROMÂNIA
A 1300/900 3,75 6,3 0,343 0,8 33,3 345 0,123 0,169 0,689 0,689 0,151 0,0294
A1300/1050 5,0 6,3 0,459 0,8 26,4 370 0,126 0,19 1,771 1,771 0,154 0,0695
A1500/1400 9,0 6,3 0,825 0,8 11,6 341 0,142 0,2 1,877 1,877 0,173 0,0802
TA-12-2 15,0 6,3 1,375 0,8 4,82 0,115 0,175 1,82 1,82 0,14 0,055
TH-60-2 75,0 10,5 4,125 0,8 99,5 0,176 0,309 1,675 1,675
THA-160-2 187,5 15,75 6,9 0,8 0,212 0,319 2,067 2,067
THA-330-2 388 24,0 9,34 0,85 0,269 0,364 2,15 2,15 0,116
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
2. Hidrogeneratoare fabricate în ROMÂNIA
HVS
3,8 6,3 0,9 0,21 0,215 1,12
260/35-10
HVS
4,3 6,3 0,9 0,22 0,31 1,02
424/55-44
HVS
6,4 6,3 0,9 0,21 0,26 0,81
426/66-36
HVS
8,5 6,3 0,9 0,18 0,27 1,089
375/150-24
HVS
12,5 6,3 0,9 0,21 0,32 1,03
602/95-44
HVS
21,0 10,5 0,9 3,97 182,5 0,2128 0,2938 0,8058 0,5328 0,217 0,0905
795/90-64

186
 PTDEE – Curs - 2021

HVS
26,0 10,5 1,43 0,9 2,48 165 0,2398 0,3068 0,8712 0,5758 0,234 0,0896
800/95-60
HVS
85,0 15,75 3,11 0,9 0,194 0,255 0,609
463/160-4
HVS
90,0 15,75 3,3 0,9 0,151 0,167 1,05 0,609
396/215-10
HVS
1500/175- 185,0 15,75 6,78 0,9 0,237 0,323 1,05 0,68
84
HVS
1500/175- 190,0 15,75 6,97 0,9 0,439 165 0,316 0,38 1,14 0,84 0,26 0,11
84

9.3. PARAMETRII LINIILOR ELECTRICE AERIENE (LEA)

Pentru calculul parametrilor longitudinali, linia aeriană trifazată poate fi reprezentată prin
trei circuite monofazate conductor-pământ paralele, calea de întoarcere prin pământ a fiecărui
circuit fiind echivalentă cu un conductor de întoarcere plasat adânc în sol. Fiecare buclă
conductor-pământ din sistemul trifazat se caracterizează printr-o impedanță proprie și o
impedanță mutuală față de buclele vecine. Dacă prin linia trifazată circulă un sistem simetric
și echilibrat de curenți, suma curenților prin cele trei conductoare de întoarcere fictive este nulă
și, în consecință, acestea nu influențează valoarea parametrilor liniei. În cazul curenților de
secvență zero, care se închid prin pământ, buclele monofazate conductor-pământ asigură calea
de închidere a acestora. În regim de secvență zero, calea de întoarcere prin pământ influențează
valoarea parametrilor.
Schemele electrice echivalente ale LEA sunt determinate de tipul constructiv al liniei,
lungimea liniei, tensiunea și geometria stâlpului pe care conductoarele sunt montate. Schema
electrică echivalentă a LEA. se poate reprezenta printr-un circuit echivalent cu parametri
concentrați sau distribuiți.
În funcție de lungimea liniei, LEA se clasifică în:
➢ linii scurte, până la 80 km - a aceste linii, parametrii transversali se neglijează (Fig.9.6, a).
În acest caz, linia este reprezentata prin impedanța longitudinală;
➢ linii de lungime medie, cu lungimea până la 240 km - la aceste linii electrice, prezența
curenților capacitivi (transversali) ai liniei trebuie luată în considerare pentru o mai corectă
reprezentare a schemei echivalente a liniei electrice. Prezența curenților transversali este dată
de admitanța liniei, care este un parametru concentrat la capetele schemei echivalente în Π
(Fig.9.6, b);
➢ linii lungi, cu lungimea peste 240 km - la aceste linii, schema electrică nu se mai poate
reprezenta cu parametrii concentrați la capete. Schema devine cu parametri uniform distribuiți,
și se folosesc constantele A, B, C si D cu care se poate construi o schemă echivalentă în Π.

R X R X

B/2 B/2
G/2 G/2
(C/2) (C/2)

a) b)
Fig.9.6 Scheme monofazate a LEA:
a) pentru linii scurte; b) pentru linii de lungime medie și lungă.

187
 PTDEE – Curs - 2021

9.3.1. Rezistența LEA

Rezistența reprezintă elementul activ longitudinal din schema echivalentă și corespunde
pierderilor de putere activă longitudinală din linia reală.
Pentru determinarea rezistențelor în sistemul mărimilor de fază se imaginează o probă de
mers în gol pe două faze, cu conductoarele active ale liniei scurtcircuitate la capătul opus și
legate la pământ (Fig.9.6), iar conductorul de protecție legat la pământ la ambele capete.
Se alimentează faza 1 și se măsoară căderile de tensiune pe fazele 1 și 2. Fie U1activă și U2activă
componentele active ale acestor tensiuni. Se pot scrie relațiile:
Rcp
cp Rc
1 Rc
I1
2 Rc
3

V ΔU2

Rp

Fig.9.7 Determinarea rezistențelor R și R′ la o LEA [1].

U 1activa R p  R cp
R 11 = = R = Rc + ; (9.46)
I1 I2 = I3 = 0 R p + R cp
U 2activa R p  R cp
R 21 = = R = , (9.47)
I1 I 2 = I3 = 0 R p + R cp
în care:
➢ Rc este rezistența conductorului activ pe fază;
➢ Rcp - rezistența conductorului de protecție;
➢ Rp - rezistența căii de întoarcere prin pământ.
În lipsa conductorului de protecție (Rcp→), rezistențele proprie și mutuală de fază au
expresiile:
R = R c + R p ; R' = R p . (9.48)
Rezistențele de secvență pozitivă/negativă, indiferent dacă există sau nu conductor de
protecție, au expresiile (9.25):
R + = R − = R − R' = R c . (9.49)
Dacă LEA este prevăzută cu conductor de protecție atunci rezistența de secvență zero,
conform relațiilor (9.25) și (9.47), este:
R p  R cp
R 0 = R + 2R' = R c + 3 . (9.50)
R p + R cp
Dacă LEA nu este prevăzută cu conductor de protecție (Rcp→), rezistența de secvență
zero se reduce la:
R 0 = R c + 3R p . (9.51)

9.3.1.1. Rezistența conductoarelor LEA

În curent continuu, rezistența unui conductor se calculează cu relația:

188
 PTDEE – Curs - 2021

l
R cc =  [ ] , (9.52)
S
în care:
➢  este rezistivitatea electrică a materialului conductor, în mm2/m;
➢ l - lungimea conductorului, în m;
➢ S - secțiunea conductorului, în mm2.
La determinarea rezistenței conductoarelor liniilor electrice trebuie să se țină seama de
următoarele:
➢ în cazul conductoarelor funie, din cauza răsucirii, lungimea firelor componente ale funiei
este cu (2÷4) % mai mare decât lungimea conductorului. În acest caz, pentru lungimea
conductorului, se consideră (1,01÷1,02) l:
l
R cc = (1, 01  1, 02) [ ] ; (9.53)
S
➢ în calcule se folosesc secțiunile standardizate, secțiunile reale (efective), care se calculează
prin înmulțirea numărului de fire cu secțiunea unui fir, fiind de obicei mai mici. Abaterile (2÷3
%) sunt însă admise de prescripții;
➢ în cazul conductoarelor de Al-Ol, datorită conductibilității reduse a părții de oțel, la calculul
rezistenței se consideră doar secțiunea aluminiului;
➢ în curent alternativ rezistența conductorului (Rca) este mai mare decât în curent continuu
(Rcc) datorită efectului pelicular și a efectului de proximitate.
Ca urmare a efectului pelicular, rezistența conductorului în curent alternativ este dată de:
R ca = Kp R cc , (9.54)
unde Kp este coeficientul pelicular al conductorului care se indică în tabele.
De obicei, rezistența conductoarelor pe unitatea de lungime este dată în tabele, pentru
diferite secțiuni și tipuri constructive, la o temperatură a mediului ambiant de +20°C. În
practică, nu se ținea seama de variația rezistenței cu temperatura decât în cazul studierii
încălzirii conductoarelor. În acest caz, la o temperatură , expresia rezistenței conductorului
(9.52) devine:
l l
R =  =  20 [1 +  20 ( − 20)] = R 20 [1 +  20 ( − 20)] , (9.55)
S S
în care:
➢ 20 este rezistivitatea electrică la 20 °C, indicată în tabele;
➢ 20 - coeficientul de variație a rezistivității cu temperatura, având valoarea de 0,00393 1/grd
pentru cupru și 0,00403 1/grd pentru aluminiu;
➢ R20 - rezistența conductorului la 20°C, calculată sau obținută din tabele.
9.3.1.2. Rezistența pământului
Experiența a arătat că pământul poate fi echivalat cu un conductor de întoarcere plasat
adânc în sol, la o distanță care depinde de natura solului, dispunerea prizelor de pământ, distanța
dintre extremitățile conductorului și frecvența curentului. Rezistența căii de întoarcere prin
pământ se poate calcula utilizând relația lui Carson:
1
R p0 = ω μ 103 [Ω /km] , (9.56)
8
în care =2f și 0=4·10–7 H/km.
Se constată că rezistența căii de întoarcere prin pământ Rp0 nu depinde practic de
conductivitatea solului și la frecvența de 50 Hz rezultă:
R p0 = π 2f 10−4  0,05 [Ω/km] . (9.57)

189
 PTDEE – Curs - 2021

9.3.2. Reactanța LEA

Reactanța inductivă pe fază a unei linii electrice se determină cu relația:
Χ = ωL = 2πf L [Ω], (9.58)
în care L este inductivitatea pe fază în H, iar f este frecvența în Hz.
Inductivitatea se definește prin raportul dintre fluxul magnetic total care străbate o suprafață
limitată de conturul unui circuit și curentul prin acel circuit:
t
L= . (9.59)
i
Într-un mediu liniar din punct de vedere magnetic, inductivitatea depinde de natura
materialului și de dimensiunea și forma spațială a circuitului. Dacă există mai multe circuite,
care se influențează reciproc, se definește o inductivitate proprie și o inductivitate mutuală.
Principial inductivitatea se referă la circuite închise. În calculul liniilor electrice se operează
de obicei cu inductivități de calcul, corespunzătoare unor porțiuni de circuit, de exemplu:
inductivitatea proprie a unui conductor sau inductivitatea mutuală dintre două conductoare.
Inductivitățile de calcul nu au o semnificație fizică.
9.3.2.1. Inductivitățile de secvență ale unui conductor aparținând unei LEA trifazate cu
simplu circuit
Pentru calculul inductivităților, liniile trifazate se reprezintă prin trei linii conductor-
pământ, cuplate magnetic (Fig.9.8). În cazul liniilor aeriene trifazate, bucla monofazată apare
între un conductor și pământ. În acest caz, inductivitatea conductorului aparținând buclei
conductor-pământ se calculează considerând o linie echivalentă alcătuită din două conductoare
situate la distanța Dcp (Fig.9.8). Această distanță depinde de rezistivitatea solului  (=102 Ωm,
pentru sol umed și ρ=103 Ωm, pentru sol uscat) și de frecvența curentului f; se poate calcula cu
una din relațiile:

2
D12 D23

1 D31 3
Dcp

1 3

2
Fig.9.8 LEA trifazată reprezentată prin 3 bucle monofazate conductor-pământ [1].

 
Dcp = 660 [m] sau Dcp = 550 [m]. (9.60)
f f
La frecvența de 50 Hz se obține:
➢ Dcp935 (775) m, pentru sol umed;
➢ Dcp2950 (2460) m, pentru sol uscat.
Pentru calculul inductivităților se vor utiliza expresiile inductivității unui conductor
aparținând unui circuit monofazat conductor-pământ:

190
 PTDEE – Curs - 2021

 0 l D cp
lnL= (9.61)
2 re
și a inductivității mutuale dintre două conductoare de fază aparținând unor bucle monofazate
conductor-pământ:
μ 0 l D cp
L' = ln . (9.62)
2π D
unde re=r e–1/4=0,7788r, reprezintă raza echivalentă a conductorului masiv numită și raza
geometrică medie a conductorului pe fază (GMR - Geometrical Medium Radius). Se mai
numește și distanța geometrică proprie a conductorului și se măsoară în metri. Ea reprezintă
raza unui conductor fictiv care nu are nici un fel de inductanță internă, dar a cărui inductanță
totală are aceeași valoare ca a conductorului real.
Se constată că inductivitatea mutuală depinde de distanța dintre conductoare D. Dacă
conductoarele sunt așezate pe orizontală, inductivitățile mutuale diferă funcție de cele două
faze considerate, iar dacă conductoarele sunt dispuse în vârful unui triunghi echilateral, datorită
nesimetriei față de pământ, inductivitatea mutuală diferă pentru grupuri de câte două faze.
Deoarece Dcp este mult mai mare decât înălțimea conductoarelor față de pământ, se
consideră aceeași valoare pentru fiecare buclă monofazată, deci conductoarele vor avea aceeași
inductivitate proprie, indiferent de poziția pe stâlp, L11=L22=L33=L.
Din cauza reactanțelor (impedanțelor) diferite pe cele trei faze, chiar dacă linia este
alimentată cu un sistem simetric de tensiuni, curenții din linie și tensiunile la sfârșitul acesteia
vor forma sisteme nesimetrice. Acest inconvenient se elimină prin transpunerea fazelor, adică
fiecare fază ocupă toate pozițiile posibile pe stâlp pe lungimi egale. Pentru liniile trifazate cu
simplu circuit, transpunerea se poate efectua la 1/3 și la 2/3 din lungimea totală a liniei (Fig.9.9,
b). Există și o altă variantă, în care prima treime este divizată în două șesimi, dispuse la
începutul liniei și la sfârșitul ei (Fig.9.9, c). În acest caz, o fază pornită de pe o poziție ajunge,
la sfârșitul liniei, în aceeași poziție pe stâlp, evitându-se astfel unele confuzii la efectuarea de
manevre în exploatare [1].

I II III
l/3 l/3 l/3

a 1 3 2
2 1 3
b
Dab 3 2 1
a b Dbc c
Dca b
c
l/6 l/3 l/3 l/6

a 1 3 2 1
2 1 3 2
b
c 3 2 1 3
a
c
Fig.9.9 Transpunerea fazelor unei LEA trifazate cu simplu circuit [1]:
a) coronamentul LEA; b) transpunere fără revenire la poziția inițială; c) transpunere cu revenire la poziția
inițială.

Distanța pe care un conductor de fază ocupă cele trei poziții se numește ciclu de
transpunere, iar distanța dintre două puncte de transpunere se numește pas de transpunere.
Transpunerea conductoarelor se poate realiza de-a lungul liniei pe stâlpi de transpunere sau în
stațiile de conexiuni.

191
 PTDEE – Curs - 2021

Numărul ciclurilor de transpunere pe o linie depinde de lungimea și de tensiunea nominală

a liniei, și este dictat de necesitatea de a limita influența liniilor de înaltă tensiune (IT) asupra
liniilor de telecomunicații. În prezent la liniile de 110 kV se practică un singur ciclu de
transpunere, iar la 220 kV, 400 kV, în funcție de lungimea liniei, între unu și trei cicluri. Pentru
țara noastră, având în vedere lungimile liniilor de 400 kV, lungimea ciclului este de cca. 250
km.
În cazul liniilor transpuse, se demonstrează că se pot obține valori egale pe fază ale
inductanței pentru diferite configurații geometrice considerând o linie echivalentă cu o distanță
medie geometrică între faze, Dm (GMD-Geometric Mean Distance), și dispunerea echilaterală
a conductoarelor pe stâlp.
Pentru a calcula inductivitatea mutuală dintre conductoarele de fază 1 și 2, aparținând celor
două bucle conductor-pământ, se scrie expresia fluxului mutual pentru întreaga linie ca sumă
a fluxurilor mutuale care înlănțuie faza 1 pentru cele trei poziții I, II și III (Fig.9.9, b) pe care
le ocupă cele două conductoare într-un ciclu de transpunere egal cu lungimea totală a liniei (se
consideră numai fluxul creat de i2). Din acesta rezultă inductivitatea mutuală [1]:
 l Dcp
L12 = L = 0 ln , (9.63)
2 D m
în care D m = 3 D ab D bc D ca este distanța medie geometrică dintre conductoarele de fază (GMD-
Geometric Mean Distance). Evident că L12=L23=L31.
Inductivitatea de secvență pozitivă/negativă pentru conductorul de fază al unei LEA
trifazate cu simplu circuit, conform relației (9.25), are expresia:
 l Dcp 0 l Dcp 0 l D m
L+ = L − L = 0 ln − ln = ln . (9.64)
2 re 2 D m 2 re
Se observă că inductivitatea L+ are aceeași expresie ca inductivitatea unui conductor
aparținând circuitului monofazat, dar calculată cu distanța Dm în loc de D.
Inductivitatea de secvență zero, conform (9.25) este:
μ 0 D cp μ D cp μ D cp μ D cp
L0 = L + 2L' = ln + 2 0 ln = 3 0 ln = 3 0 ln . (9.65)
2π re 2π D m 2π 3 re  D 2m 2π rm

unde rm = 3 re  D 2m este raza medie echivalentă a celor 3 conductoare.

Reactanțele corespunzătoare, în /km sunt:
D D
 0+ = 2f  4, 6 lg m 10 −4 = 0,1445lg m [Ω/km]; (9.66)
re re
Dcp Dcp
 00 = 2f  3  4, 6 lg 10−4 = 3  0,1445lg
[Ω/km]. (9.67)
rm rm
De exemplu, pentru o LEA de 220 kV cu conductor Al-Ol 3×450 mm2, având Dm=9,3 m și
re=13,8 mm , considerând Dcp=1000 m, rezultă:
9,3
X 0+ = 0,1445lg = 0, 408   / km  ;
13,8 10−3
Dcp 1000
X 00 = 3  0,1445lg = 0, 4335lg = 1, 28   / km ;
rm 1, 06
X 00 = 3,16  X 0+ .
În general, pentru LEA trifazate cu simplu circuit, reactanța de secvență pozitivă este în jur
de 0,4 /km (pentru o gamă destul de largă a raportului Dm/re, logaritmul se modifică puțin),
iar pentru reactanța de secvență zero se poate considera:

192
 PTDEE – Curs - 2021

X 00 = (3  4)  X 0+ . (9.68)

9.3.2.2. Inductivitățile de secvență ale unui conductor aparținând unei LEA trifazate cu dublu
circuit
Se consideră o linie trifazată cu dublu circuit (Fig.9.10, a). Pentru liniile trifazate cu dublu
circuit se utilizează următoarele scheme de transpunere [1]:
➢ transpunerea ambelor circuite are loc la 1/3 și 2/3 din lungimea liniei, întotdeauna în sens
opus unul altuia (Fig.9.10, b);
➢ în cazul în care se dorește ca ordinea fazelor să fie la sfârșit la fel ca la început, o treime din
lungimea liniei este divizată și transpunerea are loc conform modelului: 1/6, 1/3, 1/3, 1/6
(Fig.9.10, c).
Liniile trifazate cu dublu circuit se reprezintă prin 6 circuite monofazate conductor-pământ,
distanța dintre conductoarele de ducere și căile de întoarcere prin pământ (Dcp) considerându-
se egale, deci conductoarele vor avea aceeași inductivitate proprie indiferent de poziția lor pe
stâlp [1].
Procedând ca la liniile trifazate cu simplu circuit, pentru fluxul total atașat fazei 1 pentru
cei trei pași (Fig.9.10, b) se pot scrie relațiile:
 l D cp
L = 0 ln , (9.69)
2 re
μ l D cp D m2
L'= 0 ln , (9.70)
2π D m D m1
unde:
l/3 l/3 l/3
1 3 2
a 2 1 3
b
3 2 1
c
c′
3 2 1
2 1 3
b′
a a′ a′ 1 3 2
b
b b′ l/6 l/3 l/3 l/6
1 3 2 1
c c′ a
2 1 3 2
b
3 2 1 3
c
a 3 2 1 3
c′ 2 1 3 2
b 1 3 2 1
′a′
c
Fig.9.10. Transpunerea fazelor unei LEA trifazate dublu circuit [1]:
a) coronamentul unei LEA trifazate cu dublu circuit; b) transpunere fără întoarcere la poziția inițială;
c) transpunere cu întoarcere la poziția inițială.

➢ D m = 3 D ab D bc D ca este media geometrică a distanțelor dintre fazele unui circuit;

➢ D m1 = 3 Dab D bc Dca  - media geometrică a distanțelor dintre fazele neomoloage ale celor
două circuite (datorită simetriei Dab’= Dba’, Dac’= Dca’, Dbc’= Dcb’);

193
 PTDEE – Curs - 2021

➢ Dm2 = 3 Daa  Dbb Dcc - media geometrică a distanțelor dintre fazele omoloage ale celor
două circuite.
Pentru secvența pozitivă (negativă), cele două circuite se influențează într-o mică măsură
deoarece liniile de câmp ale unui circuit care înlănțuie celălalt circuit sunt doar linii de
dispersie. În consecință, reactanța de secvență pozitivă și negativă se pot calcula aproximativ
ca la o linie cu simplu circuit, eroarea ce apare față de situația reală fiind de (1÷5)%. Reactanța
specifică (pe fază și pe kilometru) a unei LEA cu dublu circuit cu un singur conductor pe fază,
se calculează cu relația:
D D
X 0+ = (L − L) = 0,1445lg m m1 [Ω/km]. (9.71)
D m2 re
La secvență zero însă, fluxurile celor două circuite se însumează (Fig.9.11) și inductivitatea
conductorului de dus al buclei echivalente este [2]:
μ l D cp
L ech = 0 ln (9.72)
2π rm
iar pentru o fază și un circuit:
 l Dcp
L0 = 6  L ech = 6 0 ln , (9.73)
2 rm
unde
rm = 6 re  D 5m,I-II , (9.74)
Dm,I-II fiind distanța medie geometrică dintre conductoarele circuitelor I și II și se calculează cu
relația [2]:
D m,I-II = 9 D aa' D ab' D ac' D ba' D bb' D bc' D ca' D cb' D cc' . (9.75)
0 0
I I
rm
0 0 0 0 0
I I 6I I I
Dcp

• • • •
0 0 0
−I 0 −I −I
0
−I •
−6I
0

0
−I • −I •

Fig.9.11 Echivalența sistemului trifazat dublu în regim de secvență zero.

Pentru o linie aeriană trifazată cu dublu circuit [1]:

X 00  6X 0+ . (9.76)

9.3.2.3. Influența construcției conductorului LEA asupra inductivității acestuia

Relațiile de calcul al inductivităților, stabilite în paragrafele precedente, au fost deduse
considerând conductoarele masive, monofilare. În construcția LEA se folosesc de obicei
conductoare multifilare sau funie, iar în cazul tensiunilor foarte înalte (Un>220 kV), pentru
creșterea capacității de transport a liniei și evitarea apariției fenomenului corona, se utilizează

194
 PTDEE – Curs - 2021

conductoare fasciculare sau jumelate, adică mai multe conductoare pe fază, dispuse spațial în
diferite geometrii. Sistemul se mai numește și sistem multiconductor pe fază.
Pentru calculul inductivității unui conductor multifilar, se consideră un circuit monofazat,
în care conductorul 1 este alcătuit din n subconductoare, iar conductorul 2 este alcătuit din m
subconductoare (Fig.9.12).
c
d
b b
a c

a n m

Conductor 1 Conductor 2
Fig.9.12 Circuit monofazat cu conductoare multifilare.

În acest caz în calcule se va utiliza raza echivalentă a sistemului conductor multifilar 1 sau
distanța medie geometrică proprie a conductorului 1 (self GMD). Aceasta se calculează ca
rădăcină de ordinul n2 a produsului celor n2 factori, care reprezintă distanțele dintre fiecare
subconductor și toate celelalte subconductoare din interiorul sistemului conductor 1 precum și
razele echivalente ale tuturor subconductoarelor din componența conductorului 1,
daa=dbb=dcc=...=dnn=re:
1
DS1 = reS1 = ( d aa  d ab  d ac  ...  d an )  ...  ( d na  d nb  d nc  ...  d nn )  n 2 . (9.77)
Pentru exemplificare se determină raza echivalentă pentru un conductor omogen compus
din 7 fire identice de rază r (Fig.9.13).
4 5 rcS

3 6
7

2 1

Fig.9.13 Conductor omogen cu 7 fire.

Raza echivalentă se calculează cu relația (9.77) în care n=7 iar distanțele dintre firul 1 și
celelalte fire conductoare au următoarele expresii (Fig.9.12):
d12 =d16 =d17 =2r; d13 =d15 =2 3r;
d14 =4r; d11 =re = 0, 7788r,
re fiind raza echivalentă a unui fir din conductor. Distanța de la firul central la firele periferice
este
d 71 = d17 = 2r .
Înlocuind aceste valori în (9.77) și ținând seama de simetria configura-ției, se obține:
1 1
reS1 = [d11
7 3 2
(d12 d13d14d71 )6 ]49 = [(0,7788r)7 (2r)18 (2 3r)12 (4r)6 (2r)6 ] 49 = 2,177r
Raza aparentă a conductorului multifilar este rcS=3r (Fig.9.13), deci:
rcS
reS1 = 2,177 = 0, 725rcS .
3
Pentru un conductor multifilar cu n=19 fire se obține reS1 = 0,757rcS .

195
 PTDEE – Curs - 2021

Odată cu creșterea numărului de fire componente ale conductorului multifilar, raportul

reS1/rcS se mărește, apropiindu-se de valoarea 0,7788, corespunzătoare conductorului masiv.
Pentru conductoarele fasciculare (sisteme multiconductor pe fază), în formulele de calcul al
reactanțelor inductive, raza echivalentă a conductorului se înlocuiește cu raza medie
echivalentă ref a conductorului fascicular (raza medie geometrică echivalentă - GMR).
În cazul unei dispoziții simetrice pe un cerc a subconductoarelor (Fig.9.14), această rază
medie echivalentă ref se poate determina utilizându-se o relație dedusă de Guye, după o formulă
stabilită de Maxwell:
3
2
1 re R
f
n π/n

d
Fig.9.14 Sistem multi-conductor pe fază.

ref = n nre R n −1 , (9.78)

unde:
➢ n este numărul de subconductoare ale unei faze;
➢ re - raza echivalentă a unui subconductor din fascicul;
➢ R - raza cercului pe care sunt dispuse subconductoarele unei faze, care poate fi exprimată în
funcție de distanța d dintre două subconductoare alăturate (Fig.9.14):
d
R= . (9.79)
2sin( / n)
Pentru conductoare fasciculare cu 2÷5 subconductoare pe fază (Fig.9.15), raza medie
echivalentă a fazei are următoarele expresii:
r
r
r
r
R
π/3
d

π/4 π/5 R
R R
d d d d
a b c d
Fig.9.15 Conductoare fasciculare.

➢ pentru 2 conductoare pe fază (Fig.9.15, a):

ref = re d ; (9.80)
➢ pentru 3 conductoare pe fază (Fig.9.15, b):
ref = 3 re d 2 ; (9.81)
➢ pentru 4 conductoare pe fază (Fig.9.15, c):
ref = 4
2re d 3 = 8
2re2 d 6 ; (9.82)
➢ pentru 5 conductoare pe fază (Fig.9.15, d):

196
 PTDEE – Curs - 2021

4
 d 
ref = 5 5re   = 1, 212 5 red 4 . (9.83)
 2sin( / 5) 
În cazul conductoarelor tip funie re se înlocuiește în relațiile (9.78, 9.80 – 9.83) cu reS1.
Pentru liniile electrice aeriene cu simplu și dublu circuit, echipate cu conductoare
fasciculare, reactanța de secvență pozitivă (negativă) se determină cu relațiile (9.66) și (9.67),
respectiv (9.71) și (9.74), în care raza echivalentă a conductorului se înlocuiește cu raza medie
echivalentă ref a conductorului fascicular, corespunzătoare numărului de subconductoare ale
fazei.
În cazul utilizării conductoarelor fasciculare, crește raza conductorului echivalent de fază,
ceea ce determină o micșorare cu cca. 25% a reactanței față de reactanța conductoarelor funie.
Principalele avantaje și dezavantaje legate de utilizarea conductoarelor fasciculare în
construcția LEA sunt următoarele:
➢ Avantaje:
✓ se diminuează câmpul electric superficial în apropierea conductorului, reducându-se
valoarea câmpurilor perturbatoare și pierderile prin descărcare corona. Pentru secțiuni uzuale
ale conductoarelor, la 400 kV sunt indispensabile 2 subconductoare pe fază. În Europa,
numărul maxim de subconductoare la tensiunea de 400 kV este de 4;
✓ se poate crește intensitatea curentului maxim pentru o aceeași secțiune totală a
conductorului, datorită faptului că faza se răcește mai bine (suprafața prin care se evacuează
căldura crește);
✓ conduce la scăderea reactanței inductive a liniei și în consecință la reducerea căderilor de
tensiune și a pierderilor de putere reactivă;
✓ reducerea ușoară a rezistenței electrice a liniei, la aceeași secțiune totală a conductorului,
datorită reducerii efectului pelicular în conductor;
➢ Dezavantaje:
✓ pentru aceeași secțiune totală, creșterea numărului de subconductoare ridică costul liniei
(eforturi suplimentare prin încărcarea cu gheață a cărei greutate depinde mai mult de suprafața
totală de contact între conductor și aer decât de secțiunea totală);
✓ avariile sunt mai frecvente la liniile cu mai multe subconductoare iar sistemele de protecție
mai complexe.
9.3.2.4. Influența conductoarelor de protecție asupra reactanțelor de secvență
Conductoarele de protecție împotriva descărcărilor atmosferice în linie sunt dispuse pe
vârful stâlpilor și sunt legate la pământ, alcătuind circuite închise formate din conductorul de
protecție și pământ.
Dacă conductorul de protecție este legat la pământ foarte rar, influența acestuia asupra
reactanței de secvență zero este neglijabilă.
Reactanța de secvență zero se exprimă de obicei printr-un multiplu al reactanței de secvență
pozitivă. Pentru LEA trifazate cu simplu circuit sau dublu circuit, cu sau fără conductor de
protecție, ea are aproximativ următoarele valori:
➢ X03,5 X+, pentru linia cu simplu circuit fără conductoare de protecție;
➢ X03 X+, pentru linia cu simplu circuit cu conductoare de protecție din oțel;
➢ X02X+, pentru linia cu simplu circuit cu conductoare de protecție din Al-Ol;
➢ X05,5X+, pentru linia cu dublu circuit fără conductoare de protecție;
➢ X04,7X+, pentru linia cu dublu circuit cu conductoare de protecție din oțel;
➢ X03X+, pentru linia cu dublu circuit cu conductoare de protecție din Al-Ol.
9.3.3. Susceptanța capacitivă a LEA
Conductoarele unei linii electrice formează un sistem de condensatoare, având ca armături

197
 PTDEE – Curs - 2021

conductoarele metalice și pământul. Astfel, în cazul unei linii trifazate fără conductor de
protecție există șase condensatoare, trei între conductoarele liniei și pământ, cu capacitățile
parțiale C10, C20, C30 și alte trei între perechile de conductoare, având capacitățile parțiale C12,
C23 și C31 (Fig.9.16).
C12
1 2

C31 3 C23

C10 C20 C30

Fig.9.16 LEA trifazată cu evidențierea capacităților parțiale [2].

În calculul regimurilor de funcționare a rețelelor electrice (sisteme constituite din mai multe
conductoare), pentru întocmirea schemelor echivalente interesează capacitatea de serviciu [2].
Capacitatea de serviciu a două conductoare oarecare k și i, care aparțin unui sistem de n
conductoare, este definită de raportul dintre sarcina unuia dintre conductoare și diferența de
potențial dintre acestea:
qk
C (s)ki = , (9.84)
Vk − Vi
în condițiile în care acest raport nu depinde de potențialele conductoarelor, ci numai de
configurația lor geometrică și de natura dielectricului.
Numai în anumite condiții de funcționare ale sistemului de conductoare (servicii),
prezentând anumite simetrii, cărora le corespund relații suplimentare între sarcini și potențiale,
este posibil ca acest raport să nu depindă de potențialele conductoarelor. În acest caz se poate
vorbi de capacitatea de serviciu pentru serviciul considerat. Dacă conductorul al doilea este
pământul se definește corespunzător capacitatea de serviciu față de pământ.
9.3.3.1. Capacitățile de secvență ale LEA trifazate
Coeficientul de potențial propriu, αii, este inversul capacității conductorului față de pământ
(de exemplu, pentru două conductoare coeficientul de potențial propriu, α=α11=α22, este egal
numeric cu potențialul conductorului 1, când sarcina acestuia este egală cu o unitate pozitivă,
sarcina imaginii este egală cu o unitate negativă, iar sarcina sistemului 22′ este nulă).
Coeficientul de potențial mutual, αik, este inversul capacității mutuale dintre conductoare
(α12=α21=α′ este egal numeric cu potențialul conductorului 1, când sarcina conductorului 2 este
egală cu o unitate pozitivă, cea a imaginii sale cu o unitate negativă, iar sarcina sistemului 11′
este nulă) [1].
În cazul LEA trifazate, înălțimile conductoarelor față de pământ și distanțele dintre acestea
pot fi diferite ceea ce implică valori diferite ale capacităților conductoarelor față de pământ și
ale capacităților dintre faze. Prin transpunerea fazelor, coeficienții de potențial proprii (αii)
devin egali [2] și se calculează cu înălțimea medie geometrică a conductoarelor față de pământ
h m = 3 h a h b h c , iar în cazul conductoarelor fasciculare raza conductorului r se va înlocui cu raza
medie echivalentă a fazei, ef = n nrR n −1 , expresie similară cu (9.78), de care diferă prin faptul
că raza echivalentă re a conductorului s-a înlocuit cu raza fizică r a acestuia [1]. Se obține:
1 2h
11 =  22 =  33 =  = ln m , (9.85)
2 l ef
iar capacitatea proprie a unui conductor față de pământ este:

198
 PTDEE – Curs - 2021

1 2l
C= = . (9.86)
 ln 2h m
ef
Capacitatea mutuală dintre două conductoare are expresia:
1 2 l
C = = . (9.87)
 ln 2h m
Dm
Pentru calcule mai exacte, având în vedere că într-o deschidere înălțimile conductoarelor nu
sunt aceleași, în locul lui hm se consideră
2
h m = h m − f max , (9.88)
3
fmax fiind săgeata maximă a conductorului în deschidere.
Plecând de la expresiile impedanțelor de secvență (9.25), pentru capacitățile de secvență
ale LEA trifazate rezultă următoarele relații:
1 1 1 1
= = − , 1+ = 1 - 1 = α - α ,
C +
C −
C C C C C
deci:
2h m 2h
ln ln m
1 ρ ef Dm 1 D
+
= − = ln m ,
C 2πε l 2πεl 2πε l ρ ef
din care se obține capacitatea de serviciu de secvență pozitivă (negativă):
2 l
C+ = . (9.89)
Dm
ln
ef
Pentru 1 km de linie, relația (9.89) devine:
0, 0242
C0+ = [F / km] . (9.90)
Dm
lg
ef
Pentru capacitatea de secvență zero, relațiile sunt:
1 1 1
= +2 = α + 2α 
C 0
C C
2h m 2h
ln ln m
1
=
ρ ef
+2
Dm
=
1
ln
(2h m )
3
=3
1
ln
2h m
=3
1 2h
ln m (9.91)
0 2
C 2ππε 2ππε 2ππε ρ ef D m 2ππε 3 ρ ef D m
2 2ππε ρ ech
unde ech = 3 ef Dm2 este raza medie echivalentă a celor trei conductoare.
Capacitatea de serviciu de secvență zero are expresia:
1 2 l
C0 = , (9.92)
3 ln 2h m
ech
iar pentru 1 km de linie:
0, 008
C00 = [μF/km]. (9.93)
2h
lg m
ech
Valorile susceptanțelor de secvență sunt:

199
 PTDEE – Curs - 2021

7,58
B0+ = C0+ = [S / km];
Dm
lg
ef
(9.94)
2,53
B = C =
0
0
0
0 [S / km].
2h m
lg
ech
Pentru liniile de înaltă tensiune cu simplu circuit și un conductor pe fază, valorile
+
orientative ale capacităților de secvență sunt: C 0 = 9 nF/km, C0 = 5 nF/km.
0

9.3.3.2. Influența construcției LEA asupra capacităților de secvență

În cazul utilizării conductoarelor fasciculare (Un220 kV) raza medie echivalentă a fazei
(ρef) crește, determinând mărirea capacității și a susceptanței capacitive. Această creștere poate
fi de (2540)% față de cazul utilizării unui singur conductor pe fază.
La LEA cu dublu circuit, în regim simetric echilibrat fiecare circuit formează un sistem
complet de sarcini, influența dintre circuite fiind neglijabilă și ca urmare capacitățile de
secvență pozitivă și negativă nu sunt influențate de existența liniei duble. În schimb capacitatea
de secvență zero va fi mai mică cu (13)% față de linia cu simplu circuit, datorită micșorării
secțiunii care rămâne la dispoziția liniilor de câmp electric.
Prezența conductoarelor de protecție legate la pământ mărește capacita-tea față de pământ;
această creștere fiind redusă se neglijează în calcule.
9.3.4. Conductanța LEA
Conductanța este parametrul transversal al schemei echivalente a unei linii electrice
corespunzător pierderilor de putere activă transversale.
La liniile electrice aeriene, aceste pierderi de putere se datorează imper-fecțiunii izolației
și fenomenului corona. Conductanța unei linii aeriene raportată la unitatea de lungime a liniei
(1 km) se determină cu relația:
P + P
G 0 = iz 2 c 10−3 [S / km] , (9.95)
Un
unde Piz și Pc reprezintă pierderile trifazate de putere datorate imperfecțiunii izolației,
respectiv fenomenului corona, în kW/km, iar Un este tensiunea nominală a liniei în kV.
Datorită imperfecțiunii izolației conductoarelor, în punctele de fixare a acestora pe stâlpi
apar scurgeri de curent prin izolație spre pământ, care sunt cu atât mai intense cu cât condițiile
meteorologice sunt mai nefavorabile (ceață, ploaie etc.).
În condiții meteorologice favorabile (timp uscat), conductanța datorată imperfecțiunii
izolației este foarte mică, având valori de ordinul (0,22)10–3 S/km, ceea ce corespunde în
cazul tensiunilor înalte de 110-220 kV unor pierderi de putere de (2,4÷24) W/km. În condiții
meteo nefavorabile (ploaie, ceața), valoarea conductanței crește de (5÷6) ori, rămânând totuși
neînsemnată.
Dacă însă LEA trece prin zone poluate, când pe izolatoare se depun particule bune
conducătoare de electricitate, conductanța atinge valori de (2÷40)10–2 S/km, ceea ce
corespunde unor pierderi de putere de (0,242÷4,84) kW/km, pentru o linie de 110 kV. Având
în vedere că, în mod obișnuit, pentru aceste condiții se folosesc izolatoare care nu favorizează
depunerile și că aceste izolatoare se curăță periodic, nici în acest caz nu se ia în considerare
conductanța LEA datorată imperfecțiunii izolației la calculul liniilor electrice.
În concluzie, din punct de vedere economic, pierderile de putere datorate imperfecțiunii
izolației se pot neglija.

200
 PTDEE – Curs - 2021

Fenomenul corona este o descărcare autonomă incompletă, ce se produce la suprafața

conductorului sub forma unei coroane luminoase, când intensitatea câmpului la suprafața
acestuia depășește valoarea critică Ecr=21,1 kV/cm.

9.4. PARAMETRII LINIILOR ELECTRICE ÎN CABLU (LEC)

Parametrii LEC sunt aceeași ca în cazul LEA, dar au alte valori, influențate de factori care
acționează și la LEA, dar cu altă pondere, la care se adaugă factori specifici cablurilor.
9.4.1. Rezistența LEC
Creșterea rezistenței în curent alternativ față de valoarea sa în curent continuu este cauzată
atât de efectele pelicular și de proximitate cât și de pierderile de putere activă în ecrane,
mantaua metalică, armătură și tubul din oțel, în care sunt pozate cablurile cu circulație de ulei
sau presiune de gaz.
Pentru micșorarea influenței efectului pelicular și a celui de proximitate se recomandă ca
secțiunile circulare mari ale cablurilor să fie realizate din patru sectoare izolate între ele prin 1-
2 benzi de hârtie.
Influența efectului de proximitate poate crește apreciabil la montarea cablurilor monofazate
în tuburi de oțel, în raport cu montarea normală în pământ. În funcție de dispunerea cablurilor
în tub influența efectului de proximitate poate crește cu până la 100% [2].
Pentru reducerea pierderilor datorate curenților induși în mantalele metalice ale cablurilor,
în dreptul manșoanelor de înnădire, mantalele celor două cabluri dispuse consecutiv se izolează
între ele și se leagă la pământ.
Practic rezistența în c.a. a conductoarelor cablurilor se determină din tabelele existente în
literatura de specialitate în care, pentru diverse tipuri constructive și secțiuni, se indică raportul
Rca/Rcc. Spre exemplificare, în tabelul 9.4 se dau valori ale raportului Rca/Rcc, pentru cabluri de
diferite secțiuni, de construcție funie, cu mai multe vâne conductoare.

Tabelul 9.4. Valorile raportului Rca/Rcc pentru cabluri de diferite secțiuni, de construcție funie, cu mai multe
vâne conductoare.
S[mm2] 50 125 150 200 250 300 350 375
Rca/Rcc 1,02 1,06 1,07 1,1 1,13 1,16 1,19 1,21

Se constată că în cazul cablurilor, creșterea în alternativ a rezistenței este mult mai mare
decât la liniile aeriene și începe la secțiuni mai mici.
9.4.2. Reactanța LEC
Deoarece la cabluri nu se cunosc de obicei elementele geometrice, în practică, reactanța
inductivă a cablurilor se ia din tabelele fabricilor constructoare. Orientativ, reactanțele de
secvență pozitivă (negativă) pentru cablurile trifazate au următoarele valori [1]:
+
➢ X 0  0,08 /km, pentru Un=(615) kV;
+
➢ X0  0,12 /km, pentru Un=35 kV.
Având în vedere că la LEA, reactanța pozitivă este de cca. 0,4 /km, rezultă că
X +LEA  3,5X LEC
+
.
Calculul reactanței de secvență zero a cablurilor este complicat mai ales pentru cablurile
cu manta conductoare comună. Mantaua, fiind legată la pământ la ambele capete și la
manșoanele de îmbinare, reprezintă o cale de întoarcere suplimentară pentru curenții de
secvență zero, paralelă cu pământul.
Dacă legătura la pământ a mantalei este bine realizată pe toată lungimea ei, curentul de
secvență zero prin pământ este maxim, deci efectul de scădere a reactanței de secvență zero

201
 PTDEE – Curs - 2021

(datorită curentului de secvență zero din manta) este mic și reactanța de secvență zero are
0
valoarea maximă X max . Dacă mantaua conductoare a cablului este izolată față de pământ,
curentul de secvență zero circulă prin manta și efectul de scădere a reactanței de secvență zero
0
este pronunțat, aceasta având valoarea minimă X min .
Deoarece valorile extreme ale lui X0 sunt foarte diferite, se va considera valoarea medie
X0med = (X0max + X0min ) / 2 , valoarea reactanței de secvență zero trebuie stabilită prin măsurători.
Orientativ, pentru cablurile trifazate cu trei conductoare se poate considera
+ +
X = (3,5  4,6)X ; R = 10R .
0 0

9.4.3. Susceptanța LEC

În cazul LEC, capacitatea este mult mai mare decât la LEA, de aceea ea trebuie luată în
considerare de la tensiuni de (610) kV. Pentru cablurile monofazate sau trifazate cu câmp
radial capacitatea de serviciu se calculează ca în cazul condensatorului cilindric:
0,0242
C so = [F / km ] . (9.96)
R
lg
r
În cazul cablurilor trifazate fără câmp radial, capacitățile de secvență se determină folosind
relațiile lui Maxwell și metoda imaginilor electrice.
Deoarece nu se cunosc date exacte privind dimensiunile constructive și materialele folosite
în realizarea cablurilor, capacitățile de serviciu se iau din cataloagele date de fabricile
constructoare. Orientativ, pentru valorile medii ale capacităților de secvență pozitivă ale
cablului se pot considera următoarele valori:
+
➢ C0 = 0,28 F/km, pentru cabluri trifazate cu Un=(20÷30) kV și secțiuni S=120, 150, 185
mm2;
+
➢ C0 = (0, 2  0, 25) F/km, pentru cabluri monofazate cu Un=110 kV.
Comparând aceste valori cu valoarea medie a capacității de secvență pozitivă a liniilor
aeriene de înaltă tensiune (9 nF/km), se observă că în cazul cablurilor capacitatea de exploatare
este de (20÷30) ori mai mare.
În ce privește capacitatea de secvență zero a cablurilor ea este de (4÷5) ori mai mică decât
+
capacitatea de secvență pozitivă C0 = (4  5)  C0 .
0

9.4.4. Conductanța LEC

Conductanța liniilor electrice în cablu corespunde pierderilor de putere în dielectricul
cablurilor, cauzate de:
➢ scurgerea de curent datorită imperfecțiunii izolației;
➢ pierderile active datorită ciclului de histerezis electric;
➢ pierderile produse prin ionizarea golurilor izolației.
Pierderile dielectrice se caracterizează prin tangenta unghiului de pierderi tg , care are
valori cuprinse între 0,002÷0,008 și se definește astfel:
tgδ=Ia /I r , (9.97)
unde:
➢ Ia este componenta activă a curentului, care în schema echivalentă a liniei se închide prin
conductanța G;
➢ Ir este componenta reactivă a curentului care în schema echivalentă a liniei se închide prin
susceptanța B (respectiv prin capacitatea C).
În figura 9.17, a s-a reprezentat schema echivalentă a cablului corespunzătoare parametrilor

202
 PTDEE – Curs - 2021

transversali G0 și B0, pentru o lungime a liniei de 1 km, iar alăturat diagrama fazorială
corespunzătoare (Fig.9.17, b).

I Ir=jB0Uf
Ia Ir I 
Uf
G0 B0 
Ia=G0Uf Uf
a b
Fig.9.17 Explicativă pentru calculul conductanței specifice a LEC [1].

Pierderile de putere activă în dielectricul cablului trifazat se calculează astfel:

P = 3G 0 U f2 = G 0 U 2n [W / km] , (9.98)
în care: G0 este conductanța specifică a unei faze față de pământ, în s/km, iar Un este tensiunea
nominală a liniei, în kV.
Dacă se ține seama de expresia admitanței specifice a liniei:
Y0 = G 0 + jB0 = G 02 + B02 (cos  + jsin ),
rezultă:
cos 
G 0 = G 02 + B02 cos  sau G 0 = B0 = B0ctg = 2fC0 tg . (9.99)
1 − cos 2 
și se obține
ΔP = U2n 2πfC0 tgδ [W/km] , (9.100)
unde: Un este în kV, iar C0 reprezintă capacitatea specifică de serviciu a cablului, în F/km.
Pentru cabluri obișnuite cu izolația de hârtie, la tensiuni până la 35 kV, aceste pierderi au valori
neglijabile și ca atare nu se iau în considerare la calculul liniilor. În cazul cablurilor cu tensiuni
mai mari decât 35 kV aceste pierderi în izolație pot atinge valori comparabile cu pierderile prin
efect termic la sarcină nominală.
Cunoscându-se valorile pierderilor dielectrice (9.98) se poate calcula conductanța specifică
a cablului:
P
G 0 = 2 [S / km]. (9.101)
Un

9.5. PARAMETRII TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE

Transformatoarele utilizate în rețelele electrice, numite transformatoare de putere sau de
forță, sunt destinate pentru transformarea valorii tensiunii și curentului în procesele de transport
și distribuție a energiei electrice.
În rețelele electrice se folosesc următoarele tipuri de transformatoare:
➢ trifazate, cu două sau trei înfășurări, care permit interconectarea simultană a două sau trei
rețele cu tensiuni nominale diferite;
➢ monofazate, cu două sau trei înfășurări, montate în grupuri de câte trei, în conexiuni stea sau
triunghi, utilizate mai ales în cazul unor puteri trifazate pe unitate mai mari de 60 MVA;
➢ autotransformatoare, folosite pentru interconectarea rețelelor de înaltă tensiune, cu rapoarte
de transformare apropiate de unitate.
Conexiunea înfășurărilor precum și forma constructivă a miezului influențează valoarea
parametrilor.
Schema echivalentă a transformatorului cu două înfășurări presupune un anumit mod de

203
 PTDEE – Curs - 2021

legare galvanică a parametrilor săi, în situația în care toate elementele transformatorului sunt
raportate la aceeași tensiune, care poate fi tensiunea secundară sau cea primară. În acest caz, în
schema echivalentă a transformatorului există doar legături galvanice între primar și secundar,
cuplajele inductive fiind eliminate.
În cazul general, schema echivalentă a transformatorului cu două înfășurări este aceea a
unui cuadripol în T, Π sau Γ, (Fig.9.18, a, b, c), în care:

RT/2 XT/2 XT/2 RT/2 RT XT

BT GT BT/2 GT/2 BT/2 GT/2

a b
RT XT RT XT

BT GT

c d

Fig.9.18 Scheme echivalente ale transformatorului cu două înfășurări [1]:

a) schema în T; b) schema în Π; c) schema în Г; d) schema dipolară.

➢ RT este rezistența înfășurări primare și secundare, raportată la același nivel de tensiune;

➢ XT - reactanța de dispersie a înfășurării primare și secundare, raportată la același nivel de
tensiune;
➢ GT - conductanța, determinată de pierderile de putere activă în fier;
➢ BT - susceptanța inductivă determinată de pierderile de putere reactivă prin curenți de
magnetizare.
În calcule, se preferă schema în Γ deoarece elementele transversale, fiind conectate direct
la bornele transformatorului, încarcă numai rețeaua nu și înfășurările transformatorului. Prin
aceasta se micșorează volumul de calcul, iar erorile rămân reduse [1].
În calcule mai puțin pretențioase se pot neglija complet elementele transversale și implicit
consumul corespunzător, iar schema echivalentă se reduce la cea dipolară (Fig.9.19, d).
Schema echivalentă a transformatorului cu trei înfășurări (Fig.9.19) se poate reprezenta
printr-o stea cu trei ramuri, în care fiecare ramură corespunde unei înfășurări. Ea se
completează cu o admitanță (Y=G+jB), corespunzătoare curentului de mers în gol, conectată
în derivație, fie pe partea primară (partea notată punctat în Fig.9.19), fie în nodul 0.

Fig.9.19 Schema echivalentă a transformatorului cu trei înfășurări [1].

204
 PTDEE – Curs - 2021

În schemele echivalente cuadripolare ale transformatorului toate elementele sunt raportate

la același nivel de tensiune. De aceea, schema echivalentă a unui transformator cu două
înfășurări se poate reprezenta prin cuadripolul echivalent, montat în serie cu un transformator
ideal (fără pierderi active sau reactive), având raportul de transformare KT egal cu al
transformatorului real. Deoarece în cazul transformatoarelor trifazate, între tensiunile primare
și secundare măsurate la borne omoloage apare un decalaj (multiplu de 30°), care depinde de
clasa de conexiuni, în locul raportului de transformare real KT=U1n/U2n se va considera un
raport de transformare complex KT=U1n/U2n=(U1n/U2n)·ej, unghiul  fiind unghiul cu care U2n
este rotit în sensul acelor de ceasornic față de U1n. De exemplu, pentru conexiunea Yd-11, la
care φ=11∙30° se obține KT=U1n/U2nej330°= U1n/U2ne-j30°.
9.5.1. Parametrii de secvență ai transformatoarelor cu două înfășurări
Pentru determinarea parametrilor de secvență pozitivă (negativă) ai unui transformator este
necesară cunoașterea următoarelor date caracteristice:
➢ puterea nominală Sn, exprimată de obicei în [MVA];
➢ tensiunea nominală Un, în [kV];
➢ tensiunea de scurtcircuit nominală Usc, în [kV], reprezentând acea valoare a tensiunii aplicate
primarului unui transformator ce funcționează în regim de scurtcircuit, care stabilește în
înfășurări curenții nominali. În mod obișnuit valoarea sa se exprimă în procente din tensiunea
nominală:
U
u sc % = sc 100 ; (9.102)
U1n
➢ pierderile de putere în scurtcircuit sau în cupru la sarcină nominală, PCun, în [kW], care
reprezintă puterea activă absorbită de transformator la încercarea în scurtcircuit;
➢ curentul de mers în gol I0 sau curentul de magnetizare, reprezentând curentul absorbit de
transformator la funcționarea în gol. Se exprimă în procente din curentul nominal:
I
i 0 % = 0 100 % ; (9.103)
I 1n
➢ pierderile de putere în fier PFe, în [kW], reprezentând puterea activă absorbită de
transformator la funcționarea în gol.
Curentul nominal al transformatoarelor se exprimă de obicei în [A], parametrii
longitudinali (pe fază) în [Ω], iar parametrii transversali (pe fază) în [S].
Valorile acestor mărimi caracteristice sunt indicate în cataloage și pe plăcuțele
transformatoarelor. Ultimele patru pot fi determinate și experimental, în urma încercărilor în
scurtcircuit și în gol ale transformatorului.
9.5.1.1. Parametrii de secvență pozitivă/negativă ai transformatoarelor cu două înfășurări
A. Rezistența echivalentă RT
În regim de scurtcircuit puterea activă absorbită de transformator PCun este practic egală
cu puterea pierdută prin efect Joule-Lenz în înfășurări, deci:
PCu n = 3R T In2 ,
din care rezultă:
PCu n PCu n U n2
RT = = 10−3 [] , (9.104)
3I2n S2n
în care: Sn se exprimă în MVA, Un în kV, iar PCu n în kW.
Se menționează că Un este tensiunea nominală a înfășurării la care se face raportarea
parametrilor transformatorului.
B. Reactanța echivalentă XT

205
 PTDEE – Curs - 2021

Se determină folosind tensiunea de scurtcircuit, care are o componentă activă (Ua) și una
reactivă (Ur), în cuadratură; Ua și Ur reprezintă căderile de tensiune produse de curentul
nominal pe rezistența echivalentă (RT), respectiv pe reactanța echivalentă (XT) ale
transformatorului.
Cele două componente ale tensiunii de scurtcircuit pot fi exprimate în procente din
tensiunea nominală și anume:
ΔU a ΔU r
Δu a % = 100; Δu r % = 100 . (9.105)
Un Un
Între tensiunea de scurtcircuit și componentele sale există relația:
u sc % = ( u a %) 2 + (u r % ) , (9.106)
2

în care usc% este cunoscută din datele de catalog ale transformatorului, iar:
ΔU a 3I n R T 3I I R 3I2 R PCun
Δu a % = 100 = 100 = n n T 100 = n T 100 = 100 = PCun % (9.107)
Un Un 3U n I n Sn Sn
deci căderea de tensiune activă pe transformator în % este egală cu pierderile în cupru nominale
în %.
Din (9.106), în care usc % și ua % sunt cunoscute, rezultă:
u r % = ( u sc % ) − ( u a % ) .
2 2
(9.108)
Mărimea ur % se poate exprima în funcție de X, plecând de la (9.108):
U r 3 XT In 3 In U n XT S
u r % = 100 = 100 = 2
100 = n2 X 100 ,
Un Un Un Un
de unde:
u % U 2n
XT = r [ ] , (9.109)
100 Sn
în care Un se ia în kV, iar Sn în MVA.
La transformatoarele de puteri mari ur%>>ua%, deci reactanța transformatorului se
poate calcula cu relația:
u % U 2n
X T = sc . (9.110)
100 Sn
C. Conductanța echivalentă GT
Se exprimă în funcție de pierderile trifazate de putere activă în fierul transformatorului,
numeric egale cu puterea activă absorbită de transformator la funcționarea în gol, astfel:
PFe = GT U2n ,
din care:
PFe −3
GT = 10 [S] , (9.111)
U 2n
unde PFe se ia în kW, iar Un în kV.
D. Susceptanța inductivă echivalentă BT
Neglijând pierderile pe reactanța transformatorului, puterea reactivă absorbită de
transformator în regim de mers în gol, QFe, se poate exprima prin relația:
Q Fe = BT U n2 ,
din care rezultă susceptanța inductivă a transformatorului:
Q
BT = 2Fe . (9.112)
Un

206
 PTDEE – Curs - 2021

Această relație nu poate fi utilizată deoarece nu se cunoaște QFe. Pentru determinarea

susceptanței B se pleacă de la expresia admitanței echivalente a transformatorului:
I i %I i % 3 U n In i 0 % Sn
YT = 0 = 0 n = 0 = [S] , (9.113)
Unf 100 Unf 100 U n2 100 U n2
unde Sn se ia în MVA, iar Un în kV.
Cu valorile lui YT și GT cunoscute se poate calcula susceptanța:
BT = YT2 − G T2  YT , (9.114)
deoarece în practică GT<<BT, astfel se poate scrie că:
i0 %
ΔQ Fe = Sn . (9.115)
100
Rezultă că susceptanța exprimată în unități relative este numeric egală cu intensitatea
curentului de mers în gol exprimat în unități relative.
9.5.1.2. Parametrii de secvență zero ai transformatoarelor cu două înfășurări
Determinarea parametrilor de secvență zero ai transformatoarelor cu două înfășurări se face
pe baza următoarelor precizări:
➢ impedanța longitudinală de secvență zero a transformatorului este egală cu impedanța
longitudinală de secvență pozitivă (negativă) a acestuia;
➢ impedanța transversală (de magnetizare) de secvența zero a transformatorului este
influențată de construcția miezului și de conexiunea înfășurărilor.
În figura 9.20 sunt redate schemele de secvență zero pentru transformatoarele cu două
înfășurări având diferite conexiuni) și se precizează modul de calcul al impedanței de secvență
zero.
0
II
I0=0 0
0 0 ZI ZII 0 Z II Z m
III III ZT = ZI +
Y0d I0=0 0
ZT Z II + Z m
0
0
I
0
Zm 0
I
pentru Z m →  :
0
I I0=0 0 + −
II
Z T = Z I + Z II = Z = Z
I
0
I 3I
0
I
a
I
0
I III
0
0 (Z II + Z ext )Z 0m
ZT = ZI + 0
ZI ZII Z II + Z ext + Z m
Y0y0 0
pentru Z m →  :
I
0
I
0
II
Z0 Z
0
Zext Z 0 = Z + Z + Z
I m
tot I II ext
0
I 0
II
Z T = Z I + Z II
0 0 0 0
I 3I 3I 3I
I
0
I II II b
II

ZI ZII 0
ZT = ZI + Zm
0
Y0y
0
Z
0
T 0
pentru:
II Zm
Z0m = 
0 0
I I ZT = 
0
3I I c

Fig.9.20 Scheme de secvență zero pentru transformatoarele cu două înfășurări [1]:

a) conexiunea Y0d; b) conexiunea Y0y0; c) conexiunea Y0y.

9.5.2 Parametrii de secvență ai transformatoarelor cu trei înfășurări

Pentru calculul parametrilor acestor transformatoare sunt necesare unele precizări
suplimentare. Astfel, după modul cum sunt dimensionate înfășurările, în practică se întâlnesc

207
 PTDEE – Curs - 2021

trei tipuri de transformatoare (Tabelul 9.5), individualizate prin posibilitățile de încărcare a

înfășurărilor în raport cu sarcina nominală (100%).

Tabelul 9.5 Tipuri de transformatoare cu trei înfășurări

Tipul transformatorului Raportul puterilor înfășurărilor IT/MT/JT%
I 100/100/100%
II 100/100/66,66%; respectiv 100/66,66/100%
III 100/66,66/66,66%

Ultimele două tipuri constructive au un cost mai redus, fiind preferate în cazurile în care
nu este necesară distribuția întregii puteri a înfășurării primare fie pe înfășurarea secundară fie
pe cea terțiară.
Pierderile în cupru nominale ale transformatoarelor cu trei înfășurări, indicate în cataloage,
reprezintă pierderile maxime în înfășurări, care se produc când puterea nominală,
corespunzătoare înfășurării primare, se repartizează cât mai inegal pe celelalte două înfășurări.
Rezistențele înfășurărilor, raportate la aceeași tensiune, se consideră invers proporționale cu
puterile nominale ale acestora,
R 1 Sn 2 R 1 Sn3 R 2 Sn3
= ; = ; = . (9.116)
R 2 Sn1 R 3 Sn1 R 3 Sn 2
Se menționează că în cazul transformatoarelor cu trei înfășurări, R1, R2 și R3 reprezintă
rezistența unei înfășurări primare, secundare și respectiv terțiare, reduse la același nivel de
tensiune (Un), spre deosebire de transformatorul cu două înfășurări, la care RT reprezintă
rezistența totală a transformatorului (primar+secundar) pe o fază, redusă la același nivel de
tensiune.
Parametrii transversali ai transformatoarelor cu trei înfășurări (conductanța G și
susceptanța B) se determină cu aceleași relații ca în cazul transformatoarelor cu două înfășurări
(9.111), (9.113) și (9.114). De aceea, în continuare se prezintă numai calculul rezistenței și
reactanței.
A. Rezistența înfășurărilor:
➢ pentru primul tip de transformator, conform (9.116) rezistențele raportate la aceeași tensiune
sunt egale între ele (R1=R2=R3=R), iar pierderile în cupru nominale sunt definite pentru
încărcarea nominală a două înfășurări (de exemplu primarul și secundarul), a treia fiind în gol.
Puterile nominale ale înfășurărilor parcurse de curent fiind egale, rezultă că valorile nominale
ale acestor curenți, raportate la aceeași tensiune, sunt de asemenea egale:
PCu n = 6RI2n ;
PCu n U 2n
R= 2 2
 10−3 [] ,
= PCu n (9.117)
6I n 2Sn
în care Sn se exprimă în [MVA], Un în [kV] și ΔPCu n în [kW];
➢ pentru transformatoarele de tipul al doilea, pierderile în înfășurări sunt maxime când
înfășurările de 100% sunt încărcate la sarcină nominală, iar cea de a treia înfășurare (66,66%)
funcționează în gol. Conform (9.116), pentru rezistențele înfășurărilor rezultă următoarele
relații:
✓ pentru tipul 100/100/66,66%:
R1 = R 2 = R, R 3 = 1,5R ,; (9.118)
➢ pentru tipul 100/66,66/100%:
R1 = R 3 = R, R 2 = 1,5R .; (9.119)

208
 PTDEE – Curs - 2021

➢ pentru transformatoarele de tipul al treilea (100/66,66/66,66%), în acord cu(9.116):

R1 = R, R 2 = R 3 = 1,5R ; (9.120)
Pierderile în cupru se dau în ipoteza că primele două înfășurări sunt încărcate la puterea
nominală, iar a treia la jumătate din puterea nominală:
 2 3  2 2 3  1 2  11 2
PCu n = 3  RIn + R  In  + R  In   = RIn ;
 2  3  2  3   2
2 PCu n 6 U 2n −3
R= = P Cu n 10 [] . (9.121)
11 I 2n 11 S2n
B. Reactanța înfășurărilor
În calculul reactanțelor transformatoarelor cu trei înfășurări se admite ipoteza potrivit
căreia tensiunea de scurtcircuit (usc%) este egală cu căderea de tensiune reactivă (Δur%),
eroarea fiind cu atât mai mică cu cât puterea transformatorului este mai mare.
Pentru aceste transformatoare se indică în cataloage tensiunile de scurtcircuit pentru fiecare
pereche de înfășurări, cea de a treia fiind întotdeauna în gol, respectiv: usc12%, usc23% și usc13%.
Considerând reactanțele reduse la aceeași tensiune Un, acestea se pot calcula la fel ca la
transformatorul cu două înfășurări:
u % U 2n u % U 2n u % U 2n
X12 = sc12 ; X 23 = sc23 ; X13 = sc13 . (9.122)
100 Sn 100 Sn 100 Sn
Cele trei reactanțe nu formează o schemă echivalentă de calcul care să unească printr-o
legătură galvanică unică toate cele trei borne de intrare de pe aceeași fază, corespunzând celor
trei trepte de tensiune. Ele realizează numai legături parțiale între perechi de trepte de tensiune,
corespunzător ipotezei în care au fost determinate (regim de scurtcircuit de probă pe câte două
înfășurări, a treia fiind în gol).
Potrivit condițiilor reale de încercare în scurtcircuit se pot scrie relațiile [2]:
X12 = X1 + X2 ; X13 = X1 + X3 ; X 23 = X 2 + X3 , (9.123)
din care rezultă reactanțele înfășurărilor raportate la aceeași tensiune:
X12 + X13 − X 23 X + X12 − X13 X + X 23 − X12
X1 = ; X 2 = 23 ; X 3 = 13 . (9.124)
2 2 2

9.6. MODELAREA BOBINELOR DE REACTANȚĂ PENTRU

LIMITAREA CURENȚILOR DE SCURTCIRCUIT
9.6.1. Specificul bobinelor de reactanță
În instalațiile de medie tensiune, curenții de scurtcircuit pot atinge valori foarte mari, care
conduc la solicitări termice și electrodinamice importante. Curenții mari de scurtcircuit apar în
special în cazul alimentării liniilor electrice în cablu deoarece acestea au reactanța de circa
patru ori mai mică decât cea a liniilor electrice aeriene.
Alegerea unor elemente de circuit cu secțiuni mai reduse, a unor echipamente mai puțin
supradimensionate comparativ cu regimul normal de funcționare, presupune reducerea
curentului de scurtcircuit.
Practic limitarea curenților de scurtcircuit se bazează pe creșterea reactanței circuitului
dintre sursă și locul de defect. Creșterea reactanței circuitului se poate obține prin:
➢ alegerea unor generatoare și/sau transformatoare cu reactanță de scurtcircuit mai mare,
soluție care conduce la căderi de tensiune relativ mari și pierderi suplimentare de putere în
regim normal de funcționare. De aceea, această soluție nu este recomandată, iar în practică este
puțin folosită;
➢ înserierea, în circuitele primare, a unor reactanțe suplimentare denumite bobine de reactanță.
209
 PTDEE – Curs - 2021

Pe lângă limitarea valorilor curenților de scurtcircuit, bobinele de reactanță asigură

menținerea la valori admisibile a tensiunii în amonte. Montarea bobinelor de reactanță conduce
la pierderi mai mici față de soluția utilizării unor generatoare și/sau transformatoare cu
reactanță de scurtcircuit mare. Acestea pot fi simple (Fig.9.21, a), respectiv duble sau secționate
(Fig.9.21, b și c).

a b c
Fig.9.21 Reprezentarea schematică a bobinelor de reactanță:
a) bobină simplă; b) și c)-bobină dublă (secționată).

Această construcție micșorează pierderile suplimentare de energie în regim normal de

funcționare, reactoarele duble comportându-se apropiat de bobinele ideale în sensul că își
măresc reactanța în regim de scurtcircuit comparativ cu regimul normal de funcționare. O
micșorare importantă a pierderilor suplimentare de energie se poate obține prin asocierea
acestor bobine limitatoare de curent.
9.6.2. Parametrii bobinelor de reactanță
În cazul bobinelor de reactanță se neglijează rezistența. Reactanțele de secvență pozitivă,
negativă și zero se consideră egale.
Mărimile caracteristice ale bobinelor de reactanță sunt următoarele:
➢ URn - tensiunea nominală (V);
➢ IRn - curentul nominal (A);
➢ ΔURn% - căderea de tensiune procentuală pe bobină, la tensiunea nominală a bobinei.
Valorile standard ale acesteia sunt: 3, 5, 6, 8 și 10 %.
X R =ω  LR =2πf  LR , (9.125)
iar reactanța procentuală nominală este dată de:
X XR 3I Rn  X R
X R %= R 100 = 100 = 100 =
Xn U Rn (
3I Rn ) U Rn
(9.126)
U R
= 100 = U R %.
U Rn
În consecință căderea de tensiune inductivă procentuală a bobinei de reactanță este egală cu
reactanța procentuală nominală.

9.7. MODELAREA MOTOARELOR DE INDUCȚIE

Reactanța de scurtcircuit se calculează cu:
U nM
XM = 10−3 [] , (9.127)
I pM
SnM
I nM
unde:
➢ UnM este tensiunea nominala [kV];
➢ InM - curentul nominal [A];

210
 PTDEE – Curs - 2021

➢ IpM - curentul de pornire la tensiunea și frecvența nominală după ce regimurile tranzitorii

sunt amortizate [A];
➢ SnM – puterea nominală [MVA].
Pentru valoarea rezistenței se pot lua următoarele valori:
➢ RM =0,15 XM pentru motoare cu puterea pe perechea de poli < 1 MW;
➢ RM =0,10 XM pentru motoare cu puterea pe perechea de poli >= 1 MW;
➢ RM = 0,30 XM pentru motoarele de joasă tensiune.

9.8. APLICAȚII
Aplicația 1. Să se determine parametrii electrici de secvență pentru linia electrică aeriană din
figura 9.22. Datele constructive ale conductoarelor sunt prezentate în tabelele 9.2 și 9.3.
Conductoarele utilizate sunt de tipul Al-Ol, aluminiul și oțelul având rezistivitățile: ρAl=0,0294
Ωmm2/m, respectiv ρOl=0,135 Ωmm2/m. Înălțimile față de pământ se referă la distanța dintre
clema de prindere a conductorului și pământ (fără lungimea izolatoarelor!).
Tabelul 9.2
Tensiunea (kV) Felul stâlpului Secțiunea conductorului (mm2) Nr. circuite

4200 4800
110 s.c. metalic 3×185 Al-Ol+70 Ol 1 2
Tabelul 9.3 2600

(4000)
Construcția Secțiunea (2500)
Raza
conductorului nominală a Nr. total de re (GMR) 4100 4100 3
conductorului
de cond. de Al-Ol fire Al-Ol (m) (4000)
r (m) (4000)

21200
aluminiu-oțel (mm2)
Normală 185/32 26/7 0,0096 0,00776
Fig.9.22 LEA de IT de 110 kV s.c.
Soluție:
1. Rezistențele de secvență în curent alternativ
➢ Pentru calculul rezistențelor specifice, de secvență pozitivă și negativă, se utilizează relațiile:
ρl
R cc = (1,01...1,02) ; R ca = K p  R cc .
S
Se obține:
ρ Al 1000 29,4 ρ 1000 135
R Al = = = 0,159 Ω/km; R Ol = Ol = = 4, 219 Ω/km;
SAl 185 SOl 32
R R 0,159  4, 219
R 0+ = R 0− = 1,02  K p Al Ol = 1,02 1,01 = 0,158 Ω/km ,
R Al + R Ol 0,159 + 4, 219
unde coeficientul pelicular Kp=1,01.
Dacă la calculul rezistenței se consideră doar secțiunea aluminiului, se obține:
R +Al = R AL
−
= 1,02  K p  R Al = 1,02 1,01 0,159 = 0,163 Ω/km ,
eroarea față de calculul exact fiind de 3,67%.
➢ Rezistența specifică de secvență zero, în lipsa conductorului de gardă, se calculează cu:
R 00 = R 0+ + 3R p0 = 0,158 + 3  0,05 = 0,308 /km ,
în care R p0 = 0,05 Ω/km este rezistența specifică a pământului.
2. Reactanțele de secvență
➢ Reactanțele specifice, de secvență pozitivă și negativă, se calculează cu relația, adică
D
 0+ =  0− = 0,1445  lg m , unde D m = 3 D12 D 23D31 se determină pe baza datelor din figura 9.17,
re
b și re=7,76 mm (tabelul 9.3):

211
 PTDEE – Curs - 2021

( 4100+2600 ) + 42002 = 7908 mm;

2
D12 =

( 4100-2600 ) + 42002 = 4460 mm;

2
D 23 =
D31 = 4100 + 4100 = 8200 mm;
D m = 3 7908  8200  4460 = 6613 mm, iar
 6613 
X 0+ = X 0− = 0,1445  lg   = 0, 423  /km ;
 7, 76 
➢ Reactanța specifică de secvență zero se determină cu relația:
Dcp
Χ 00 =3  0,1445lg , cu Dcp = 1000 m ;
rm
rm = 3 re Dm2 = 3 7, 76  66132 = 697,51 mm și
106
X = 3  0,1445  lg
0
0 = 1,368  / km , iar
697,51
X00 X0+ = 1,368 0,423 = 3,23 .
3. Susceptanțele de secvență
➢ Capacitatea specifică de secvență pozitivă și negativă se calculează cu relația
0,0242
C0+ =C0− = [μF/km], în care ρef=r=9,6 mm, conform tabelului 9.3:
D
lg m
ρ ef
0,0242
C0+ =C0− = =0,00852 μF km .
6613
lg
9, 6
Susceptanțele specifice de secvență pozitivă și negativă sunt:
Y0+ = Y0− = ( 2   50 )  0,00852 = 2,678 μS km ;
0 0,008
➢ Capacitatea specifică de secvență zero se calculează cu relația C0 = [μF/km], în
2h
lg m
ρ ech
care h m = 3 h1  h 2  h 3 și ρech = 3 ρef D 2m .
Pentru o deschidere de 245 m săgeata nominală are valoarea 9200 mm, iar înălțimea medie se
va corecta conform relației (9.82).
Din figura 9.17 rezultă:
h1 = h 3 =21200 mm; h 2 = 21200 + 4200 = 25400 mm;
h m = 3 21200  25400  21200 = 22517 mm, iar
2
hm = 22517 −  9200 = 16384 mm.
3
ρech = 3 9,6  66132 =748,78 mm și
0,008
C00 = =0,00487 μF/km .
2 16384
lg
748.78
Susceptanța specifică de secvență zero este:
Y00 = ( 2   50 )  0,00487 = 1,531μS/km .

212
 PTDEE – Curs - 2021

Aplicația 2 Se cere să se calculeze parametrii transformatorului de putere cu două înfășurări

ale cărui caracteristici sun prezentate în tabelul 9.6.

Tabelul 9.6 Caracteristicele unui transformator de putere cu două înfășurări

Sn Un(kV)
Grupa de conexiuni ΔPFe (kW) ΔPCuun (kW) usc (%) i0 (%) Reglaj ploturi×ΔUp
(MVA) IT JT
63 110 10,5 YNd11 60 260 12 0,9 ±9×1,78%

Soluție:
Parametrii transformatorului raportați la înfășurarea de IT sunt:
➢ rezistența
P U 2 260 1102 −3
R T1 = Cu n2 nIT = 10 = 0, 793  ;
Sn 632
➢ impedanța
u U2 12 1102
ZT1 = sc% nIT = =23,04 Ω ;
100 Sn 100 63
➢ reactanța
2
XT1 = ZT1 2
-R T1 = 23, 042 − 0, 7932 = 23, 026  ;
XT1 R T1 = 23,026 0,793= 29,03 ;
u sc% U 2nIT 12 1102
X T1  = =23,04 Ω ;
100 STn 100 63
➢ conductanța
ΔPFe −3 60 −3
G T1 = 2
10 = 10 = 4,96 μS ;
U nIT 1102
➢ susceptanța
i 0% Sn 0,9 25
BT1  = = 18, 60 μS .
100 U nIT 100 1102
2

Aplicația 3 Se cere să se calculeze parametrii transformatorului de putere cu trei înfășurări (tip

2) ale cărui caracteristici sun prezentate în tabelul 9.7.

Tabelul 9.7. Caracteristicele unui transformator de putere cu trei înfășurări

Sn Un (kV) Grupa de ΔPFe ΔPCuun usc (%) Reglaj
(MVA) IT MT JT conexiuni (kW) (kW) IT-MT IT-JT MT-JT ploturi×ΔUp
120 220 121 10,5 YNyn0d11 95 420 13,85 23,27 17,91 ±8×1,25%

Soluție:
Parametrii transformatorului raportați la înfășurarea de IT sunt:
➢ rezistențele
R1 = R 2 = R, R 3 = 1,5R ;
PCu n U 2nIT −3 2202
R1 = R 2 = = PCu n  10 = 420 10−3 = 0, 706  ;
6I 2n 2Sn2 2 1202
R 3 = 1,5  0,706 = 1,059  ;
➢ reactanțele

213
 PTDEE – Curs - 2021

u scIT −MT % U 2nIT 13,85 2202

X IT − MT = = = 55,86  ;
100 Sn 100 120
u scMT − JT % U 2nIT 17,91 2202
X MT − JT = = = 72, 237  ;
100 Sn 100 120
u scIT − JT % U 2nIT 23, 27 2202
X IT − JT = = = 93,86  ;
100 Sn 100 120
X IT − MT + X IT − JT − X MT − JT 55,86 + 93,86 − 72, 237
X IT = = = 38, 675  ;
2 2
X + X IT − MT − X IT − JT 72, 237 + 55,86 − 93,86
X MT = MT − JT = = 17,185  ;
2 2
X + X MT − JT − X IT − MT 93,86 + 72, 237 − 55,86
X JT = IT − JT = = 55,12 . .
2 2

BIBLIOGRAFIE
[1]. Dan Călin Peter, Radu-Adrian Tîrnovan, Transportul și distribuția energiei electrice, Cluj-
Napoca, U.T. Press, 2014 ISBN 978-973-662-960-0.
[2]. Darie, S., Vădan, I. Producerea, Transportul și Distribuția Energiei Electrice. Instalații
pentru transportul și distribuția energiei electrice. Editura UT Press, Cluj Napoca, 2003, ISBN
973-662-037-0.
[3]. PE 134-95. Normativ privind metodologia de calcul al curenților de scurtcircuit în rețelele
electrice cu tensiunea peste 1 kV. București, 1996.

214
Aplicaţia 4.1. Să se calculeze componentele (longitudinală şi transversală) căderii de tensiune şi
valoarea aproximativă a căderii de tensiune algebrice între nodurile A−D, A−C şi B−D (schema
monofilară din figura 1). Tensiunea nominală a liniei aeriene este Un=20 kV.
Soluţie:
Calculele se efectuează fie în funcţie de puterile consumatorilor şi impedanţele cumulate, fie
în funcţie de puterile din tronsoane şi impedanţele acestora.

r01=0,236 Ω/km r02=0,321 Ω/km r03=0,594 Ω/km

A x01=0,303 Ω/km B x02=0,334 Ω/km C x03=0,354 Ω/km D
l1=10 km l2=10 km l3=5 km

s1=2 32º MVA s2=2 23º MVA s3=1,5 36º MVA

Fig.1. Schema monofilară a unei reţele radiale cu tensiunea nominală Un=20 kV.

Impedanţele tronsoanelor se determină cu relaţiile:

r1 = r01  l1 = 0, 236 10 = 2,36 ; x1 = x 01  l1 = 0,303 10 = 3, 03 ;
r2 = r02  l2 = 0,32110 = 3, 21 ; x 2 = x 02  l 2 = 0,334 10 = 3,34 ;
r3 = r03  l3 = 0,594  5 = 2,97 ; x 3 = x 03  l3 = 0,354  5 = 1, 77 ,
iar impedanţele cumulate au valorile:
R1 = r1 = 2,36  ;
R 2 = r1 + r2 = 2,36 + 3, 21 = 5,57  ;
R 3 = r1 + r2 + r3 = 2,36 + 3, 21 + +2,97 = 8,54  ;
X1 = x1 = 3, 03  ;
X 2 = x1 + x 2 = 3, 03 + 3,34 = 6,37  ;
X 3 = x1 + x 2 + x 3 = 3, 03 + 3,34 + 1, 77 = 8,14  .
Puterile consumatorilor sunt:
p1 = s1 cos 32 = 2  cos32º = 1, 696 MW;
p 2 = s 2 cos 23 = 2  cos23º = 1,841 MW;
p3 = s3 cos 36 = 1,5  cos 36 = 1, 213 MW;
q1 = s1 sin 32 = 2  sin32º = 1, 06 Mvar;
q 2 = s 2 sin 23 = 2  sin23º = 0, 781 Mvar;
q 3 = s3 sin 36 = 1,5  sin 36 = 0,882 Mvar,
iar puterile din tronsoanele liniei au valorile:
 P1 = p1 + p 2 + p3 = 1,696+1,841+1,213 = 4, 75 MW;
P2 = p 2 + p3 = 1,841+1,213 = 3, 054 MW;
P3 = p3 = 1,213MW;
Q1 = q1 + q 2 + q 3 = 1,06+0,781+0,882 = 2, 723Mvar;
Q 2 = q 2 + q 3 = 0,781+0,882=1, 663Mvar;
Q3 = q 3 = 0,882 Mvar.
A. Căderile de tensiune între nodurile A şi D
Calculul componentelor (longitudinală şi transversală) căderii de tensiune fazoriale şi a căderii
de tensiune algebrice între nodurile A şi D, în funcţie de puterile consumatorilor:
p1  R1 +p 2  R 2 +p3  R 3 +q1  X1 +q 2  X 2 +q 3  X 3
ΔU AD = =
Un

=
(1, 696  2,36 + 1,841 5,57 + 1, 213  8,54 ) 106 +
20 103

+
(1, 06  3, 03 + 0, 781 6,37 + 0,882  8,14 ) 106 = 2, 00 kV;
20 103
p1  X1 + p 2  X 2 + p3  X 3 − ( q1  R1 +q 2  R 2 +q 3  R 3 )
U AD = =
Un

=
(1, 696  3, 03 + 1,841 6,37 + 1, 213  8,14 ) 106 −
20 103

−
(1, 06  2,36 + 0, 781 5,57 + 0,882  8,54 ) 106 = 0, 618 kV;
20 103

( δU AD ) ( 0, 618)
2 2

DU AD  ΔU AD + = 2+ = 2, 01 kV .
2  Un 2  20
Dacă se aproximează căderea de tensiune algebrică, DUAD, prin componenta longitudinală a
căderii de tensiune fazoriale, ΔUAD, eroarea este:
DU AD − ΔU AD 2, 01 − 2, 00
ε%= 100= 100=0,5 % .
ΔU AD 2, 00
Dacă se efectuează calculele în funcţie de puterile din tronsoane şi impedanţele cumulate, se
obţin:
P1  r1 + P2  r2 + P3  r3 + Q1  x1 + Q 2  x 2 + Q3  x 3
ΔU AD = =
Un

=
( 4, 75  2,36 + 3, 054  3, 21 + 1, 213  2,97 ) 106 +
20 103

+
( 2, 723  3, 03 + 1, 663  3,34 + 0,882 1, 77 ) 106 = 2, 00 kV;
20 103
 P1  x1 + P2  x 2 + P3  x 3 − ( Q1  r1 +Q 2  r2 +Q3  r3 )
U AD = =
Un

=
( 4, 75  3, 03 + 3, 054  3,34 + 1, 213 1, 77 ) 106 −
20 103

−
( 2, 723  2,36 + 1, 663  3, 21 + 0.882  2,97 ) 106
= 0, 618 kV,
20 103
valori identice cu cele calculate anterior, cu relaţiile duale.
B. Căderile de tensiune între nodurile A şi C
La calculul componentelor (longitudinală şi transversală) căderii de tensiune şi a căderii de
tensiune algebrice între nodurile A şi C, în funcţie de puterile consumatorilor, trebuie să se ţină
seama şi de contribuţia consumatorilor racordaţi în aval faţă de segmentul de linie A−C. Pentru
aceasta, consumatorii din aval se consideră concentraţi în nodul C. Se pot scrie următoarele relaţii:
p1  R1 + ( p 2 + p3 )  R 2 +q1  X1 + ( q 2 + q 3 )  X 2
ΔU AC = =
Un
1, 696  2,36 + (1,841 + 1, 213)  5,57  106
= +
20 103
1, 06  3, 03 + ( 0, 781 + 0,882 )  6,37  106
+ = 1, 741kV;
20 103
p1  X1 + ( p 2 + p3 )  X 2 − q1  R1 − ( q 2 + q 3 )  R 2
U AC = =
Un
1, 696  3, 03 + (1,841 + 1, 213)  6,37  106
= −
20 103
1, 06  2,36 + ( 0, 781 + 0,882 )  5,57  106
− = 0, 641kV;
20 103

( δU AC ) ( 0, 641)
2 2

DU AC  ΔU AC + = 1, 741 + = 1, 751 kV .
2  Un 2  20
Dacă se aproximează căderea de tensiune DUAC prin componenta longitudinală a căderii de
tensiune fazoriale, ΔUAC, eroarea este:
DU AC − ΔU AC 1, 751 − 1, 741
ε%= 100= 100=0,57 % .
ΔU AC 1, 741
Dacă se efectuează calculele în funcţie de puterile din tronsoane şi impedanţele cumulate, se
obţin:
 P1  r1 + P2  r2 + Q1  x1 + Q 2  x 2
ΔU AC = =
Un

=
( 4, 75  2,36 + 3, 054  3, 21 + 2, 723  3, 03 + 1, 663  3,34 ) 106
= 1, 741kV;
20 103
P1  x1 + P2  x 2 − ( Q1  r1 + Q 2  r2 )
U AC = =
Un
 4, 75  3, 03 + 3, 054  3,34 − ( 2, 723  2,36 + 1, 663  3, 21)  10 6
= = 0, 641kV,
20 103
valori identice cu cele calculate anterior.
C. Căderile de tensiune între nodurile B şi D
În acest caz se consideră că linia electrică este formată numai din tronsoanele cuprinse între
nodurile B şi D.
Calculul căderilor de tensiune între nodurile B şi D, în funcţie de puterile consumatorilor:
p2  ( R 2 − R1 ) + p3  ( R 3 − R1 ) +q 2  ( X 2 − X1 ) + q3  ( X3 − X1 )
ΔU BD = =
Un

=
1,841 3, 21 + 1, 213  6,18 + 0, 781 3,34 + 0,882  5,11 106
= 1, 026 kV;
20 103
p2  ( X 2 − X1 ) + p3  ( X3 − X1 ) − q 2  ( R 2 − R1 ) − q3  ( R 3 − R1 )
U BD = =
Un

=
1,841 3,34 + 1, 213  5,11 − 0, 781 3, 21 − 0,882  6,18 106
= 0, 219 kV;
20 103

( δU BD ) ( 0, 219 )
2 2

DU BD  ΔU BD + = 1, 026 + = 1, 027 kV .
2  Un 2  20
Dacă se aproximează căderea de tensiune DUBD prin componenta longitudinală a căderii de
tensiune fazoriale, ΔUBD, eroarea este:
DU BD − ΔU BD 1, 027 − 1, 026
ε%= 100= 100=0,097 % .
ΔU BD 1, 026
Dacă calculele se efectuează în funcţie de puterile din tronsoane şi impedanţele cumulate, se
obţin:
P2  r2 + P3  r3 + Q2  x 2 + Q3  x 3
ΔU BD = =
Un

=
( 3, 054  3, 21 + 1, 213  2,97 + 1, 663  3,34 + 0,882 1, 77 ) 106
= 1, 026 kV;
20 103
 P2  x 2 + P3  x 3 − ( Q 2  r2 +Q3  r3 )
U BD = =
Un
3, 054  3,34 + 1, 213 1, 77 − (1, 663  3, 21 + 0.882  2,97 )  106
= = 0, 219 kV,
20 103
valori identice cu cele calculate anterior.
 Aplicații – calcul scurtcircuit
Aplicația 1. Se consideră rețeaua electrică prezentată în figura 1, datele elementelor de rețea fiind
indicate în tabele 1,…, 5. Se cere:
A. Să se calculeze parametrii elementelor de rețea în unități fizice;
B. Să se stabilească mărimile de bază pentru calculul parametrilor elemente-lor de rețea în unități
relative;
C. Să se determine parametrii elementelor de rețea în unități relative.
K1 A, 110 kV B, 110 kV C, 6 kV
T1 K2 K3 T2 K4
L
G S2,
1 2 3 6 kV
S1,
RN=3 Ω 110kV

Fig.1. Schema monofilară a reţelei în studiu.

Tabelul 1. Parametrii generatorului G

Rezistența la
Gen. Reactanțele nominale
Sn Un In 20ºC
Poli cosn [u.r.]
[MVA] [kV] [kA] [10-3 ]
aparenți
Stator Rotor x d xd x− x0
G 25,0 10,5 1,375 0,9 4 182,5 0,18 0,98 0,185 0,10
Tabelul 2. Parametrii transformatorului T1
Sn Un1 Un2 x ΔPCun uk
Trafo XT/RT
[MVA] [kV] [kV] [%] [kW] [%]
T1, DyN5 25 10,5 116 11 20 130 11
Tabelul 3. Parametrii transformatorului T2
Sn Un1 Un2 ΔP0 I0 ΔPCun uk
Trafo
[MVA] [kV] [kV] [kW] [%] [kW] [%]
T2 YNd11 16 110 6,6 24 1,2 97 11
Tabelul 4. Parametrii liniei electrice aeriene L
Rezistența Reactanța Admitanța
Linie Un Lungimea L Secțiunea conductorului [/km] [/km] [10-6S/km]
s.c. [kV] [km] [mm2]
r + 0
r x+ x0 y+ y0
LAB 110 50 3×185/32 AlOl+70 Ol 0,160 0,380 0,40 1,30 2,73 1,90
Tabelul 5. Parametrii sarcinii S
Sarcina. Un [kV] RS [Ω] XS [Ω]
S1 110 960 720
S2 6 8 6
Soluție:
A. Calculul parametrilor elementelor de rețea în unități fizice:
Din datele indicate în tabelele 1,…5 se pot determina parametrii de calcul ai elementelor de rețea.
Se calculează, la început, parametrii pentru fiecare element în unități fizice și, ulterior, în unități
relative.
Tabelul 6. Parametrii de calcul ai generatorului, în unități fizice
Reactanțele [Ω]
Rezistența Supratranzitorie Sincronă Negativă Zero
Gen. statorică RG U 2
U 2
U2 U 2nG
[Ω] X G = x d nG X G = x d nG X G− = x −  nG X 0G = x 0 
SnG SnG SnG SnG
G 4∙10-3 0,794 4,322 0,816 0,441

1
 Pentru fiecare transformator, impedanțele de secvență sunt egale între ele, deci Z+=Z=Z0.
Tabelul 7. Parametrii de calcul ai transformatorului T1, în unități fizice
Impedanța [Ω] Rezistența [Ω] Reactanța [Ω]
Trafo. X x U2
ZT = R T2 + XT2 RT = T
X T = % nT
( XT R T ) 100 SnT
116 2
T1 59,28 2,96 0,11 = 59, 206
25

Tabelul 8. Parametrii de calcul ai transformatorului T2, în unități fizice

Impedanța [Ω] Rezistența [Ω] Reactanța [Ω]
Trafo. u sc% U 2nT PCun  U 2nT −3
ZT = RT = 10 X T = Z T2 − R T2
100 SnT S2nT
6,6 2 97  6,6 2 −3
T2 0,11 = 0,3 10 = 0,0165 0,30
16 16 2
Tabelul 9. Parametrii de calcul ai liniei electrice aeriene L, în unități fizice
Linia Rezistența [Ω] Reactanța inductivă [Ω]
R L = R +L = R −L = r +  L R 0L = r 0  L X L = X L+ = X L− = x 0+  L X 0L = x 0  L
L 0,16∙50=8 0,38∙50=19 0,4∙50=20 1,3∙50=65

B. Stabilirea mărimilor de bază:

➢ Se alege puterea de bază, comună pentru toată rețeaua, Sb=100 MVA;
➢ Se aleg tensiunile de bază pentru fiecare sector, conform tabelului 10 și se calculează celelalte
mărimi de bază (Zb și Ib). Tensiunile de bază se aleg în așa fel încât să respecte rapoartele de
transformare ale transformatoarelor de putere. În varianta a, tensiunile de bază se aleg pornind de la
generator spre sarcină, iar în varianta b, pornind de la sarcină spre generator. Varianta c este incorectă
deoarece la stabilirea tensiunilor de bază nu au fost respectate rapoartele de transformare;
Tabelul 10. Alegerea mărimilor de bază
Varianta a b c

Tronson
G-A A-C C-S2 G-B B-C C-S2 G-B B-C C-S2
(1) (2) (3) (1) (2) (3) (1) (2) (3)
Sb [MVA] 100 100 100 100 100 100 100 100 100
116‧6,6/100= 100‧10,5/116= 6‧110/6,6=
Ub [kV] 10,5 116
=6,96 =9,05 =100
6 10,5 116 6,6

Zb = Ub2 Sb [] 1,10 134,56 0,48 0,82 100 0,36

Ib = Sb ( 3U b )[kA] 5,5 0,5 8,30 6,38 0,577 9,62
Observații corect corect incorect
C. Calculul parametrilor elementelor de rețea în unități relative:
Tabelul 11. Parametrii de calcul ai generatorului, în unități relative
Rezistența Reactanțele [u.r.]
statorică [u.r.] Supratranzitorie Sincronă Negativă Zero
Gen. R X  X X− X0
R *G = G XG =
* G
X *G = G X G− = G X 0G = G
Zb1 Zb1 Z b1 Zb1 Zb1
Var. a Var. b Var. a Var. b Var. a Var. b Var. a Var. b Var. a Var. b
G 3,64∙10-3 4,88∙10-3 0,72 0,968 3,929 5,271 0,74 0,995 0,401 0,538

Tabelul 12. Rezistența de legare la pământ, în unități relative

RN
R N =
Rezistența la pământ Zb1
[u.r.] Var. a Var. b
2,727 3,659

2
 Tabelul 13. Parametrii de calcul ai transformatoarelor T1 și T2, în unități relative
Impedanța [u.r.] Rezistența [u.r.] Reactanța [u.r.]
Z R X
Trafo Z*T = T R *T = T X *T = T
Zb Zb Zb
Var. a Var. b Var. a Var. b Var. a Var. b
59,28 59,28 2,96 2,96
T1 = 0, 44 = 0,5928 = 0, 022 = 0, 0296 0,44 0,592
134,56 100 134,56 100
0,30 0,30 0,0165 0,0165
T2 = 0, 62 = 0,833 = 0, 034 = 0,0458 0,619 0,833
0,484 0,36 0,4844 0,36
Tabelul 14. Parametrii de calcul ai sarcinii S, în unități relative
RS XS
R *S = [u.r.] X*S = [u.r.]
Sarcina Zb Zb
Var. a Var. b Var. a Var. b
960 960 720 720
S1 = 7,134 = 0,96 = 5,35 = 0,72
134,56 100 134,56 100
8 8 6 6
S2 = 16,667 = 22, 222 = 12,5 = 16,667
0, 48 0,36 0,48 0,36

Tabelul 15. Parametrii de calcul ai liniei electrice aeriene L, în unități relative

Rezistența [u.r.] Reactanța inductivă [u.r.]
0
Linia R R X X0
R *L = L R 0L* = L X *L = L X 0L* = L
Zb Zb Zb Zb
Var. a Var. b Var. a Var. b Var. a Var. b Var. a Var. b
8 8 19 19 20 20 65 65
= = = = = = = =
L 134,56 100 134,56 100 134,56 100 134,56 100
= 0,0594 = 0, 08 = 0,142 = 0,19 = 0,149 = 0,20 = 0,483 = 0,65

Aplicația 2. Pentru rețeaua electrică prezentată în Aplicația 1 se cere să se calculeze curenții de

scurtcircuit (trifazat, bifazat, bifazat cu punere la pământ, monofazat) în cazul unor scurtcircuite în
punctele K1, K2, K3 și K4.
Se va apela la modelarea rețelei în unități relative.
Soluție:
Pentru calculul curenților de scurtcircuit s-au întocmit rețelele de secvență din figura 2, în care s-
au neglijat rezistențele, iar generatorul s-a reprezentat prin reactanța sa supratranzitorie.
K1 K2 K3
K1 K2 K3 K1 K2 K3 K4
X G
+* +*
X T1 X +*
L
+*
X T2
K4 X G−* X T1
−*
X −L* X T2
−*
X 0G* X 0T1* X 0L* X 0T2*
* K4
↑ UG
3 R *N
N+ N N0
a) b) c)
Fig.2. Întocmirea reţelelor de secvenţă pentru calculul curenţilor de scurtcircuit:
a-reţeaua de secvenţă pozitivă; b-reţeaua de secvenţă negativă; c-reţeaua de secvenţă zero.
A. Scurtcircuit în K1
Varianta a
➢ Scurtcircuit trifazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
Scurtcircuitul fiind la bornele generatorului, care aparține blocului generator – transformator,
impedanța acestuia trebuie corectată cu factorul de corecție:

3
 cmax 1,1
K G,S = = = 1, 02 .
1 + x d  sinnG 1 + 0,18 1 − 0,92
X+k * = K G,S  XG* = 1, 02  0,72 = 0, 734 ;
1,1 U*nK1 1,1 10,5 /10,5
Ik* = = = 1,5 ;
X +k * 0, 734
Ik = Ik*  Ib1 = 1,5  5,50 = 8,25 kA .
Dacă se efectuează calculul în unități fizice (mărimi raportate la tensiunea nominală din locul de
defect), se obține:
X+k = K G,S  XG = 1,02  0,794 = 0,81  ;
1,1 U nG 1,110,5
Ik = = = 8,23 kA ;
3X +k 3  0,81
▪ Curentul de șoc:
R*k = K G,S  R*G = 1,02  3,64 10−3 = 3,713 10−3 ;
*
X*k -3
Kşoc = 1,02 + 0,98  e−3R k = 1,02 + 0,98  e−33,71310 0,734
= 1,985 ;
işoc = K şoc 2Ik = 1,985  2  8,25 = 23,16 kA .
▪ Curentul simetric de rupere (la 0,1 s):
Se calculează factorul de decrement, dependent de timpul minim tmin de deconectare și de raportul
Ik InG , pentru tmin=0,1 s:
μ = 0,62 + 0,72  e−0,32Ik /InG = 0,62 + 0,72  e−0,328,25/1,375 = 0, 726 ;
Ir = μ  Ik = 0,726  8,25 = 5,99 kA .
▪ Curentul permanent de scurtcircuit:
Pentru calculul curentului maxim permanent de scurtcircuit Ikmax, se determină coeficientul λmax
din diagrama din figura 6.34, pentru IkG InG = 8, 26 1,375 = 6, 0 , plafonul de excitație egal cu 1,6 și
xdsat=0,8; se obține: λmax=3,2.
Ikmax = λ max  InG = 3,2 1,375 = 4,4 kA .
Curentul minim permanent de scurtcircuit Ikmin (corespunde lipsei excitației), iar din figura 6.34
rezultă λmin=0,95.
Ikmin = λ min  InG = 0,95 1,375 = 1,306 kA .
➢ Scurtcircuit bifazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X +k *(2) = 0, 734 ;
X−k*(2) = XG−* = 0,74 ;
3 1,1 U*nK1 3 1,110,5 /10,5
Ik*(2) = +* −*
= = 1, 292 ;
Xk + Xk 0, 734 + 0, 74
Ik(2) = Ik*(2)  Ib1 = 1,292  5,50 = 7,106 kA .
Dacă se efectuează calculul în unități fizice (mărimi raportate la tensiunea nominală din locul de
defect), se obține:
X +k = K G,SXG = 1, 02  0, 794 = 0,81  ;
X −k = X G− = 0,816  ;

4
 cmax  UnG 1,110,5
Ik (2) = = = 7,103 kA .
( Xk + Xk ) 0,81 + 0,816
+ −

Calculul curentului de șoc nu este necesar.

➢ Scurtcircuit bifazat cu punere la pământ
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k* = 0,734; X−k* = XG−* = 0,74; XG0 = 0, 4; R*N = 2,73 ;
+ −
Zk = jX+ −
k = j0,734; Zk = jX k = j0,74 ;
0*
Zk = 3  R *N + jXG0* = 3  2,73 + j  0, 4 = 8,19 + j0, 4 .
−* 0*
aZk − Zk
Ik
*(2p)
= j 3cmax U*nK1 +* −* +* 0* −* 0*
;
Zk Zk + Zk Zk + Z k Zk
−* 0*
aZk − Zk
Ik(2p) = j 3c max U*nK1 +* −* +* 0* −* 0*
= j 3 1,110,5 /10,5 x
Zk Zk + Zk Zk + Zk Z k
(−1/ 2 + j 3 / 2)  j0, 74 − (8,19 + j0, 4)
x =
j0, 734  j0, 74 + j0, 734  (8,19 + j0, 4) + j0, 74  (8,19 + j0, 4)
= −1,393 + j9, 202 10−3 = 1, 393;
Ik(2p) = Ik*(2p)  Ib1 = 1,393  5,5 = 7,661 kA .
Valoarea lui Ik(2p) trebuie să fie cuprinsă în intervalul:
3  (2p)
I k  I k  3Ik ;
2
3
 8, 25 = 7,145  7, 661  3  8, 25 = 14, 29 .
2
Dacă se efectuează calculul în unități fizice (mărimi raportate la tensiunea nominală din locul de
defect), se obține:
X+k = 0,81 ; Xk− = 0,816 ; XG0 = 0, 441 ; R N = 3  ;
+ −
Zk = jX+k = j0,81; Zk = jX −k = j0,816  ;
0
Zk = 3  R N + jXG0 = 3  3 + j  0, 441 = 9 + j0, 441  .
− 0
aZk − Zk
Ik
*(2p)
= j  cmax UnG + − + 0 − 0
;
Zk Zk + Z k Z k + Z k Z k
− 0
aZk − Zk
Ik(2p) = j  cmax U nG + − + 0 − 0
=
Zk Zk + Zk Zk + Zk Zk
(−1/ 2 + j 3 / 2)  j0,816 − (9 + j0, 441)
= j 1,110,5  =
j0,81 j0,816 + j0,81 (9 + j0, 441) + j0,816  (9 + j0, 441)
= −7, 658 − j0, 038 = 7, 658 kA.
➢ Scurtcircuitul monofazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit
+ −
Zk = jX+ −
k = j0, 734; Zk = jX k = j0, 74 ;
0*
Zk = 3  R *N + jXG0* = 3  2,73 + j  0, 4 = 8,19 + j0, 4 .

5
 3  c  U* 3 1,110,5 10,5
Ik = +* max −* nK10* =
*(1)
= 0,383 − 0,88i ;
Zk + Zk + Zk j0,734 + j0,74 + 8,19+j0,4
Ik(1) = 0,383 − 0,88i = 0,393 ;
Ik(1) = Ik*(1)  Ib1 = 0,393  5,50 = 2,161 kA .
Dacă se efectuează calculul în unități fizice (mărimi raportate la tensiunea nominală din locul de
defect), se obține:
+ −
Zk = jX+k = j0,81; Zk = jX −k = j0,816  ;
0
Zk = 3  R N + jXG0 = 3  3 + j  0, 441 = 9 + j0, 441  .
3 c U 3 1,110,5
Ik = + max− nG0 =
(1)
= 2,111 − j0, 485 A ;
Zk + Zk + Zk j0,81 + j0,816 + 9 + j0, 441
Ik(1) = 2,111 − j0, 485 = 2,166 kA .
Din calculele efectuate se constată că între valorile curenților de scurtcircuit există următoarea
relație:
Ik(3)  Ik(2p)  Ik(2)  Ik(1) .
▪ Curentul de șoc
(1)
işoc = K şoc 2Ik (1) = 1,985  2  2,161 = 6,066 kA .
Varianta b
➢ Scurtcircuit trifazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k * = KG,S  XG* = 1,02  0,968 = 0,987 ;
1,1 U*nK1 1,110,5 / 9, 05
Ik* = = = 1, 293 ;
X +k * 0,987
Ik = Ik*  Ib1 = 1,293  6,38 = 8,249 kA .
Se constantă că în ambele variante se obțin valori identice pentru Ik . În continuare calculele se
vor efectua numai în varianta b.
B. Scurtcircuit în K2
➢ Scurtcircuit trifazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit
Scurtcircuitul fiind la bornele blocului generator – transformator, impedanța acestuia trebuie
corectată cu factorul de corecție:
2
 U 1  c max
KS =  n    =
 U nG K nT  1 + ( x d − x T )  sinnG
2
 110 10,5  1,1
=    = 0,96.
 10,5 116  1 + (0,18 − 0,11)  1 − 0,9 2
X+k * = KS  ( XG* + X*T1 ) = 0,96  ( 0,968 + 0,592 ) = 1,498 ;
1,1  U*nK2 1,1 110 /100
Ik* = = = 0,808 ;
X*k 1, 498
Ik = Ik*  Ib2 = 0,808  0,577 = 0,466 kA .
▪ Curentul de șoc:

6
 R*k = KS  ( R*G + R*T1 ) = 0,96  ( 4,88 10-3 + 0,0296 ) = 0,033 ;
*
X*k
Kşoc = 1,02 + 0,98  e−3R k = 1,02 + 0,98  e−30,033 1,498 = 1,937 ;
işoc = K şoc 2Ik = 1,937  2  0,466 = 1,277 kA .
▪ Curentul simetric de rupere (la 0,1 s):
-0,32Ik /I( InG KT1 ) -0,320,466/ (1,375 11,05)
μ = 0,62 + 0,72  e = 0,62 + 0,72  e = 0,837
Ir = μ  Ik = 0,837  0,466 = 0,39 kA
▪ Curentul permanent de scurtcircuit:
Pentru calculul curentului maxim permanent de scurtcircuit Ikmax, se determină coeficientul λmax
din diagrame (vezi Curs), pentru IkG InG = 0, 466 (1,375 11,05) = 3,745 , plafonul de excitație egal cu
1,6 și xd sat=0,8; se obține: λmax=2,75.
Ikmax = λ max  ( InG K T1 ) = 2,75  (1,375 11,05 ) = 0,342 kA .
Curentul minim permanent de scurtcircuit Ikmin (corespunde lipsei excitației), iar din figura 6.34
rezultă λmin=0,8.
Ikmin = λ min  ( InG K T1 ) = 0,8  (1,375 11,05) = 0,10 kA .
➢ Scurtcircuit bifazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k* = 1,498; X−k* = XG−* + XT1
−*
= 0,995 + 0,592 = 1,587 ;
3 1,1 U*nK2 3 1,1110 /100
Ik*(2) =
+* −*
= = 0, 679 ;
Xk + Xk 1, 498 + 1,587
Ik(2) = Ik*(2)  Ib2 = 0,679  0,577 = 0,392 kA .
▪ Curentul de șoc – nu este necesar calcul acestuia.
➢ Scurtcircuit bifazat cu punere la pământ
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k* = 1,498; X−k* = 1,587 ;
T1  ( X L + X T2 )
X 0* 0* 0*

X =X0*
k
0*
T1 (X 0*
L +X 0*
T2 )= =
T1 + X L + X T2
X 0* 0* 0*

0,592  ( 0,65 + 0,83)

= = 0, 423;
0,592 + 0,65 + 0,83
3 1,1 U*nK2 X 0*
Ik*(2p) =  k
−a =
Xk + Xk + ( Xk  Xk ) Xk Xk
+* 0* +* 0* −* −*

3 1,1110 100 0,423 1 3

=  + −j = 1,045;
1,498 + 0,423 + (1,498  0,423) 1,587 1,587 2 2
Ik(2p) = Ik*(2p)  Ib2 = 1,045  0,577 = 0,603 kA .
▪ Curentul de șoc:
(2p)
işoc = K şoc 2Ik (2p) = 1,937  2  0,603 = 1,652 kA .
➢ Scurtcircuit monofazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k* = 1,498; Xk−* = 1,587; X0*
k = 0, 423 ;

7
 3  c max  U*nK2 3 1,1110 100
Ik*(1) = +* −*
= = 1, 035 ;
X k + X k + X k 1,498 + 1,587 + 0,423
0*

Ik(1) = Ik*(1)  Ib2 = 1,035  0,577 = 0,597 kA .

Între valorile curenților de scurtcircuit există următoarea relație:
Ik(2p)  Ik(1)  Ik(3)  Ik(2) .
▪ Curentul de șoc:
(1)
işoc = K şoc 2Ik (1) = 1,937  2  0,597 = 1,635 kA .
C. Scurtcircuit în K3
➢ Scurtcircuit trifazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k * = KS  ( XG* + X*T1 ) + X*L = 1, 498 + 0, 20 = 1,698 ;
1,1  U*nK3 1,1110 /100
Ik* = = = 0, 713 ;
X*k 1, 698
Ik = Ik*  Ib2 = 0,713  0,577 = 0,411 kA .
▪ Curentul de șoc:
R*k = KS  ( R*G + R*T1 ) + R*L = 0,033 + 0,08 = 0,113 ;
*
X*k
Kşoc = 1,02 + 0,98  e−3R k = 1,02 + 0,98  e−30,113 1,698 = 1,805 ;
işoc = K şoc 2Ik = 1,805  2  0,411 = 1,049 kA .
▪ Curentul simetric de rupere (la 0,1 s):
−0,32Ik /I( InG KT1 ) −0,320,411/ (1,375 11,05)
μ = 0,62 + 0,72  e = 0,62 + 0,72  e = 0,87 ;
Ir = μ  Ik = 0,87  0,411 = 0,358 kA .
▪ Curentul permanent de scurtcircuit:
Pentru calculul curentului maxim permanent de scurtcircuit Ikmax, se determină coeficientul λmax
din diagrame (vezi Curs), pentru IkG InG = 0, 411 (1,375 11,05) = 3,3 plafonul de excitație egal cu 1,6
și xdsat=1,8; se obține: λmax=2,6.
Ikmax = λ max  ( InG KT1 ) = 2,6  (1,375 11,05) = 0,323 kA .
Curentul minim permanent de scurtcircuit Ikmin (corespunde lipsei excitației), iar din figura 6.34
rezultă λmin=0,78.
Ikmin = λ min  ( InG K T1 ) = 0,78  (1,375 11,05) = 0,097 kA .
➢ Scurtcircuit bifazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k* = 1,698; X−k* = XG−* + XT1
−*
+ XL−* = 1,587 + 0, 20 = 1,787 ;
3 1,1 U*nK3 3 1,1110 /100
Ik*(2) =+* −*
= = 0, 601 ;
Xk + Xk 1, 698 + 1, 787
Ik(2) = Ik*(2)  Ib2 = 0,601 0,577 = 0,347 kA .
▪ Curentul de șoc – nu este necesar calcul acestuia.
➢ Scurtcircuit bifazat cu punere la pământ
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k* = 1,698; Xk−* = 1,787 ;

8
 T2  ( X T1 + X L )
X 0* 0* 0*

X =X0*
k
0*
T2 (X 0*
T1 +X 0*
L )= =
T2 + X T1 + X L
X 0* 0* 0*

0,83  ( 0,592 + 0, 65 )
= = 0, 497;
0,83 + 0,592 + 0, 65
3 1,1 U*nK3 X 0*
Ik*(2p) =  k
−a =
X +k * + X 0*
k + ( k k) k k
X +*
 X 0*
X −*
X −*

3 1,1110 100 0,497 1 3

=  + −j = 0,915;
1,698 + 0,497 + (1,698  0,497 ) 1,787 1,787 2 2
Ik(2p) = Ik*(2p)  Ib2 = 0,915  0,577 = 0,528 kA .
▪ Curentul de șoc:
(2p)
işoc = K şoc 2Ik (2p) = 1,805  2  0,528 = 1,348 kA
➢ Scurtcircuit monofazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k* = 1,698; Xk−* = 1,787; X0*
k = 0, 497 ;

3  c max  U*nK3 3 1,1 110 100

Ik*(1) = +* −*
= = 0,912 ;
X k + X k + X k 1,698 + 1,787 + 0,497
0*

Ik(1) = Ik*(1)  Ib2 = 0,912  0,577 = 0,526 kA .

Între valorile curenților de scurtcircuit există următoarea relație:
Ik(2p)  Ik(1)  Ik(3)  Ik(2) .
▪ Curentul de șoc:
(1)
işoc = K şoc 2Ik (1) = 1,805  2  0,526 = 1,343 kA .
D. Scurtcircuit în K4
➢ Scurtcircuit trifazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k * = KS  ( XG* + X*T1 ) + X*L + X*T2 = 1,698 + 0,833 = 2,531 ;
1,1 U*nK4 1,1 6 / 6
Ik* = = = 0, 435 ;
X*k 2,531
Ik = Ik*  Ib3 = 0,435  9,62 = 4,185 kA
Verificare!
În unități fizice, cu mărimile raportate la tensiunea nominală din locul de defect, se obține:
 K S  ( K T1
2
 XG + X T1 ) (110 116 )
2
XL 
Xk = 
+
2
+ 2
+ X 
T2 =
 K T2 K T2 
 
0,96  (116 10,5)  0, 794 + 59, 20  (110 /116 )
2 2

=   +
(110 6,6 )
2

20
+ + 0,30 = 0,9115 
(110 6,6 )
2

1,1 U nK4 1,1 6

Ik = +
= = 4,181 kA
3X k 3  0,9115

9
▪ Curentul de șoc:
R*k = KS  ( R*G + R*T1 ) + R*L + R*T2 = 0,113 + 0,0458 = 0,159 ;
*
X*k
Kşoc = 1,02 + 0,98  e−3R k = 1,02 + 0,98  e−30,159 2,531 = 1,83 ;
işoc = K şoc 2Ik = 1,83  2  4,185 = 10,831 kA .
▪ Curentul simetric de rupere (la 0,1 s):
−0,32Ik / ( InG K T1 K T2 )
μ = 0,62 + 0,72  e =
( )
−0,324,185/ 1,375 11,0516,67
= 0,62 + 0,72  e = 0,997;
Ir = μ  Ik = 0,997  4,185 = 4,172 kA .
▪ Curentul permanent de scurtcircuit:
Pentru calculul curentului maxim permanent de scurtcircuit Ikmax, se determină coeficientul λmax
din diagrame (vezi Curs), pentru IkG InG = 4,185 (1,375 11,05 16,67 ) = 2,018 plafonul de excitație
egal cu 1,6 și xdsat=0,8; se obține: λmax=2,2.
Ikmax = λ max  ( InG K T1  K T2 ) = 2,2  (1,375 11,05 16,67 ) = 1,060 kA
Curentul minim permanent de scurtcircuit Ikmin (corespunde lipsei excitației), iar din figura 6.34
rezultă λmin=0,7.
Ikmin = λ min  ( InG K T1  K T2 ) = 0,7  (1,375 11,05 16,67 ) = 0,337 kA .
➢ Scurtcircuit bifazat
▪ Curentul inițial de scurtcircuit:
X+k* = 2,531; X−k* = XG−* + XT1
−*
+ XL−* + XT2
−*
= 1,787 + 0,833 = 2,62 ;
3 1,1 U*nK4 3 1,1 6 / 6
Ik*(2) =
+* −*
= = 0,37 ;
Xk + Xk 2,531 + 2, 62
Ik(2) = Ik*(2)  Ib3 = 0,370  9,62 = 3,566 kA .
În acest punct nu se pune problema scurtcircuitelor cu punere la pământ deoarece înfășurarea
secundară a transformatorului T2 este conectată în triunghi!

Aplicația 3. Se consideră rețeaua electrică din figura 3, a, datele elementelor de rețea fiind indicate în
tabele 6.16…6.20. Să se determine curenții inițiali de scurtcircuit trifazat în punctele K1, K2 și K3 din
rețeaua dată, pentru următoarele regimuri:
Q K1 Q ~
110 kV Sk = 1000 MVA
K1
XQ
T1 T2
K2 K2 XT1 C XT2
6 kV
C
LEC ~ ~ Rc
G M
Xc ~ X d ~ XM
T3 G M
RT3
K3
XT3 K3
0,4
kV
a b
Fig.1. Explicativă pentru calculul curenţilor de scurtcircuit:
a-schema electrica monofilară a reţelei; b-schema electrică echivalentă a reţelei.

10
➢ regim maxim de scurtcircuit, caracterizat prin: toate sursele în funcțiune, număr maxim de
consumatori, număr maxim de transformatoare în funcțiune și cupla C închisă;
➢ regim minim de scurtcircuit, caracterizat prin: rețeaua este alimentată numai din sistem (generatorul
G nu funcționează), număr minim de consumatori (motorul M este în repaos) și cupla C deschisă.
Tabelul 16. Parametrii generatorului G
Rezistența Reactanța Reactanța supratranzitorie
Gen.
Sn Un In statorului la
cu poli cosn
20ºC
supratranzitorie x d U2
X d  x d n [Ω]
[MVA] [kV] [kA]
înecați [u.r.] Sn
(103 )
6,32
G 15,0 6,3 1,375 0,8 4,82 0,115 0,115 = 0,304
15
Tabelul 17. Parametrii motorului M
Pn Sn Nr. perechi
Un Pn Sn = In =
Motor cosφn ηn ηn  cosn 3U n Ip/In RM/XM de poli,
[kV] [MW]
[MVA] [kA] p
M 6 4,5 0,89 0,964 5,245 0,504 4,7 0,10 2
Tabelul 18. Determinarea impedanței motorului M
Impedanța ZM [Ω] Reactanța XM [Ω] Rezistența RM [Ω]
Motor 1 U 2 Z M  RM 
 n    X M
1 + (R M X M )
2
I p I N Sn  XM 
1 62 1,46
M  = 1,46 = 1,452 1,452  0,1 = 0,1452
4,7 5,245 1 + 0,12
Tabelul 19. Parametrii transformatoarelor
ΔPCu n  U 2n u k U 2n
Sn Un1 Un2 ΔPCun uk RT =  10 −3 XT 
Trafo S 2n 100 S n
[MVA] [kV] [kV] [kW] [%]
[Ω] [Ω])
180  110 2 12 110 2
T1, T2 40 110 6,3 180 12  10 −3 = 1,36 = 36,3
40 2 100 40
8,2  0,4 2 6 0,42
T3 0,63 6 0,4 8,2 6 2
 10 −3 = 0,0033 = 0,0152
0,63 100 0,63
Tabelul 20 Parametrii liniei electrice în cablu LEC
Un Lungimea L Rezistența r+ Reactanța x+ Rezistența Rc=L∙ Reactanța Xc=L∙x+
Linia
[kV] [km] [/km] [/km] r+ [] []
LEC 6 1 0,225 0,1 0,225 0,10

Soluție:
În schema echivalentă a rețelei (Fig.3, b), pentru calculul curenților de scurtcircuit în K1 (110 kV)
și K2 (6 kV), s-au neglijat rezistențele echipamentelor parcurse de curenții de scurtcircuit.
Pentru calculul curenților de scurtcircuit, schema echivalentă a rețelei se transfigurează în raport
cu punctul de scurtcircuit menținând separate cele trei surse (Q, G și M), pentru a evidenția aportul
fiecăreia la curentul total de scurtcircuit. Același rezultat se obține dacă sursele se pun în paralel și
debitează pe impedanța echivalentă a rețelei în raport cu punctul de scurtcircuit.
Se calculează factorii de corecție pentru impedanțele generatorului și ale transformatoarelor:
U cmax 6 1,1
K G = nQ  =  = 0,98;
UnG 1 + xd  sinG 6,3 1 + 0,115  1 − 0, 64
c max 1,1
K Tr1,2 = 0,95 = 0,95 = 0,97;
1 + 0,6  x T1 1 + 0,6  0,12

11
 c max 1,05
K Tr3 = 0,95 = 0,95 = 0,96.
1 + 0,6  x T3 1 + 0,6  0, 06
1. Calculul curentului de scurtcircuit inițial în K1
➢ Regim maxim de scurtcircuit – calculele se efectuează pe baza schemelor echivalente din figura 4,
a, în care:

G M G M
~ ~ ~ ~ X3
X4
X2
X d XM X2 X3
Q ~ Q ~ X5 X6
K1
≡ ≡ X1 c  110
XQ XT1 XT2 K1 X1 X4 ~
N 3
110 kV
a
X1
Q ~
K1 c  110
110 kV
XQ ≡ N 3
~

b
Fig.2. Explicativă pentru calculul curentului de scurtcircuit iniţial în punctul K 1:
a-regim maxim de scurtcircuit; b-regim minim de scurtcircuit.
cU 2nQ 1,11102
X1 =XQ = = = 26,62Ω ;
Sk 500
2 2
 110   110 
X 2 = K G  Xd    = 0,98  0,304    = 90,825Ω ;
 6,3   6,3 
2 2
 110   110 
X3 = X M    = 1, 452    = 442,661Ω ;
 6,3   6,3 
36,3
X 4 = X T1 ||X T2 = = 18,15Ω .
2
Prin transfigurarea stelei, cu laturile X2, X3, X4, în triunghi, rezultă:
X X 90,825 18,15
X 5 = X 2 + X 4 + 2 4 = 90,825 + 18,15 + = 112,7 Ω ;
X3 442,661
XX 442,661 18,15
X 6 = X 3 + X 4 + 3 4 = 442,661 + 18,15 + = 549,27 Ω .
X2 90,825
Reactanța din a treia latură a triunghiului nu se calculează, deoarece nu influențează curentul la
locul de defect (curentul prin ea ar fi nul).
Sistemul contribuie la curentul inițial de scurtcircuit cu:
c U 1,1110
IK1Q = max n = = 2,624 kA .
3X1 3  26,62
Generatorul G contribuie la curentul inițial de scurtcircuit cu:
c U 1,1110
IK1G = max n = = 0,62 kA .
3X5 3 112,7
Contribuția motorului M la curentul de scurtcircuit în K1 este:
c U 1,1110
IK1M = max n = = 0,127 kA .
3X6 3  549,27

12
 Curentul total de scurtcircuit în K1 se obține prin însumarea aportului celor trei surse la curentul
de scurtcircuit:
IK1 = IK1Q + IK1G + IK1M = 2,624 + 0,62 + 0,127 = 3,371kA ,
contribuția motorului fiind de ( 0,127 3,371) 100 = 3,77% din curentul total de scurtcircuit.
Reactanța echivalentă, pentru calculul direct a curentului inițial de scurtcircuit în K1, este:
 X 2 X3 
 + X 4  X1
X + X3  = 93,512  26,62 = 20,721Ω .
X K1 = ( X 2 ||X3 + X 4 ) ||X1 =  2
X 2 X3
+ X 4 + X1 75,16 + 26,62
X 2 + X3
Curentul de scurtcircuit inițial în K1 se determină cu relația:
c U 1,1110
IK1 = max n = = 3,371kA .
3X K1 3  20,721
➢ Regim minim de scurtcircuit – calculele se efectuează pe baza schemelor echivalente din figura 4,
b, sistemul fiind singura sursă care alimentează scurtcircuitul:
c U 1110
IK1 = IK1Q = min n = = 2,386 kA .
3X1 3  26,62
2. Calculul curentului de scurtcircuit inițial în K2
➢ Regim maxim de scurtcircuit – calculele se efectuează pe baza schemelor echivalente din figura 5,
a, în care toate impedanțele se raportează la tensiunea de 6 kV, astfel:
G M Q G M Q
~ ~ ~ ~ ~ ~

X9
XQ
≡
X d XM X7 X8
K2 K2
XT1 XT2 X10
6 kV 6 kV
a
Q Q
~ ~

XQ
≡ X11
K2 XT1 K2
6 kV 6 kV
b
Fig.3. Explicativă pentru calculul curentului de scurtcircuit iniţial în punctul K 2:
a-regim maxim de scurtcircuit; b-regim minim de scurtcircuit.
2 2
 6   6 
X 7 = K G  Xd    = 0,98  0,304    = 0,27 Ω ;
 6,3   6,3 
X8 = XM = 1, 452Ω ;
2 2
 6,3   6,3 
X9 = X Q   = 26,62    = 0, 0873 Ω ;
 110   110 
2 2
 6,3  36,3  6,3 
X10 = K Tr1  ( XT1 ||XT2 )    = 0,97    = 0,0577 Ω ;
 110  2  110 
Sistemul contribuie la curentul inițial de scurtcircuit cu:

13
 cmax  U n 1,1 6
IK 2Q = = = 26,279 kA .
3 ( X 9 + X10 ) 3  0,145
Generatorul G contribuie la curentul inițial de scurtcircuit cu:
c U 1,1 6
IK2G = max n = = 14,113kA
3X7 3  0,27
Contribuția motorului M la curentul de scurtcircuit în K2 este:
c U 1,1 6
IK2M = max n = = 2,624 kA .
3X8 3 1,452
Curentul total de scurtcircuit în K2 este:
IK2 = IK2Q + IK2G + IK2M = 26, 279 + 14,113 + 2,624 = 43,016kA ,
contribuția motorului fiind de ( 2,624 43,016 ) 100 = 6,1% din curentul total de scurtcircuit.
➢ Regim minim de scurtcircuit – calculele se efectuează pe baza schemelor echivalente din figura 5,
b, sistemul fiind singura sursă care alimentează scurtcircuitul, astfel:
2 2
 6,3   6,3 
X11 = K Tr1  XT1    + X9 = 0,97  36,3    + 0, 087 = 0,202 Ω ;
 110   110 
c U 1 6
IK2 = min n = = 17,149 kA .
3X11 3  0,202
3. Calculul curentului de scurtcircuit inițial în K3
➢ Regim maxim de scurtcircuit – calculele se efectuează pe baza schemelor echivalente din figura 6,
a, în care toate impedanțele se raportează la tensiunea de 0,4 kV.
Q ~

XQ G M Q G M Z14
~ ~
~ ~ ~
Z13 Z15
XT1 XT2 X d XM
≡ Z12 Z13 Z14 ≡ Z12
Z16 Z18 c  0,4
ZLC Z15 Z17 ~
N
3
ZT3
0,4 kV
K3
a
Q
~
Z19

Z15
0,4 kV K3
b
Fig.4. Explicativă pentru calculul curentului de scurtcircuit iniţial în punctul K 3:
a-regim maxim de scurtcircuit; b-regim minim de scurtcircuit.
Se calculează:
2 2
 0,4   0,4 
Z12 = j ( X9 + X10 )   = j ( 0,087 + 0,058 ) 
−3
 = j0,6447 10 Ω ;
 6   6 

14
 2 2
 0,4   0,4  −3
Z13 = jX7   = j0,27   = j1,2 10 Ω ;
 6   6 
2 2
 0,4   0,4  −3
Z14 = jX8   = j1,452   = j6,4533 10 Ω ;
 6   6 
2 2
 0,4   0,4 
Z15 = ZLEC   + K Tr3  ZT3 = ( 0,225 + j0,1)   +
 6   6 
+0,96  ( 0,0033 + j0,0152 ) = 4,168 10−3 + j0,015 Ω.
Prin transfigurarea stelei, cu patru laturi (Z12, Z13, Z14, Z15), în triunghi, rezultă:
 1 1 1 1 
Z16 = Z12  Z15  + + + =
 Z12 Z 13 Z14 Z 15 
= ( j6,4474 10−4 )  ( 4,168 10 −3 + j0,015 ) 
 1 1 1 1 
 −4
+ −3
+ −3
+ −3 =
 j6,4474 10 j1,2 10 j6,4533 10 4,168 10 + j0,015 
= 6,8238 10−3 +j0,0253Ω;
 1 1 1 1 
Z17 = Z13  Z15  + + + =
 Z12 Z13 Z14 Z15 
= ( j1,2 10−3 )  ( 4,168 10 −3 + j0,015 ) 
 1 1 1 1 
 −4
+ −3
+ −3
+ −3 =
 j6,4474 10 j1,2 10 j6,4533 10 4,168 10 + j0,015 
= 0,0127 + j0,047 Ω;
 1 1 1 1 
Z18 = Z14  Z15  + + + =
 Z12 Z13 Z14 Z15 
= ( j6,4533 10−3 )  ( 4,168 10 −3 + j0,015 ) 
 1 1 1 1 
 −4
+ −3
+ −3
+ −3 =
 j6,4474 10 j1,2 10 j6,4533 10 4,168 10 + j0,015 
= 0,0683 +j 0,2529 Ω.
Sistemul contribuie la curentul inițial de scurtcircuit din K3 cu:
c U 1,05  0,4
IK3Q = max n = = 2,4165 − j8,946 kA;
3 Z16 3  ( 6,8238 10−3 +j0,0253)
IK3Q = 9, 2667 kA.
Generatorul G contribuie la curentul inițial de scurtcircuit cu:
c U 1,05  0,4
IK3G = max n = = 1,2983 − j4,8066 kA;
3 Z17 3  ( 0,0127 + j0,047 )
IK3G = 4,9788 kA.
Contribuția motorului M la curentul de scurtcircuit în K3 este:

15
 c U 1,05  0,4
IK3M = max n = = 0,2414 − j0,8938 kA;
3 Z18 3  ( 0,0683 +j 0,2529 )
IK3M = 0,9258 kA.
Curentul total de scurtcircuit în K3 este:
I = I + I + I =
K3 K3Q K3G K3M

= 2,4165 − j8,946 + 1,2983 − j4,8066 + 0,2414 − j0,8938 =

= 3,9563 − j14,6464 kA;
IK3 = 15,1713 kA,
contribuția motorului fiind de ( 0,9258 15,1713) 100 = 6,1% din curentul total de scurtcircuit.
Impedanța echivalentă, pentru calculul direct al curentului inițial de scurtcircuit în K3, este:
1
ZK3 = + Z15 =
1 1 1
+ +
Z12 Z13 Z14
1
= + 4,168 10−3 + j0,015 =
1 1 1
−4
+ −3
+
j6,4474 10 j1,2 10 j6,4533 10−3
= 4,168 10−3 + j0,0154 Ω.
Dacă se utilizează impedanța echivalentă de scurtcircuit, curentul inițial de scurtcircuit se
calculează cu relația:
c U 1,05  0,4
IK3 = max n = = 3,9563 − j14,6464 kA;
3 ZK3 3  ( 4,168 10−3 + j0,0154 )
IK3 = 15,1713 kA.
Din expresia impedanței echivalente de scurtcircuit, ZK3 , se constată că între rezistența
echivalentă de scurtcircuit RK3 și reactanța echivalentă de scurtcircuit XK3 există raportul:
R K3 4,168 10−3
= = 0, 27  0,3 ,
X K3 0,0154
deci RK3 se poate neglija.
Recalculând curentul inițial de scurtcircuit în K3, se obține:
c U 1,05  0,4
IK3 = max n = = 15, 7459 kA =
3X K3 3  0,0154
15,7459
= 15,1713 = 1,0379 15,1713 kA,
15,1713
valoare cu 3,79% mai mare față de cazul în care s-au luat în calcul și rezistențele.
➢ Regim minim de scurtcircuit – calculele se efectuează pe baza schemelor echivalente din figura 6,
b, sistemul fiind singura sursă care alimentează scurtcircuitul, astfel:
  6,3    0,4 
2 2

Z19 = j  X 9 + K Tr1  X T1      =
  110    6 
  6,3    0,4 
2 2
−4
= j  0,0873 + 0,97  36,3       = j9,0132 10 Ω ;
  110    6 


16
 cmin  U n 0,95  0,4
IK3 = = =
3 ( Z19 + Z15 ) 3  ( j9,0132 10−4 + 4,168 10 −3 + j0,015 )
0,95  0,4
= = 3,384 − j12,91 kA;
3  ( 0,0042 + j0,0157 )
IK3 = 13,3463 kA.

17
 Aplicații – Calculul mecanic al liniilor electrice
Tabelul 7.1. Presiunea dinamică de bază dată de vânt şi grosimea stratului de chiciură pe conductoarele LEA [5]
Grosimea stratului
Presiunea dinamică
de chiciură
de bază, p
pe conductoarele LEA, bch
Vânt
Zona Altitudinea Vânt (v)
simultan
meteorologică maxim, nesimultan
cu chiciură Un 110 kV Un=(220÷400) kV
cu chiciură,
(v+ch),
pv
pv+ch
[m] [daN/m2] [daN/m2] [mm] [mm]
Zona A 30 12 (12)* 16 20
Zona B 42 16,8 (15)*
800
Zona C 55 20 (17)* 22 24
Zona D**
1000 40 16
1200 45 18 Grosimea stratului de chiciură se
1400 65 26 va stabili pe baza datelor
1600 90 36 statistice furnizate de A.N.M. sau
Zona E*** rezultate din statisticile de
1800 110 44 exploatare ale LEA şi liniilor de
2000 130 52 telecomunicaţii (LTc) din zonele
2200 150 60 respective.
2400 170 68
*)
Valorile dintre paranteze se referă la LEA la 20 kV;
**)
Zonă meteorologică cu condiţii deosebite de vânt, pentru care se vor cere date de la
A.N.M (Administraţia Naţională de Meteorologie);
***)
În zone cu altitudini mai mici de 1400 m, presiunea dinamică de bază luată în considerare nu
trebuie să aibă valori mai mici decât a zonelor limitrofe, cu altitudinea sub 800 m.
➢ Greutatea volumică a chiciurii, γch, se consideră egală cu 0,75·10−3 daN/(mm2·m). În cazul în
care se adoptă grosimi ale stratului de chiciură depus pe conductoare mai mari decât cele
specificate în acest tabel şi peste 30 mm pentru zona E, se poate micşora valoarea greutăţii
volumice a chiciurii până la cel mult 0,5·10−3 daN/(mm2·m).
➢ Viteza vântului corespunde vitezei vântului mediată pe un interval de 2 minute la o înălţime de
10 m deasupra solului.
➢ Pentru elementele componente ale liniilor, situate la înălţimi diferite faţă de sol, presiunile de
bază se vor majora prin înmulţirea cu coeficienţii de rafală, , prezentaţi în figurile 7.3 şi 7.4.

Tabelul 7.2. Valorile temperaturii aerului [5]

Zona Temperatura aerului [°C]
meteorologică maximă minimă medie de formare a chiciurii
Toată ţara +40 −30 +15 −5
 βc 2,2
2,1
2
1,9
1,8
1,7
1,6
1,5
1,4
1,3
1,2
100 200 300 400 500 600 700 800 a [m]

Fig.7.3. Variaţia coeficientului de rafală şi neuniformitate a vântului pe conductor, βc, în funcţie de deschiderea a, având
ca parametru înălţimea H deasupra solului [5].

Tabelul 7.3. Categorii ale încărcărilor de calcul şi coeficienţii parţiali de siguranţă pentru dimensionarea elementelor
LEA [5]
Coeficientul parţial de siguranţă
Categorii n a
Încărcări
de încărcări Zonele Zonele Zonele Zonele
A, B şi C D şi E A, B şi C D şi E
Masa proprie
Permanente 1,10 1,10
(stâlpi, cabluri, conductoare, izola-
(P) (0,90)* (0,90)*
toare, instalaţii etc.)
a) Presiunea vântu- LEA
lui pe conductoare, (20110) kV 1,30 1,50 0,25 0,45
stâlpi, cabluri, izo-
latoare, cu sau fără LEA
1,50 1,70 0,30 0,50
Variabile chiciură (220400) kV
(V) b) Masa chiciurii pe conductoare
1,80 1,80
(active şi de protecţie), stâlpi,
(1,00)* (1,00)*
izolatoare etc.
c) Tracţiunea conductoarelor în
1,30** -
regim normal de funcţionare
Excepţionale Tracţiunea conductoarelor în
− 1,10**
(E) regim de avarie
Regim de Încărcări rezultate din schema de
1,10 -
montaj (M) montaj
*)
Valorile 0,9, respectiv 1,0 se introduc în calcul, dacă încărcările respective au efect
defavorabil asupra rezistenţei sau stabilităţii unor elemente ale stâlpului sau fundaţiilor la
starea limită analizată.
**)
Se referă la determinarea tracţiunii în conductoare pentru calculul stâlpilor şi se aplică
tracţiunii maxime normate (rezultată din încărcările normate).
Pentru marile traversări, coeficienţii parţiali de siguranţă pentru încărcările din vânt pot fi
luaţi mai mari decât cei indicaţi în tabelul 7.3, în funcţie de importanţa traversării şi de
situaţia locală.
Tabelul 7.4. Determinarea încărcărilor unitare normate şi de calcul pe conductoarele liniilor electrice aeriene şi gruparea
lor pe regimurile de funcţionare.
Încărcări unitare Regim normal Regim de avarie
[daN/m] (gruparea fundamentală) (gruparea specială)
1 2 3
1.1. masa proprie gc a
conductorului, având
secţiunea Ac [mm2] şi g1 = gc = Ac  γc (0.1)
greutatea specifică γc
[daN/(mm2·m)]
1.2. masa depunerii de g = π  b  ( d + b )  γ
chiciură pe conductor
2 ch c ch ch
(0.2)
1.3. masa totală (proprie
şi a depunerii de chiciură) g3 = g1 + g 2 (0.3)
a conductorului
.1. Încărcări normate provenite din:

1.4. presiunea dată de

−3
vânt pe conductorul nea- g4 = ctc  βc  pv  dc 10 (0.4) −
coperit cu chiciură
1.5. presiunea dată de g 5 = c tc  β c  p v+ch  g 5a =  a  c tc  β c  p v+ch 
vânt pe conductorul aco- −3
(d c + 2  bch ) 10 (d c + 2  bch ) 10−3
perit cu chiciură (0.5) (0.6)
1.6. încărcarea totală pe
conductor în condiţiile g 6 = g1 + g 4
2 2
−
(0.7)
vântului maxim
1.7. încărcarea totală pe
conductor în condiţiile g 7 = g32 + g52 g7a = g32 +g5a 2
(0.8) (0.9)
de vânt şi chiciură
2. Încărcări de calcul provenite

2.1. masa proprie a g1c = 1,10  gc ; (g1c )* = 0,90  gc (0.10)

conductorului
g =  n  π  bch  ( d c + bch )  γch
2.2. masa depunerii de 2c
chiciură pe conductor (g 2c )* = *n  π  bch  ( d c + bch )  γch
(0.11)
2.3. masa totală (proprie g3c = g1c + g 2c
şi a depunerii de chiciură)
(g3c ) = (g1c ) + (g 2c )
a conductorului (0.12)
2.4. presiunea dată de g 4c =  n  ctc  βc 
vânt pe conductorul −
p v  d c 10-3
din:

neacoperit de chiciură (0.13)

2.5. presiunea dată de g 5c =  n  c tc  βc  p v+ch  g5ac =  a  c tc  β c  p v+ch 
vânt pe conductorul
 ( d c + 2  bch ) 10 −3
 ( d c + 2  bch ) 10−3
acoperit cu chiciură (0.14) (0.15)
2.6. încărcarea totală pe
conductor în condiţiile g 6c = g1c + g 4c
2 2
−
(0.16)
vântului maxim
2.7. încărcarea totală pe
conductor în condiţiile g7c = g3c + g5c
2 2
(0.17)
de vânt şi chiciură
 
Pentru coeficienţii de siguranţă n , a vezi Tabelul 7.3
c
Pentru coeficientul de aerodinamic tc vezi Tabelul 7.5
Pentru coeficientul de rafală şi neuniformitate a vântului pe conductor, c , vezi figura 7.3
β
*)
Relaţiile dintre paranteze se introduc în calcul dacă încărcările respective au efect defavo-
rabil asupra rezistenţei sau stabilităţii unor elemente ale stâlpilor sau ale fundaţiilor, la starea
limită analizată.
 Tabelul 7.5. Valorile coeficientului aerodinamic ctc, pentru conductoare [5]
Coeficientul aerodinamic,
Specificaţia
ctc
Fără Diametrul conductorului mai mare sau egal cu 20 mm 1,10
chiciură Diametrul conductorului mai mic de 20 mm
Cu 1,20
Indiferent de diametrul conductorului
chiciură

Aplicaţia 7.3. Se cere să se determine parametrul h0 în cazul unui conductor Al-Ol cu secţiunea
450/75 mm2 şi supus acţiunii unui efort unitar tangenţial σto=5,32 daN/mm2.

Soluţie:
Conductorul este solicitat numai de propria greutate, astfel încât încărcarea specifică se
calculează cu relaţia:
γ Al  A Al + γ Ol  AOl 2, 648·10−3  450 + 7, 65·10−3  75
γ0 = = =
A 525
= 3,362 10−3 daN mm2·m.
Parametrul lănţişorului h0, pentru acest conductor, este
5,32
h0 = = 1582 m.
3,362 10−3
Aplicaţia 7.4. Pentru o linie electrică aeriană de 20 kV, confecţionată din 3×50 ALCORO tip A,
amplasată în zona climatică A la o altitudine 800 m (Tabelul 7.1), se cere:
1. Să se determine sarcinile specifice;
2. Să se verifice eforturile mecanice în cazul unei deschideri a liniei a=70 m. Linia este construită cu
tracţiune redusă (Ks=3);
Se cunosc:
➢ secţiunea conductorului A=50 mm2;
➢ diametrul exterior al conductorului dc=9 mm;
➢ temperatura la care a fost construit conductorul este θf=15ºC;
➢ greutatea specifică γ=2,703·10-3 daN/(m·mm2);
➢ rezistenţa la rupere σrup=32,5 daN/mm2;
➢ modul de elasticitate E=0,55·104 daN/mm2;
➢ coeficientul de dilatare liniară α=2,3·10-5 1/ºC;
➢ grosimea stratului de chiciură bch=16 mm (tabelul 7.1);
➢ condiţiile climatice: θmin=-30ºC, θmax=+40ºC;
➢ greutatea specifică a chiciurii γch=0,75·10-3 daN/(m·mm2);
➢ presiunea dinamică la vânt maxim pv=30 daN/m2;
➢ presiunea dinamică la vânt în prezenţa chiciurii pv+ch=12 daN/m2.
Soluţie:
1. Se calculează:
a. Sarcina specifică datorată greutăţii proprii:
g1 =g p = A  γ = 50  2, 703 10−3 = 0,135 daN/m;
g1 0,135
γ1 =γ p =
A
=
50
(
= 0, 0027 daN/ m  mm 2 ; )
b. Sarcina specifică datorată greutăţii chiciurii:
 g 2 = π  bch  ( d c + bch )  γch = π 16  ( 9 + 16 )  0, 75 10−3 = 0,942 daN / m;
g 2 0,942
γ2 =
A
=
50
= 0, 01884 daN/ m  mm 2 ;( )
c. Sarcina specifică proprie şi datorată încărcării cu chiciură:
g3 = g1 + g 2 = ( 0,135 + 0,942 ) = 1, 077 daN/m;
g3 1, 077
γ3 =γ p+ch =
A
=
50
(
= 0, 02154 daN/ m  mm 2 ; )
d. Sarcina specifică datorată presiunii vântului:
g 4 = ctc  βc  p v  d c 10-3 = 1, 20 1,50  30  9 10-3 = 0, 486 daN / m;
g 4 0, 486
γ4 =
A
=
50
(
= 0, 00972 daN/ m  mm2 ; )
e. Sarcina specifică la vânt şi chiciură:
g 5 = c tc  βc  p v+ch  ( d c + 2  bch ) 10-3 =
= 1, 20 1,50 12  ( 9+2 16 ) 10-3 = 0,8856 daN / m;
g 5 0,8856
γ5 =
A
=
50
= 0, 0177 daN/ m  mm 2 ; ( )
f. Sarcina specifică totală (fără chiciură):
g 6 = g12 + g 24 = 0,1352 + 0, 4862 = 0,504 daN/m;
g 6 0,504
γ 6 =γ v+p =
A
=
50
= 0, 010 daN/ m  mm 2 ; ( )
g. Sarcina specifică totală în prezenţa chiciurii şi a vântului:
g 7 = g32 + g52 = 1, 077 2 + 0,88562 = 1,394 daN/m ;
g 7 1,394
γ 7 =γ v+ch =
A
=
50
(
= 0, 0279 daN/ m  mm 2 . )
2. Se calculează:
a. Rezistenţa admisibilă cu relaţia:
σ rup 32,5
σ adm = = = 10,83 daN/mm 2 ,
Ks 3
unde σrup este rezistenţa la rupere, iar Ks reprezintă un coeficient de siguranţă care depinde de
tracţionarea conductorului (de ex. Ks=2 la tracţiune normală, respectiv Ks=3 la tracţiune redusă) [6];
b. Pentru determinarea condiţiilor de stare de dimensionare se consideră deschiderea critică acr
θ −θ
a cr = σ adm. 24  α 2 ch m2 .
γ v+ch − γθm
în care:
➢ θch = −5C ;
➢ θ m = −30C ;
➢ γθm =γ p = 0,00346 daN/ ( m  mm2 ) .
Cu aceste date se trece la calculul deschiderii critice:
−5 + 30
a cr = 10,83 24  2,3 10−5 = 45,82 m .
0,02792 − 0,00272
 Deoarece deschiderea reală este mai mare decât deschiderea critică, eforturile unitare vor fi în
condiţii de chiciură şi vânt:
σadm = σadm.ch. =10,83 daN / mm2 .
Săgeata corespunzătoare (chiciură şi vânt) acestui efort unitar şi deschiderii reale este:
a2 a 2  γ v+ch 702  0, 0279
f v+ch = = = = 1,58 m .
8h 0 8σ adm.ch. 8 10,83
În continuare se determină efortul unitar şi săgeata în condiţii de chiciură fără vânt, plecând de la
ecuaţia de schimbare de stare. Se fac următoarele precizări: σ t02 = σ adm. , γ 2 = γ v+ch , , θ 2 = θ1 = θch ,
σt01 = σp+ch , γ1 = γp+ch = 0,02154 daN/ ( m  mm2 ) . Cu aceste observaţii ecuaţia devine:
,
a 2  γ 2v+ch σ adm.ch. a  γ p+ch σ p+ch
2 2

2
− = 2
− 
24σ adm.ch. E 24σ p+ch E
 a 2  γ 2v+ch  2 a 2  γ 2p+ch
σ 3
p+ch +E 2
− σ adm.ch.  σ p+ch − E =0
 24σ adm.ch.  24
 0,55 104  702  0, 02792  2
σ 3
+
p+ch − 10,83  σ p+ch −
 24 10,83 2

0,55 104  602  0, 021542
− =0
24
 σ3p+ch − 3,38σ p+ch
2
− 382, 78 = 0  σ p+ch = 8,58 daN/mm 2 .
Săgeata corespunzătoare în această situaţie (chiciură fără vânt) este:
a2 a 2  γ p+ch 702  0, 02154
f p+ch = = = = 1,54 m .
8h 0 8σ p+ch 8  8,58
Temperatura critică se determină cu relaţia:
σ p+ch  γ  8,58  0, 0027 
θcr = 1 − θcr  + θch = 1− − 5 = 54 C .
α  E  γ p+ch  2,3 10  0,55 10  0, 02154 
−5 4 

Săgeata maximă va fi la chiciură şi vânt deoarece θcr  40C , tempera-tura maximă rezultată din
condiţiile climatice. Această săgeată va fi luată în calcul pentru determinarea înălţimii stâlpilor.
Efortul maxim de prindere a conductorului în condiţii de chiciură şi vânt va fi:
σA = σB = σadm +f v+ch  γv+ch =10,83 + 1,58  0,0279 = 10,88 daN / mm2 .
Diferenţa faţă de efortul luat în calcul este cu
σ A − σ adm 10,88 − 10,83
100 = 100 = 0, 46%
σ adm 10,83
mai mare decât efortul luat în calcul.
Aplicația 8.1. Se consideră două linii electrice aeriene, având aceeași tensiune nominală Un, prima
fiind trifazată, iar a doua monofazată. Prin cele două linii se vehiculează aceeași putere aparentă S, la
același factor de putere. Să se determine raportul dintre secțiunea s3f a unui conductor de fază al liniei
trifazate și secțiunea s1f a unui conductor al liniei monofazate, în condițiile în care pierderile de putere
activă ∆P pe cele două linii sunt aceleași.
Soluție:
Pierderile de putere activă în cele două linii se calculează cu relațiile:
S2 ρ  l S2
ΔP3f =R =  ;
U 2n s3f U 2n
S2 ρ  l S2
ΔP1f =2R = 2  .
U 2n s1f U 2n
Din egalitatea pierderilor de putere, rezultă:
s3f 1
= ,
s1f 2
deci, în condițiile menționate, secțiunea conductorului liniei trifazate este egală cu jumătate din
secțiunea conductorului liniei monofazate.
Între volumele de material conductor, necesar pentru realizarea celor două linii, se poate stabili
următoare relație:
V3f
V1f = 2  l  s1f = 2  l  2  s3f = 4 3  l  3  s3f = 4 3  V 3f 
= 3 4 = 0, 75 .
V1f
În concluzie, la aceeași putere transportată și la aceeași pierdere de putere activă pe linie, volumul
necesar de material conductor este cu 25% mai mic în cazul liniei trifazate față de linia monofazată.

Aplicația 8.2. La un post de transformare, echipat cu două transformatoare de 20/0,4 kV și 630 kVA,
sunt conectați doi consumatori, care au curbele de sarcină anuale clasate reprezentate în figura 1.
Primul consumator (Fig.1, a) este alimentat printr-un cablu de cupru cu secțiunea de 150 mm2 și
lungimea de 300 m, iar al doilea (Fig.1, b) prin trei cabluri de aluminiu cu secțiunea de 120 mm2 și
lungimea de 250 m. Se cunosc pierderile de putere în fiecare transformator al postului: ΔPCun=9,72
kW, ΔPFe=1,92 kW, ΔQCun=37,8 kvar, ΔQFe=12,6 kvar și echivalentul energetic al puterii reacti-ve
λ=0,12 kW/kvar. Să se calculeze pierderile anuale de energie electrică.
Soluție:
Se determină pierderile anuale de energie în postul de transformare și în liniile de alimentare a
celor doi consumatori.
➢ Pierderile anuale de energie în postul de transformare se determină utilizând metoda sarcinii medii
pătratice.
Se calculează sarcina de la care, din motive economice, trebuie conectat al doilea transformator:
2 (PFe +  QFe ) 2  (1,92 + 0,12 12, 6)
S = Sn = 630 = 437 kVA .
PCu n +  QCu n 9, 72 + 0,12  37,8
Se ridică curba de sarcină anuală clasată a postului de transformare (Fig.1, c), din care se observă
că până la S=412 kVA se va funcționa cu un singur transformator, iar de la S=533 kVA se vor conecta
ambele transformatoare ale postului.
 P [kW]
cosφ=0,95
500
P [kW]

cosφ=0,9 cosφ=0,9
300 300
cosφ=0,85 cosφ=0,85
170 180
cosφ=0,8 cosφ=0,8
100 100
t[h] t[h]
2500 6000 8760 1500 4000 6000 8760
a 0 0
b
S [kVA]

860

667
533
2 transformatoare
412 437
1 transformator

250

t[h]
1500 2500 4000 6000 8760
c
Fig.1. Curbele de sarcină anuale clasate pentru: a-primul consumator (1); b-al doilea consumator (2); c-postul de
transformare.

Se determină coeficienții de încărcare corespunzători sarcinii medii pătratice pentru cazul când se
funcționează cu un transformator (αmp1), respectiv cu două transformatoare (αmp2):
T01

 S dt
2
S2mp1 4122  2000 + 2502  2760
 2mp1 = = 0
= = 0, 271 ;
S2n T01  Sn2 4760  6302
T02

 S dt
2
S2mp2 8602 1500 + 667 2 1000 + 5332 1500
 2mp2 = = 0
= = 1, 247 .
S2n T02  Sn2 4000  6302
Se calculează pierderile anuale de energie în transformatoarele postului cu relația:
PCun
WT = (PFe +  mp1
2
PCun )T01 + (2  PFe +  mp2
2
)T02 =
2
 9, 72 
= (1,92 + 0, 271  9, 72)  4760 +  2 1,92 + 1, 247    4000 = 61279 kWh.
 2 
➢ Pierderile anuale de energie în cablul de cupru, cu secțiunea s1=150 mm2 și lungimea l1=0,3 km,
care alimentează primul consumator. Rezistența specifică a cablului este r01=0,1224 Ω/km.
R1 = r01  l1 = 0,1224  0,3 = 0, 0367 Ω.
 Dacă curba de sarcină a consumatorului este în trepte, pierderile de energie în cablul de alimentare
se pot calcula cu relația:
2
S 
n n
W = 3  R   I  t i = R    i   t i ,
2
i
i =1 i =1  U n 

în care Ii, respectiv Si reprezintă curentul sau puterea aparentă prin linia de alimentare în treapta i de
durată ti.
Pentru cablul care alimentează primul consumator, conform figurii 1, a, se poate scrie relația:
2
0, 0367  300 
2
3
 Si  3
W1 = 3  R 1   I  t i = R 1   
2
  ti =   2500 +
0, 42  0,9 
i
i =1 i =1  U n 

 170 
2
 100 
2

+   3500 +  0,8   2760  = 105720 kWh.
 0,85    
➢ Pierderile anuale de energie în cablurile de aluminiu, cu secțiunea s2=120 mm2 și lungimea l2=0,25
km, care alimentează al doilea consumator. Rezistența specifică a unui cablu este r02=0,241 Ω/km.
Rezistența echivalentă a celor trei cabluri este:
r02  l2 0, 241 0, 25
= R2 = = 0, 02  .
3 3
Pierderile anuale de energie în linia de alimentare se calculează la fel ca pentru primul consumator.
Pe baza figurii 1, b, se poate scrie relația:
2
0, 02  500 
2
4
 Si  4
W2 = 3  R 2   I  t i = R 2    2
  ti =  1500 +
0, 42  0,95 
i
i =1 i =1  U n 

 300 
2
 180 
2
 100 
2

+   2500 +  0,85   2000 +  0,8   2760  = 103263 kWh.
 0,9      
Pierderile totale anuale de energie electrică sunt:
Wt = WT + W1 + W2 = 61279 + 105720 + 103263 = 270262 kWh .
Energiile anuale cerute de cei doi consumatori se pot determina pe baza curbelor anuale de sarcină
(Fig.1, a și b):
8760 3
W1 =  Pdt =  Pi t i =300  2500 + 170  3500 + 100  2760 = 1621000 kWh;
0 i =1

8760 4
W2 =  Pdt =  Pi t i =500 1500 + 300  2500 + 180  2000 +
0 i =1
+100  2760 = 2136000 kWh.
Energia totală anuală absorbită din rețea este:
Wt = W1 + W2 + Wt = 1621000 + 2136000 + 270262 = 4027262 kWh,
iar pierderile procentuale de energie se calculează astfel:
 Wt 270262
Wt % = 100 = 100 = 6, 71% .
Wt 4027262
Aplicația 8.3..Să se determine reducerea maximă a consumului de energie activă ca urmare a
compensării totale a puterii reactive.
Soluție:
Se consideră un consumator industrial, alimentat printr-o rețea electrică trifazată, având rezistența
R pe fază.
Energia activă W absorbit de consumator este aceeași atât în cazul necompensării cât și al
compensării integrale a puterii reactive.
Pierderile de energie activă pe rețeaua de alimentare diferă în cele două situații și se calculează
astfel:
➢ în cazul necompensării puterii reactive, cu ajutorul relației:
S2max 2
Pmax
W =  R   = R  ,
U 2n U 2n  cos 2 max
unde:
▪ Smax este sarcina (aparentă) maximă a consumatorului;
▪ Pmax - puterea activă maximă corespunzătoare lui Smax;
▪ cosφmax - factorul de putere corespunzător sarcinii maxime;
▪ τ - durata pierderilor, corespunzătoare sarcinii S;
➢ în cazul compensării integrale a puterii reactive,
2
Pmax
Wcomp =  R  P ,
U 2n
τP fiind durata pierderilor, corespunzătoare puterii active.
Raportul ε dintre energiile absorbite de rețeaua consumatorului în cele două situații (cu și fără
compensare) are expresia:
2
Pmax  R  P
1+
W + Wcomp Un  W
2
= = .
W + W 2
Pmax R 
1+ 2
U n  W  cos 2 max
Având în vedere că pentru rețeaua de alimentare a unei întreprinderi R=RL+RT, unde RL este
rezistența liniei, iar RT - rezistența transformatorului și că RL<<RT, se poate aproxima R cu RT, adică
R = PCu n  (U n2 / Sn2 ) . În acest caz, ținând cont că energia anuală absorbită este Wan = Pmax TP , expresia
lui ε devine:
Pmax PCu n P
1+  
Sn Sn TP
= .
Pmax PCu n 
1+  
Sn Sn TP  cos 2 max
 Pentru Pmax/Sn=0,5, ΔPCun/Sn=0,023÷0,01125 (pentru transformatoare cu puteri nominale de
100÷1600 kVA), P =  = 10 ore/zi, TP=8÷10 ore/zi și cos max = 0, 7 , se obține ε=0,9942÷0,9854,
deci prin compensarea integrală a puterii reactive, consumul de energie activă scade cu 0,58÷1,46 %.
Rezultatul găsit are mai mult valoare orientativă, fiind mult influențat de puterea transformatorului,
de valoarea factorului de putere necompensat, precum și de rapoartele  / TP și P / TP . Cu cât puterea
nominală a transformatorului este mai mică, cu cât sarcina acestuia și respectiv valoarea rapoartelor
 / TP și P / TP sunt mai mari, iar cos max este mai scăzut, cu atât eficiența compensării integrale a
energiei reactive este mai pronunțată [4].
Aplicația 8.4. O secție din cadrul unei întreprinderi industriale este alimentată de la un post de
transformare de 20/0,4 kV, echipat cu două transformatoare de 630 kVA fiecare. Caracteristicile
transformatoarelor sunt: ΔPCun=9,72 KW, ΔPFe=1,92 KW, i0=2,4 %, usc=6%. Cele două
transformatoare funcționează în paralel, timpul anual de funcționare fiind T0=8040 h. Secția consună
anual energia electrică Wan=4731037 kWh. Curba de sarcină zilnică a puterilor active, corespunzătoare
părții de medie tensiune a postului de transformare este dată în tabelul 8.4. Se cere:
a) să se determine pierderile de energie în transformatoare și rețeaua de alimentare;
b) să se calculeze coeficientul de formă al curbei de sarcină și să se estimeze reducerea pierderilor
de energie prin aplatizarea curbei de sarcină până la kfa=1,02.
Se consideră factorul de putere egal cu 0,9, realizat prin montarea de baterii de condensatoare, iar
pierderile totale în rețeaua de joasă tensiune a secției (de la postul de transformare până la receptoarele
de forță din atelierele secției) sunt de 3% din energia injectată la bara de 0,4 KV a postului.

Tabelul 8.4
Interval orar 0-4 4-6 6-9 9-10 10-11 11-12
P [kW] 367,5 140 875 831,25 262,5 831,25
Interval orar 12-14 14-16 16-18 18-19 19-22 22-24
P [kW] 787,5 700 787,5 175 787,5 367,5

Soluție:
a) Pierderile de energie în transformatoare și rețeaua de alimentare.
Se calculează durata de utilizare anuală TP a puterii active maxime
T0

 Pdt Wan 4731037

Tp = 0
= = = 5407 h/an.
Pmax Pmax 875
Pentru TP=5407 h și cosφ=0,9, din figura 8.8 (vezi curs 8 - curbele construite de Glazunov) se
determină durata pierderilor maxime τ=3750 h.
Pierderile de energie în transformatoarele postului se calculează cu relația:
PCun
WT = 2  PFe T0 +  max
2
,
2
în care
Smax Pmax 875
 max = = = = 1,543
Sn cos   Sn 0,9  630
reprezintă coeficientul de încărcare la sarcină maximă, corespunzător sarcinii totale a postului. Se
obține:
 9, 72
WT = 2 1,92  8040 + 1,5432   3750 = 74264, 6 kWh.
2
Energia injectată la bara de 0,4 kV este:
W0,4 = W − WT = 4731037 − 74264,6 = 4656772, 4 kWh.
Energia pierdută în rețeaua de joasă tensiune a secției este:
3 3
Wr =  W0,4 =  4656772, 4 = 139703, 2 kWh.
100 100
Pierderile totale de energie în transformatoare și rețea sunt:
W = WT + Wr = 74264, 6 + 139703, 2 = 213967,8 kWh,
sau procentual din energia consumată anual:
W 213967,8
W% = 100 = = 4,5% .
Wan 4731037
b) Reducerea pierderilor de energie prin aplatizarea curbei de sarcină.
Din datele referitoare la curba de sarcină (tabelul 8.4) se determină puterea medie și puterea medie
pătratică:
24

1
24  P  t i i

24 0
Pmed = Pdt = i =1
= 588, 438 kW;
24
24

1
24 P i
2
 t i
Pmp = 
24 0
P 2dt = i =1

24
= 643,849 kW.

Coeficientul de formă al curbei de sarcină se calculează astfel:

Pmp 643,849
kf = = = 1, 094 .
Pmed 588, 438
Deoarece pierderile de energie sunt proporționale cu pătratul coeficientului de formă, pierderile
totale de energie ΔWa pentru curba aplatizată (kfa=1,02) se calculează astfel:
W 2 213967,8
Wa = 2
 k fa = 2
1, 02 2 = 186000,5 kWh.
kf 1, 094
Economia de energie obținută prin aplatizarea curbei de sarcină este:
We = W − Wa = 213967,8 − 186000,5 = 27967,3 kWh,
ceea ce reprezintă o reducere procentuală a pierderilor totale de energie de 13%.
Aplicaţia 4.3. O linie electrică în cablu, racordată la barele de medie tensiune ale unei staţii de
transformare de 110/10,5 kV, alimentează trei puncte de distribuţie conform schemei din figura 1.
Sarcinile sunt date în kW, iar lungimile în m. Cablul, cu conductoarele din Al, este pozat în pământ
la 20°C. Să se determine secţiunea conductoarelor, pe baza criteriul căderilor admisibile de
tensiune, în următoarele ipoteze: a) s=const.; b) J=const.; c) volum minim de material conductor.
Căderea admisibilă de tensiune este Δuadm=5%.

A 3200 1 2500 2 2000 3

10,5 kV
P1+jQ1 P2+jQ2 P3+jQ3

1600/0,8 1400/0,9 800/0,75

Fig.1. Reţea de alimentare a trei puncte de distribuţie.

Soluţie:
Se calculează sarcinile reactive ale punctelor de distribuţie:
q1 = p1tg(arc cos 1 ) = 1600  tg(arc cos 0,8) = 1600  0, 75 = 1200 kvar;
q 2 = p 2 tg(arc cos 2 ) = 1400  tg(arc cos 0,9) = 1400  0, 484 = 678 kvar;
q3 = p3 tg(arc cos 3 ) = 800  tg(arc cos 0, 75) = 800  0,882 = 706 kvar.
Se determină puterile din tronsoanele liniei de alimentare şi factorii de putere corespunzători,
neglijând pierderile de putere din tronsoane:
P1 = p1 + p 2 + p3 ; P1 = 1600 + 1400 + 800 = 3800 kW;
Q1 = q1 + q 2 + q 3 ; Q1 = 1200 + 678 + 706 = 2584 kvar;
S1 = P12 + Q12 ; S1 = 38002 + 25842 = 4595 kVA;
P 3800
cos 1 = 1 ; cos 1 = = 0,827;
S1 4595
P2 = p 2 + p3 ; P2 = 1400 + 800 = 2200 kW;
Q 2 = q 2 + q 3 ; Q 2 = 678 + 706 = 1384 kvar;
S2 = P22 + Q 22 ; S2 = 22002 + 13842 = 2599 kVA;
P 2200
cos 2 = 2 ; cos 2 = = 0,846;
S2 2599
P3 = p3 ; P3 = 800 kW; Q3 = q 3 ; Q3 = 706 kvar;
S3 = P32 + Q32 ; S3 = 8002 + 7062 = 1067 kVA;
cos 3 = 0, 75.
Se calculează componenta reactivă a căderii de tensiune ΔUr pe linia de alimentare,
considerând reactanţa specifică a cablului x0=0,095 Ω/km:
x0 n
U r =
Un
q L
k =1
k k ,
unde Lk reprezintă distanţa măsurată din punctul de alimentare A până în punctul de racordare a
consumatorului k.
0, 095
U r = (1200  3200 + 678  5700 + 706  7700) = 118,9 V .
10,5 103
Se calculează valoarea absolută a căderii admisibile de tensiune ΔUadm şi componenta activă
a căderii de tensiune ΔUa:
u adm 5
U adm = Un = 10500 = 525 V ;
100 100
Ua = Uadm − U r = 525 − 118,9 = 406,1 V .
a) Ipoteza secţiunii constante în toate tronsoanele liniei (s=const.)
Determinarea secţiunii conductoarelor se face astfel:
➢ se determină secţiunea cablului de alimentare:
n

p L k k
s =  k =1 ,
U n U a
în care ρ=1/32 Ωmm2/m este rezistivitatea aluminiului.

s =
(1600  3200 + 1400  5700 + 800  7700 ) = 141,15mm2 ;
32 10,5  406,1
➢ se lege un cablu cu conductoare din aluminiu, izolaţie şi manta din PVC, cu secţiunea s=150
mm2, care are curentul maxim admis Iadm=270 A şi rezistenţa specifică r0=0,208 Ω/km [12];
➢ cablul ales se verifică la încălzire. Pentru aceasta se calculează curentul cerut în primul tronson
al liniei:
S1 4595
I1 = ; I1 = = 253 A .
3U n 3 10,5
Deoarece I1<Iadm, cablul ales corespunde sub aspectul solicitărilor termice;
➢ se calculează valoarea componentei active a căderii de tensiune în cablul ales:
n
r0  L k p k
U a = k =1
;
Un
0, 208
U a = (3, 2 1600 + 5, 7 1400 + 7, 7  800) = 381, 7 V  406,1V .
10,5
Volumul de material conductor necesar, în ipoteza a) de dimensionare, este:
V = 3 150 10−6  7700 = 3, 465 m3.
b) Ipoteza densităţii de curent constante în toate tronsoanele linie (J=const.)
Se determină succesiv:
➢ densitatea de curent J, corespunzătoare valorii maxime admise Ua a componentei active a
căderii de tensiune:
U a
J= n
,
3 lk cos k
k =1

unde cosφk este factorul de putere corespunzător defazajelor din tronsoane.

32  406,1
J= = 1, 2 A/mm2.
3 ( 3200  0,827 + 2500  0,846 + 2000  0, 75 )
Secţiunile tronsoanelor liniei de alimentare sunt:
I1 S1 4595
s1 = = ; s1 = = 210,55 A/mm2;
J 3U n J 3 10,5 1, 2
I2 S2 2599
s2 = = ; s2 = = 119, 09 A/mm2;
J 3U n J 3 10,5 1, 2
I3 S3 1067
s3 = = ; s3 = = 48,89 A/mm2;
J 3U n J 3 10,5 1, 2
➢ se aleg secţiunile standardizate ale cablurilor cu conductoare din aluminiu, izolaţie şi manta din
PVC [12]:
▪ s1=240 mm2; Iadm1=356 A, r01=0,13 Ω/km;
▪ s2=120 mm2; Iadm2=243 A, r02=0,261 Ω/km;
▪ s3=50 mm2; Iadm3=146 A, r03=0,625 Ω/km;
➢ cablurile ales se verifică la încălzire. Pentru aceasta se calculează curenţii ceruţi din tronsoanele
liniei:
S1 4595
I1 = ; I1 = = 252, 66 A;
3U n 3 10,5
S2 2599
I2 = ; I2 = = 142,9 A;
3U n 3 10,5
S3 1067
I3 = ; I3 = = 58, 67 A.
3U n 3 10,5
Deoarece Ik<Iadmk (k=1÷3), cablurile alese corespund sub aspectul solicitărilor termice;
➢ se calculează valoarea componentei active a căderii de tensiune în linia de alimentare:
n

r lP
0k k k
U a = k =1
;
Un
0,13  3, 2  3800 + 0, 261  2,5  2200 + 0, 625  2  800
U a = = 382,5 V  406,1V
10,5 Volumul de
material conductor necesar, în ipoteza b) de dimensionare, este:
 Vb = 3  ( 240  3200 + 120  2500 + 50  2000) 10−6 = 3,504 m3.
c) Ipoteza volumului minim de material conductor
➢ se calculează secţiunile tronsoanelor:
 n
si = K 2 Pi ; K 2 =
U a U n
l k =1
k Pk ;

K2 =
1
32  406,110,5
(
 3200 3800 + 2500 2200 + 2000 800 = 2, 72 ; )
s1 = K 2 P1 = 2, 72 3800 = 167, 67 mm 2 ;
s2 = K 2 P2 = 2, 72 2200 = 127,58 mm 2 ;
s3 = K 2 P3 = 2, 72 800 = 76,93mm 2 ;
➢ se aleg secţiunile standardizate ale cablurilor cu conductoare din aluminiu, izolaţie şi manta din
PVC [12]:
▪ s1=185 mm2; Iadm1=307 A, r01=0,169 Ω/km;
▪ s2=120 mm2; Iadm2=243 A, r02=0,261 Ω/km;
▪ s3=70 mm2; Iadm3=179 A, r03=0,447 Ω/km;
➢ deoarece curenţii din tronsoane Ik sunt mai mici decât curenţii maximi admişi corespunzători,
Ik<Iadmk (k=1÷3), cablurile alese corespund sub aspectul solicitărilor termice;
➢ se calculează valoarea componentei active a căderii de tensiune în linia de alimentare:
n

r lP
0k k k
U a = k =1
;
Un
0,169  3, 2  3800 + 0, 261  2,5  2200 + 0, 447  2  800
U a = =
10,5
= 400,55 V  406,1V.
Volumul de material conductor necesar, în ipoteza c) de dimensionare, este:
Vc = 3  (185  3200 + 120  2500 + 70  2000 ) 10−6 = 3,096 m3.

Aplicaţia 4.6. Să se determine secţiunea economică pentru o linie aeriană radială de 20 kV în

următoarele ipoteze:
➢ tipul constructiv: LEA 20 kV cu conductoarea Al-Ol neizolate (sM=120 mm2), prevăzută cu
celule cu întreruptor la ambele capete;
➢ lungimea liniei L=5 km;
➢ pentru primul an de exploatare a liniei se estimează o sarcină maximă anuală SMi=2400 kVA
(IMi=69,28 A) şi o durată de utilizare a acestei sarcini de ordinul a 5000 h/an;
➢ sarcina maximă anuală se apreciază că va fi în creştere în următoarele două moduri:
▪ treptat, cu o rată medie de 5% în primii nouă ani după primul an de exploatare;
 ▪ în salt, cu încă 3600 kVA datorită punerii planificate în funcţiune a unor noi capacităţi de
producţie în al treilea an de exploatare al liniei (respectiv în anul ts=2, ulterior primului an de
exploatare).
Soluţie:
Sarcina maximă echivalentă de calcul, care ţine seama de dinamica în timp a sarcinii se
calculează cu relaţia:
I M =I Mi  K rs ,
unde:
➢ IMi este sarcina maximă din primul an de exploatare;
➢ Krs - coeficient în funcţie de rata de creştere (r) şi de valoarea relativă a saltului de sarcină în
anul ts, în raport cu sarcina din primul an (Ip1/IMi). Se determină din tabelul 4 [11]. Pentru r=4%,
ts=2 şi Ip1/IMi=3600/2400=1,5 rezultă Krs=2,5, respectiv:
IM =69,28  2,5=173,2 A .
Densitatea economică de curent se determină din tabelul 1 [11]. Pentru TSM=5000 h/an rezultă
jec=0,92 A/mm2.
Coeficientul de creştere a densităţii economice de curent, jec, în cazul unei linii de 20 kV, cu
L=5 km şi n=2 celule cu întreruptor, se determină cu ajutorul următoarei relaţii din tabelul 2 [11]:
K j2c =1,37 1+ 0,829 L = 1,37 1+ 0,829 5 = 1, 48 .
Secţiunea economică de calcul este:
I M 173,2
s cec = = =188 mm 2 .
jec 0,92
Numărul economic de calcul al circuitelor liniei rezultă:
scec 188
Nc = = =1,058<1,41 ,
K j2c  s M 1,48 120
,
deci se adoptă N=1 circuit.
Secţiunea economică adoptată este:
s ec = 1120 mm 2 .
 06.10.2021

LUCRAREA 1
ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE
LINIILOR ELECTRICE.
CONDUCTOARELE LINIILOR
ELECTRICE

10/6/2021 TDEE - L1 1

4.1. OBIECTUL LUCRĂRII

Lucrarea urmăreşte prezentarea conductoarelor utilizate în construcţia liniilor
electrice, atât a liniilor electrice aeriene (LEA) cât şi a celor subterane în cablu (LEC).
4.2. CONDUCTOARELE LINIILOR ELECTRICE AERIENE

Fig. 4.1 Linie electrică

pe stâlp portal de
susținere:
1 - conductoare active;
2 - conductor de gardă
sau de protecție;
3 - izolatoare; 7
4- armături; 5 - stâlp;
6 - cleme; 7 - fundație.

10/6/2021 TDEE - L1 2

1
 06.10.2021

4.2.1. Clasificarea conductoarelor LEA

4.2.1.1. Clasificarea conductoarelor LEA după rolul în asigurarea transmisiei
energiei electrice
➢Active, sunt conductoare care asigură transferul propriu-zis al energiei electrice în
condiții tehnico-economice;
➢Protecție (de gardă):
✓de a proteja conductoarele active și izolatoarele față de supratensiunile atmosferice;
✓de a pune în paralel stâlpii;
✓de a micșora perturbațiile provocate de LEA.
4.2.1.2. Materiale utilizate
Proprietăți:
➢să aibă calități electrice bune (rezistivitate redusă;
➢să aibă calități mecanice bune;
➢să prezinte o rezistență ridicată față de acțiunea agenților corozivi din atmosferă;
➢să fie ieftine.
Materialele utilizate:
➢cuprul și aliajele de cupru (bronz);
➢aluminiul și aliajele de aluminiu (aldrey, almelec, alcor);
➢oțelul protejat prin zincare, cuprare sau aluminizare.
10/6/2021 TDEE - L1 3

➢Cuprul are o rezistență electrică mică și o rezistență mecanică medie;

➢Aluminiul are o rezistivitate mai mare decât a Cu și o rezistență mecanică mai mică;
➢Bronzul , are o rezistivitate mai mare decât Cu, dar o rezistență mecanică mărită;
➢Aliajele de aluminiu: aldrey, almelec, alcoro au proprietăţi electrice excelente şi o
rezistenţă mecanică superioară;
➢Oțelul are o rezistivitate electrică și mai mare, dar o rezistență mecanică foarte bună.
10/6/2021 TDEE - L1 4

2
 06.10.2021

4.2.1.3. Construcția conductoarelor LEA

➢Monofilare (masive);
➢Multifilare (funie):
✓monometalice;
✓bimetalice.
Conductoarele funie sunt mai flexibile, între numărul de straturi n şi cel de fire N
există relaţia:
N = 1 + 3n(n + 1) (4.1)

Fig. 4.2 Conductoare uzuale:

a) conductor multifilar din fire cu diametre egale (monometalic); b) conductor
multifilar cu 61 de fire cu diametre egale; c) conductor multifilar din fire cu
diametre diferite.
10/6/2021 TDEE - L1 5

4.2.2. Conductoare uzuale (Fig. 4.2)

4.2.2.1. Conductoare aluminiu-oțel (ACSR - Steel-Reinforced Aluminium
Conductor) - aluminiu ecruisat și cu puritate mare (rezistență mecanică mică) → fir
central din oțel galvanizat (suportă cea mai mare parte a eforturilor mecanice)
4.2.2.2. Conductoare omogene în almelec (AAAC – Aluminium Alloy Conductor)
- aliaj de Al cu Mg și Si. Proprietăți electrice F.B., rezistență mecanică superioară.
4.2.2.3. Cabluri almelec - oțel (AACSR - Steel-Reinforced Aluminium Alloy
Conductor)
La liniile de FIT (Un ≥ 400 kV) → mărirea capacităţii de transport, evitarea
fenomenului corona → conductoare fasciculare sau jumelate (Fig. 4.3).

Fig. 4.3 Conductoare

fasciculare sau jumelate.

10/6/2021 TDEE - L1 6

3
 06.10.2021

4.2.3. Conductoare compacte

Conductoarele compacte sunt conductoare multifilare din fire cu secțiune
trapezoidală sau în Z (Fig. 4.4).

Fig. 4.4 Conductor compact cu fire centrale circulare și fire în Z.

10/6/2021 TDEE - L1 7

4.2.4. Conductoare de înaltă temperature - creșterea încărcării soluție pentru

a asigura tranzitul în condițiile deregularizării și constrângerilor ambientale →
înlocuirea conductoarelor convenţionale prin conductoare speciale HTLS
Restricţii:
➢diametrul conductorului nou ≤ cu al conductorului existent;
➢tracţiunea orizontală maximă a conductorului nou nu trebuie să depăşească
tracţiunea conductorului existent, pentru a reduce impactul asupra stâlpilor şi
asupra fundaţiilor;
➢săgeata finală a noului conductor, la temperatura maximă de funcţionare, să fie
limitată la săgeata finală a conductorului existent;
➢forţa de rupere a noului conductor trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu
cea a conductorului existent;
➢distanțele electrice trebuiesc menţinute.
În tabelul 4.2 sunt prezentate câteva tipuri de conductoare HTLS existente pe piaţa
internaţională cu temperaturi de funcţionare superioare conductoarelor
convenţionale, iar în tabelul 4.3 sunt date capacitatea de transport şi curentul maxim
admisibil pentru conductoare HTLS precum şi raportul capacităţilor de transport
faţă de cea a conductorului convenţional ACSR 450/75.

10/6/2021 TDEE - L1 8

4
 06.10.2021

10/6/2021 TDEE - L1 9

4.2.5. Conductoare de construcție special (Fig.4.5):

10/6/2021 TDEE - L1 10

10

5
 06.10.2021

4.2.6. Conductoare de protecție (de gardă) - roluri multiple în ceea ce

privește protecția liniilor împotriva → echipează liniile electrice de IT (110 kV, 220
kV), respectiv FIT (400 kV). Nu se utilizează în cazul liniilor de MT şi JT.
Tipurile de conductoare de gardă utilizate în construcţia LEA de IT şi FIT sunt:
➢conductoare monometalice din otel;
➢conductoare de gardă almelec-oțel normale – sunt similare cu cele pentru
conductoare active;
➢conductoare de gardă cu circuite de telecomunicații încorporate (Fig. 4.6).

10/6/2021 TDEE - L1 11

11

4.2.7. Conductoare pentru LEA de joasǎ tensiune - frecvent torsadate

(Fig.4.7); avantaje faţă de conductoarele neizolate: eliminarea izolatoarelor, uşurare
execuţie, creştere grad de siguranţă în funcţionare, reducere pericole electrocutare.
4.3. ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE LINIILOR
ELECTRICE ÎN CABLU (LEC) (Fig.4.8)
4.3.1. Conductoarele LEC
4.3.2. Izolaţia - hârtie; cauciuc; materiale plastice: (PVC), (PE), (XLPE) etc.
4.3.3. Mantaua
4.3.4. Ecranarea cablurilor
4.3.4. Partea exterioară a cablului

10/6/2021 TDEE - L1 12

12

6
 06.10.2021

4.3.5. Clasificarea cablurilor

➢după domeniul de utilizare - pot fi de energie, comandă, semnalizare, telecomunicaţii etc.;
➢după tensiunea de lucru există trei categorii de cabluri:
✓categoria I, până la tensiunea de 1 kV;
✓categoria a II-a, de la 1 kV până la 35 kV;
✓categoria a III-a, peste 35 kV;
➢după numărul fazelor: monofazate sau trifazate;
➢după frecvenţa de lucru: de curent alternativ şi de curent continuu;
➢după materialul conductor pot fi din cupru sau din aluminiu;
➢după forma constructivă a conductoarelor: masive, multifilare, circulare, sector etc.;
➢după felul izolaţiei cablurilor: cu izolaţie de hârtie, cauciuc, bumbac, mase plastice etc.;
➢după felul mantalelor există cabluri cu manta din plumb, aluminiu, mase plastice etc.
Simbolurile cablurilor trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
➢litera sau grupa de litere, conform clasificării generale a cablurilor şi conductelor (în cazul
cablurilor de energie, de medie şi joasă tensiune, litera C, în standardizarea românească);
➢simbolurile învelişurilor care intră în construcţia cablului, pornind de la conductor spre
exterior. Simbolurile pot cuprinde şi alte litere referitoare la domeniile de utilizare ale
cablului (se pun la începutul simbolului), precum şi la caracteristici speciale ale unor
învelişuri (la sfârşitul simbolului);
➢după simbolul literal se indică numărul conductoarelor şi secţiunea lor.
4.3.6. Tipuri de cabluri electrice de forţă
10/6/2021 TDEE - L1 13

13

4.3.6. Tipuri de cabluri electrice de forţă

Fig. 4.9 Tipuri de cabluri de joasă tensiune cu izolaţie din materiale plastice [1].

10/6/2021 TDEE - L1 14

14

7
 06.10.2021

Fig. 4.10 Tipuri de cabluri de medie tensiune cu izolaţie din materiale plastice [1].

10/6/2021 TDEE - L1 15

15

Fig. 4.11 Tipuri

de cabluri
pentru LEA de
medie tensiune
[1].

10/6/2021 TDEE - L1 16

16

8
 06.10.2021

LUCRAREA 2
ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE
LINIILOR ELECTRICE AERIENE.
Izolatoare pentru LEA. Armături şi
cleme pentru LEA

10/6/2021 TDEE - L2 1

2.1. OBIECTUL LUCRĂRII

Lucrarea urmăreşte prezentarea principalelor elemente privind utilizarea izolatoarelor,
a armăturilor și a clemelor în construcţia liniilor electrice aeriene.
2.2. ELEMENTE GENERALE PRIVIND IZOLATOARELE →
elemente prin care se realizează izolarea electrică a conductoarelor active față de
pământ, precum și fixarea conductoarelor pe stâlpi → conturnarea (Fig.2.1) →
tensiunea de conturnare → tensiunea de străpungere.

Fig.2.1 Căile de scurgere ale

curentului la un izolator suport:
1) descărcare directă prin aer de
la conductor la masă; 2)
conturnarea izolatorului uscat; 3)
conturnarea izolatorului sub
ploaie; 4) conturnarea izolatorului
murdar și umed; 5) străpungerea
directă a materialului izolator.

10/6/2021 TDEE - L2 2

1
 06.10.2021

Izolatoarele se clasifică în nestrăpungibile şi străpungibile (Fig. 5.2, a).

Linia de fugă = lungimea minimă măsurată pe suprafaţa unui izolator între două
părţile metalice cu potenţiale electrice diferite (Fig. 2.2, b).
Lungimea specifică a liniei de fugă = raportul dintre Lf [cm] şi Umax [kV], (cm/kV).
Fig.2.2 Izolatoare nestrăpungibile:
a) Explicativă la distanţa
disruptivă; b) Linia de fugă.

10/6/2021 TDEE - L2 3

2.3. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONSTRUCŢIA

IZOLATOARELOR
Proprietăți:
➢calități mecanice;
➢stabilitate termică bună;
➢să fie ieftini;
➢să nu fie higroscopici;
➢să se poată transporta și monta ușor;
➢să se conserve bine un timp îndelungat.

2.3.1. Materiale izolante

1) Materialele ceramice - sunt utilizate pentru izolatoare la înaltă tensiune. Ele sunt
fie porțelanuri (Al2O3, SiO2) fie steatite (Al2O3, 5SiO2)..
2) Sticla :
➢sticla recoaptă – pentru izolatori rigizi;
➢sticla călită – rezistență mecanică de circa 5, 6 ori mai mare decât sticla recoaptă, și
poate rezista la variații bruște ale temperaturii de până la 100 °C.

10/6/2021 TDEE - L2 4

2
 06.10.2021

3) Materiale sintetice – anumite rășini cicloalifatice (cu trihidratat de aluminiu),

cauciucuri sintetice (siliconice sau etilprofidimonomere) sau politetrafluoretilene
(teflon) → izolatoare compozite (Fig.2.3) .
avantaje în raport cu cele tradiționale:
➢rezistență sporită la îmbătrânire → durate de viață de 30 - 40 de ani;
➢rezistență sporită la conturnarea suprafeței și la radiații ultraviolete UV;
➢invulnerabilitate la agresiune mecanică (focuri de armă);
➢rezistență dielectrică ridicată;
➢mai ușoare cu circa 30 % decât izolatoarele.

Fig. 2.3 Izolator

compozit:
1) aripioare anti
depunere – ghiaţă,
zăpadă, ploaie; 2) tije din
fibră de sticlă şi raşină;
3) aripioare din material
sintetic; 4) piesă de
legătură metalică.
10/6/2021 TDEE - L2 5

2.3.2. Piese metalice de legătură → părțile izolante sunt legate între ele prin
piese metalice, realizate din diferite metale → fonte moi, oțel carbon, aliaje ale
aluminiului și aliaje de cupru, bronz și aluminiu, aliaje de zinc.
2.4. TIPURI DE IZOLATOARE
2.4.1. Izolatoare rigide MT
Izolatoarele ceramice de tip
Delta (Fig. 2.4, a şi b).
Izolatoarele din sticlă - sticlă
recoaptă (Fig. 2.4, c) - sticlă
călită (Fig. 2.4, d).
Izolatoarelor suport
nestrăpungibile din materiale
ceramice (Fig. 2.4, e).
Izolatoare compozite de tip
suport (Fig. 2.4, f - cu cap
rotund de prindere; g - cu cap
de prindere clemă C).

Fig.2.4 Izolatoare de tip suport.

10/6/2021 TDEE - L2 6

3
 06.10.2021

2.4.2. Izolatoarele de suspensie MT, IT, FIT → izolatoare cu capă sau cu un

singur taler, izolatoare cu două talere sau cu inimă plină şi izolatoare tijă → lanţuri
de izolatoare (de susţinere sau de întindere). Lanţurile de întindere preiau şi
eforturile de tracţiune din conductoare.
Izolatorul de suspensie cu capă (Fig. 2.5, a): 1-corpul izolatorului (talerul) realizat
din material ceramic sau sticlă călită; 2-capa (calotă metalică); 3-tijă metalică
încastrată în taler, de care se prinde izolatorul următor; 4-piesă pentru fixarea tijei;
5-chit pentru izolatoare; 6-tija izolatorului de deasupra.

Fig.2.5 Izolatoare de suspensie [1]: a) cu capă;

10/6/2021 TDEE - L2 7

Izolatorul de suspensie cu inimă plină (Fig. 2.5, b) - la formarea lanţului numărul

de elemente este jumătate faţă de cel al izolatoarelor cu capă.
Izolatorul tijă (Fig. 2.5, c) - nestrăpungibil. Se foloseşte o tijă la 110 kV, două tije
în serie la 220 kV şi trei la 400 kV; Avantaje:
În figura 2.6 se prezintă două moduri de realizare a lanţurilor de izolatoare.

Fig.2.5 Izolatoare de
suspensie: b) cu inimă plină;
c) tip tijă.

10/6/2021 TDEE - L2 8

4
 06.10.2021

Fig. 2.6 Lanţuri de izolatoare:

a) izolatoare cu capă (asamblare cu rotulă); b) izolatoare tijă (asamblare cu teacă şi
ureche).

10/6/2021 TDEE - L2 9

Aceste lanţuri pot fi: simple, duble (în paralel, în V) sau multiple, pentru zonele de
poluare II, III, IV (Fig. 2.7).

Fig. 2.7 Lanțuri de izolatoare

10/6/2021 TDEE - L2 10

10

5
 06.10.2021

Simbolizarea izolatoarelor compozite (Fig. 2.8) de susţinere şi întindere tip :

Fig. 2.8
Caracteristicile
dimensionale ale
izolatoarelor
compozite tip CI
(110 kV).

10/6/2021 TDEE - L2 11

11

CI – 110 – II – 70 – BY – 550

1 2 3 4 5 6
1-izolator compozit CI;
2-tensiunea nominală (kV);
3-zona de poluare;
4-SMS, sarcina specifică la tracţiune (kN);
5-tipul asamblării de capăt;
6-tensiunea de ţinere la impuls de trăsnet kVmax.
Trebuie avut în vedere și modul de alegere a accesoriilor de protecție (gardă) astfel
încât:
➢arcul electric să fie menținut la o distanță suficient de mare față de izolatori,
lanțul de izolatori, elementele de fixare, astfel aceste elemente importante să nu fie
distruse;
➢menținerea unui nivel al perturbațiilor radio acceptabil.
Accesoriile de gardă sunt constituite din descărcătoare cu coarne.
10/6/2021 TDEE - L2 12

12

6
 06.10.2021

2.5. ARMĂTURI ŞI CLEME PENTRU LEA

Armăturile sunt elemente mecanice utilizate pentru:
➢ fixarea izolatoarelor de stâlpi;
➢ montarea lanțului de izolatoare;
➢ protecția izolatoarelor contra arcului electric;
➢ limitarea vibrației conductoarelor;
➢ distanțarea conductoarelor fasciculare etc.
Clemele sunt elemente mecanice care servesc la fixarea conductoarelor de
izolatoare sau la înnădirea conductoarelor.
Armăturile și clemele se confecționează din oțel forjat sau din fontă
maleabilă.
După rolul funcțional ele se împart în următoarele categorii:
➢armături pentru fixarea izolatoarelor pe stâlpi (Fig. 2.9), reprezentate de:
suporturi drepte și curbe pentru fixarea izolatoarelor suport (a, b), cârlige
pentru suspendarea lanțurilor de izolatoare de consolele stâlpilor (c, d),
ochiuri de suspensie pentru prinderea lanțurilor simple de cârligul consolei
(e, f, g) etc.;

10/6/2021 TDEE - L2 13

13

a b c d

Fig. 2.9. Armături pentru

fixarea izolatoarelor pe
stâlpi.

e f g

10/6/2021 TDEE - L2 14

14

7
 06.10.2021

➢armături (asamblări de capăt) pentru izolatoarele compozite de susținere

și întindere (Fig. 2.10); pot fi de următoarele tipuri [16]: B (ball) - tijă cu
rotulă (a), E (eye) - ochi (b), S (socket) - nucă (c), T (tongue) - piesă
dreaptă (d), C (C – clevis) - furcă în C (e), Y (Y - clevis) - furcă în Y (f);

a b c

d e f
Fig. 2.10. Armături (asamblări de capăt) pentru izolatoarele compozite de susţinere
şi întindere [16].
10/6/2021 TDEE - L2 15

15

➢armături de protecție, care protejează izolatoarele contra arcului electric prin

îndepărtarea lui de pe suprafața izolatorului, uniformizează repartiția tensiunii
pe lanț, preîntâmpină apariția efectului corona; sunt reprezentate de coarne de
protecție (Fig. 2.11, a) la 110 kV sau inele de protecție la 220 și 400 kV (Fig.
2.11, b) [16];

a b

Fig. 2.11. Armături de protecţie: a-coarne de protecţie; b-inele de protecţie [16].

10/6/2021 TDEE - L2 16

16

8
 06.10.2021

➢armături antivibratoare (Fig. 2.12) pentru înlăturarea vibrației

conductoa-relor în deschiderile mari. La intrarea în oscilație a
conductorului datorită forțe-lor exterioare, armătura antivibratoare va
produce oscilații ale conductorului decalate fată de primele, iar prin
suprapunere vor rezulta oscilații mult diminuate;
➢cleme pentru fixarea conductoarelor de izolatoare (Fig. 2.13), care
cuprind: cleme de susținere fixă, cleme de susținere oscilante fără
declanșa-re (a), cleme de susținere oscilante cu declanșare și rolă de
alunecare a conductorului (b), cleme de tracțiune cu pană, cu bride sau cu
con (c) [8].

Fig. 2.12. Armături

antivibratoare.

10/6/2021 TDEE - L2 17

17

a b c

d e f

Fig. 2.13. Cleme pentru fixarea conductoarelor de izolatoare [8].

10/6/2021 TDEE - L2 18

18

9
 06.10.2021

Pentru rețelele de medie tensiune se pot utiliza:

➢ cleme amagnetice de susținere cu alunecare controlată tip CLAMS (d),
cleme amagnetice de întindere tip CLAMI (e), cleme de derulare și susținere
pentru LEA realizate cu cablu torsadat tip CLEM.TOR.S (f) etc.;
➢cleme pentru fixarea pe stâlp a conductoarelor de protecție (Fig. 2.14) pot
fi cu două (a) sau patru capace pentru stâlpii de susținere și cleme cu role (b)
sau cu pană pentru stâlpii de întindere [8].

a b

Fig. 2.14. Cleme pentru fixarea pe stâlp a conductoarelor de protecţie:

a-cleme cu două capace; b-cleme cu role [8].

10/6/2021 TDEE - L2 19

19

10
 26.10.2021

LUCRAREA 3
ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE
LINIILOR ELECTRICE AERIENE.
SUPORȚI (STÂLPI)

10/26/2021 TDEE - L3 1

6.1. OBIECTUL LUCRĂRII

O succintă prezentare asupra stâlpilor utilizaţi în construcţia liniilor electrice aeriene.
6.2. GENERALITĂŢI - suporturi necesare susținerii LEA pentru a asigura atât
distanța necesară față de obiectele învecinate cât și între conductoarele LEA.
6.3. CLASIFICAREA STÂLPILOR - după materialul de construcție, după
construcție, după forma coronamentului, după tensiune, după rolul funcțional.
6.3.1. Materiale utilizate
6.3.1.1. Lemnul (Fig. 6.1 și Fig. 6.2)
➢greutate redusă;
➢preț relativ scăzut;
➢flexibilitate mare.
6.3.1.2. Beton armat și precomprimat (Fig. 6.3) - tehnologia utilizată este aceeași
pentru ambele tipuri de betoane. Stâlpii din beton sunt stâlpi grei și greu de manevrat.
Stâlpii din beton precomprimat (cam un sfert din numărul de stâlpi de beton):
la eforturi nominale egale sunt mult mai ușori decât stâlpii din beton armat;
➢controlul calității este mult ușurat;
➢prezintă vârfuri terminale mult mai fine decât stâlpii din beton armat;
➢nu se fisurează decât la eforturi superioare eforturilor nominale;
➢se pretează pentru înlocuirea stâlpilor din oțel în zonele cu pericol mare de corodare.
10/26/2021 TDEE - L3 2

1
 26.10.2021

Fig. 6.1 Stâlpi din

lemn.

Fig. 6.3 Stâlpii de beton

armat:
a) cu secțiune
dreptunghiulară; b) cu
secțiune circulară

10/26/2021 TDEE - L3 3

6.3.1.3. Metal – stâlpi din Ol sau din aliaje AL, foarte răspândiți la LEA de IT și FIT.
A. Oțelul - profile și țevi → fabricare suporți sau elemente de suport. Pot fi transportați
Protejați la coroziune: galvanizare la cald; utilizare oțeluri semi - oxidabile.
B. Aliaje cu aluminiu - (Mg și Si) → zone greu accesbile; mediu foarte agresiv.
Stâlpii metalici:
➢sunt cu durată lungă de exploatare (30-40
ani);
➢sunt ușori;
➢permit legarea conductorului de protecție la
pământ prin corpul stâlpului;
➢permit montarea de două sau mai multe
circuite, coronamente complicate.

Fig. 6.4 Stâlp metalic cu zăbrele:

1 - conductor de gardă; 2 - vârfar; 3 -
traversă; 4 - consolă; 5 - izolatori; 6 -
conductor activ; 7 - furcă; 8 - centură; 9 -
diagonală; 10 - cadru; 11 – contra-vânturi; 12
- montant; 13 - baza stâlpului.
10/26/2021 TDEE - L3 4

2
 26.10.2021

6.3.2. Coronamentul stâlpilor - format din ansamblul de console, traverse,

vârfare etc. realizat în scopul fixării conductoarelor active şi de protecţie.

Fig. 6.5
Coronamente ale
stâlpilor pentru
LEA cu simplu
a) b) c) d) e) circuit.

Fig. 6.6
Coronamente
ale stâlpilor
pentru LEA cu
dublu circuit.
a) b) c) d) e)
10/26/2021 TDEE - L3 5

6.3.3. Clasificarea stâlpilor după rolul funcțional (Fig.6.7)

an

hc fn h1
hg h2 h6
h5 h7
h4 h3
h8 h9

a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7
8
9
1 2 3 4 5 6 7 a8 10
(1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 , 10) – stâlpi;
a9
ai, i=1 – 9 – deschideri; an – deschidere naturală;
hi, i=1 – 9 – denivelări;
fn – săgeata conductorului corespunzătoare deschiderii nominale; Fig. 6.7 Explicitarea
hc - înălţimea de prindere a conductorului; grafică a noţiunilor
hg - gabaritul minim la sol;
aliniament, panou,
(1, 6, 8, 10) – stâlpi de întindere; (1 – 6; 6 – 8; 8 – 10) – panouri;
(1 – 8; 8 - 10) – aliniamente. deschideri, denivelări.
10/26/2021 TDEE - L3 6

3
 26.10.2021

➢Denivelare, hi;
➢Săgeată a unui conductor într-un anumit punct;
➢Deschiderea, ai;
➢Deschiderea nominală, an;
➢Aliniament;
➢Panou de întindere;
➢Zonă de protecţie;
➢Zonă de siguranţă;
➢Culoar de trecere (de funcţionare) a liniei electrice;
➢Culoar de exploatare a LEA;
➢Culoar de lucru a LEA.

10/26/2021 TDEE - L3 7

Stâlpii se clasifică după rolul funcţional, aşa cum este ilustrat în figura 6.8, în:
➢Stâlpi terminali (T);
➢Stâlpi de susţinere (S);
➢Stâlpi de colţ (C);
➢Stâlpi de întindere (I).

Fig. 6.8 Tipuri de stâlpi: T - stâlp terminal; S - stâlp de susținere sau intermediar;
C stâlp de colț sau CI stâlp de colț și întindere; I stâlp de întindere.

Fig. 6.9 Vedere în plan a unui stâlp de colț.

10/26/2021 TDEE - L3 8

4
 26.10.2021

EXEMPLE DE STÂLPI LEA

Fig. 6.10 Stâlp de susținere normal

tip Sn 3501 (35 kV dublu circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 9

Fig. 6.11 Stâlp de întindere

și colț tip Ic 105 – 35 - 3120
(35 kV simplu circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 10

10

5
 26.10.2021

Fig. 6.12 Stâlp de susținere

în colț tip SC 110.106 (110
kV simplu circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 11

11

Fig. 6.13 Stâlp de întindere

și colț tip ICn 110.116 (110
kV simplu circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 12

12

6
 26.10.2021

Fig. 6.14 Stâlp de susținere

normal tip Sn 110.202 (110
kV dublu circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 13

13

Fig. 6.15 Stâlp de întindere

în colț de subtraversare
normal tip ICs 110.143 (110
kV simplu circuit circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 14

14

7
 26.10.2021

Fig. 6.16 Stâlp de susținere

normal tip Sny 220.101 (220
kV simplu circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 15

15

Fig. 6.17 Stâlp de susținere

normal cu cleme cu
tracțiune limitată tip Sn
220.203 (220 kV dublu
circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 16

16

8
 26.10.2021

Fig. 6.18 Stâlp de susținere

portal ancorat tip PAS
400.103 (400 kV simplu
circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 17

17

Fig. 6.19 Stâlp de susținere

normal cu cleme cu reținere
tip Sny 400.104 (400 kV
simplu circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 18

18

9
 26.10.2021

Fig. 6.20 Stâlp de susținere

normal tip Sn 400.202 (400
kV dublu circuit).

10/26/2021 TDEE - L3 19

19

Fig. 6.21 Stâlp de beton armat vibrat precomprimat de medie tensiune.

10/26/2021 TDEE - L3 20

20

10
 26.10.2021

Fig. 6.22 Stâlp de beton de susținere Fig. 6.23 Stâlp de beton de susținere
tip SCP 15006-92. tip SCP 15006.
10/26/2021 TDEE - L3 21

21

Fig. 6.24 Stâlp de beton de susținere pentru LEA dublu circuit.

10/26/2021 TDEE - L3 22

22

11
 26.10.2021

Fig. 6.25 Stâlp de beton de

tip T1105.

10/26/2021 TDEE - L3 23

23

Fig. 6.26 Stâlp de beton de

tip T1161-A.

10/26/2021 TDEE - L3 24

24

12
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

LUCRAREA 4

STUDIUL FUNCŢIONĂRII LINIILOR DE TRANSPORT A

ENERGIEI ELECTRICE ÎN ABSENŢA SARCINII
2.1. OBIECTUL LUCRĂRII
Studiul funcționării liniilor de transport a energiei electrice în absența sarcinii (fără circulație
de curent prin linia electrică).

2.2. DESCRIEREA ŞI CARACTERISTICILE TEHNICE ALE

SIMULATORULUI DESTINAT STUDIULUI REŢELELOR
ELECTRICE
2.2.1. Componenţa unui laborator pentru studiul producerii, transportului şi
distribuţiei energiei electrice
Laboratorul conţine un set de module cu ajutorul cărora se poate reproduce structura unui
sistem electroenergetic, cu cele patru nivele (Fig.2.1):

GCB – 1/EV GCB – 1/EV GCB – 1/EV

Modul pentru Modul pentru punerea în Modul pentru
control şi protecţie paralel a generatoarelor control şi protecţie

MGS – 1/EV MGS – 1/EV

Nivelul producţiei
Modul motor / Modul motor /
generator sincron generator sincron
Generator sincron Generator sincron
G G
3~ 3~

M M
= =
Motor antrenare Motor antrenare
Distribuţie Ţransport

SEL - 1/EV
Modul simulator
linii electrice

P – 14/EV
Transformator trifazat
de putere
Utilizare

RL – 2/EV IL – 2/EV
Sarcină rezistivă
şi inductivă

Fig.2.1. Structura de principiu a unui sistem electroenergetic.

1
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

➢ Producerea energiei electrice;

➢ Transportul energiei electrice;
➢ Distribuţia energiei electrice;
➢ Utilizarea energiei electrice.
2.2.2. Schema de principiu pentru studiul reţelelor electrice de înaltă tensiune
Standul utilizat pentru studiul liniilor electrice de transport a energiei electrice, aşa cum
este prezentat schematic în figura 2.2, este compus din:
➢ sursă reglabilă de tesiune alternativă trifazată, formată din autotransformator trifazat şi
transformator separator;
➢ un modul de simulare linii electrice (două linii electrice) SEL-1/EV;
➢ două module sarcină electrică pasivă R-L (RL-2/IL-2);
➢ un analizor pentru calitatea energiei Metrawatt;
➢ aparate de măsură (multimetre digitale).
Modul
Sursă reglabilă Modul model linii electrice sarcină
Reţea T AT L1
ZS
L2

Analizor pentru calitatea energiei

Fig.2.2. Schema electrică monofilarăde principiu al standului utilizat pentru studiul liniilor de transport a
energiei electrice.

2.2.3. Componenţa standului

În figura 2.3 este prezentată sursa reglabilă de tensiune alternativă trifazată (transformator
trifazat separator + autotransformator trifazat).

Fig.2.3. Sursa reglabilă de tensiune alternativă transformator trifazat separator / autotransformator trifazat.

2
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

În figura 2.4 este prezentat modulul pentru simularea liniilor electrice de înaltă teniune
SEL-1/EV.

Fig.2.4. Modul pentru simularea funcţionării liniilor de transport în înaltă tensiune (SEL-1/EV).

În tabelul 2.1 se indică valorile caracteristice ale celor două linii care pot fi simulate.

Tabelul 2.1 Parametrii sau constantele ale liniilor de transport reproduse pe panoul de simulator .
Nr.crt. Parametru LINIA 1 LINIA 2
0 1 2 3
1. Tensiunea nominală a liniei, Un [kV] 110 110 110 110 110 110
2. Curentul nominal a liniei, In [A] 50 75 100 100 100 100
Puterea aparentă nominală a liniei, Sn = 3Un  In
3. 9,500 14,290 19 19,000 19,000 19,000
[MVA]
4. Lungime liniei ℓ [km] 50 50 50 25 50 100
5. Secţiunea conductorului, s [mm2] 25 35 50 50 50 50

6. Rezistenţa liniei, R=ρ [Ω] 35,6 25,4 17,8 8,9 17,8 35,6
s
7. Distanţa între conductoare, D [m] 3 3 3 4 4 4
8. Diametrul conductorului, d = 2000 s  [m] 0,0056 0,0067 0,0080 0,0800 0,0080 0,0080

9. Factor k = log ( 2D d ) 3,026 2,95 2,88 3,00 3,00 3,00

10. Inductanţa liniei, L = ( 0, 46  k + 0, 05)  [mH] 72,1 70,4 68,65 35,8 72,5 143,0
0,012
11. Capacitatea liniei, C= [μF] 0,198 0,203 0,209 0,10 0,199 0,399
k
12. Rezistenţa specifică, r= ρ s (Ω/km) 0,712 0,508 0,356 0,356 0,356 0,356
13. Densitatea curentului, δ= I n s [A/mm2] 2 2,14 2 2 2 2
14. Factor scalare tensiune, fU = U n U 300 300 300 300 300 300
15. Factor scalare curent, f I = I n I 50 75 100 100 100 100
16. Tensiunea liniei simulate, U [V] 370 370 370 370 370 370
17. Curentul liniei simulate I [A] 1 1 1 1 1 1
18. Puterea evacuată prin linia simulată, S [VA] 606,2 606,2 606,2 606,2 606,2 606,2
Tabelul 2.1. (contiunuare)

3
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

0 1 2 3 0 1 2 3
Căderea de tensiune longitudinală procentuală (In. cosφ=1)
19. U =100 ( In  cos  )  R+ ( In  sin  )  X [%] 1,48 1,59 1,48 0,74 1,48 2,97
%
Un
20. Pierderile totale, ΔP [kW] 267 429 534 267 534 1068
21. Eficienţa [%] 97,18 97,00 97,18 98,59 97,18 94,37

În ceea ce priveşte linia 1 (reprezentată în partea superioră a panoului) parametrul

modificabil este rezistenţa liniei electrice. Aceasta corespunde la diferite secţiuni ale
conductorului (cupru sau aluminiu) şi, în consecinţă pentru diferite valori nominale ale
curentului care este vehiculat prin linia electrică. Astfel, pentru această linie se fac următoarele
precizări:
➢ parametrul modificabil: secţiunea conductorului s (încărcarea admisibilă în A);
➢ modelul liniei: Π;
➢ tensiunea simulată: 110 kV (tensiunea de lucru Umax = 3×400 V);
➢ puterea simulată: Sn = 9,5 - 14,29 - 19 MVA;
➢ curentul de lucru: 1 A;
➢ rezistenţa echivalentă: 18 - 25 - 35 Ω;
➢ inductivitatea echivalentă: 72 mH;
➢ capacitatea echivalentă: 2×0.2 μF;
➢ separatoare la începutul şi sfậrşitul liniei;
➢ protecţie cu siguranţe fuzibile.
În ceea ce priveşte linia 2 (reprezentată în partea inferioară a panoului), în afara rezistenţei,
pot fi modificate capacitatea şi inductanţa liniei. De fapt, aceşti parametri corespund unor
lungimi diferite ale liniei de transport pentru acelaşi curent nominal:
➢ parametrul modificabil: lungimea liniei ℓ;
➢ modelul liniei: Π;
➢ tensiunea simulată: 110 kV (tensiunea de lucru Umax = 3×400 V);
➢ puterea simulată: Sn = 19 MVA;
➢ curentul de lucru: 1 A;
➢ rezistenţa echivalentă: 8,9 - 25 – 35 Ω;
➢ inductivitatea echivalentă: 144 - 72 - 36 mH;
➢ capacitatea echivalentă: 2×0,1 – 0,2 – 0,4μF;
➢ separatoare la începutul şi sfậrşitul liniei;
➢ protecţie cu siguranţe fuzibile.
Materialele utilizate pentru contrucţia conductoarelor sunt în general cuprul, avậnd o
rezistivitate ρCu=17,8 Ω∙mm2/km, respectiv aluminiul cu rezistivitatea de ρAl=28,3 Ω∙mm2/km.
În figura 2.5 se prezintă modulele de sarcină pasivă R – L (RL-2/IL-2) în timp ce în figira
2.6 este prezentat modulul pentru studiul tranformatoarelor de putere trifazate (P-14).

2.3. MERSUL LUCRĂRII

Echipamentele necesare pentru efectuarea lucrării sunt următoarele:
➢ simulatorul de linie electrică SEL – 1 / EV;
➢ sursă de alimentare variabilă, trifazată (transformator trifazat separator +
autotransformator);
➢ set de conductori şi conectori;
➢ 2 voltmetre analogice 250 - 500 V c.a.;
➢ un ampermetru analogic de 100 mA c.a.;
➢ 2 aparate de afişare mărimi electrice trifazate.

4
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

Fig.2.5. Module sarcină electrică pasivă R-L (RL-2/IL-2).

Fig.2.6. Modul pentru studiul transformatoarelor trifazate (P-14).

2.3.1. Pregătirea lucrării

Se configurează schema electrică de principiu prezentată în figura 2.7 prin realizarea
conexiunilor prezentate în schema de conexiuni dinn figura 2.8, astfel:
➢ se utilizează linia de transport LINE 2, caracterizată prin posibilitatea modificării
parametrilor electrici cu următoarele valori discrete: rezistenţa R = (8,9; 25; 35) Ω, capacitatea
C = (0,12; 0,2; 0,4) μF, inductivitatea L = (36; 72; 144) mH;
➢ dacă este necesar, se pot scoate toate legăturile de la linia LINE 1, linie neconectată în cazul
acestei lucrări;
➢ se comută întreruptoarele de la capetele liniei LINE 2, cel de către sursa de alimentare şi cel
de către consumator, pe poziţia deschis (OFF);
➢ se conectează instrumentele de măsură între bara de alimentare din partea stângă şi capătul
dispre sursă a liniei;
➢ se conectează instrumentele de măsură între capătul dinspre consumator a liniei şi bara din
dreapta;
5
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

➢ se conectează scurtcircuitoarele la condensatoarele din partea de către sursa de alimentare a

liniei pentru a reproduce capacitatea dintre conductoarele active (CL). Aceste condensatoare pot
fi conectate fie în conexiune stea (fără a lega neutrul la pământ) sau în conexiune delta. Prin
conexiunea delta se va asigura un curent capacitiv mai mare;
➢ se conectează scurtcircuitoarele la condensatoarele din partea de către consumator a liniei
pentru a reproduce capacitatea dintre conductoarele active şi pământ (CE). Se conectează de
asemenea scurtcircuitorul de la punctul comun al conexiunii în stea a condensatoarelor la
pământ. În acest caz se poate realiza doar conexiunea în stea pentru a putea reproduce
capacitatea fiecărui conductor activ faţă de pământ;
➢ se comută selectorul rezistenţei liniei LINE 2 pe poziţia corespunzătoare valorii de 25 Ω;
➢ se comută selectorul inductivităţii liniei LINE 2 pe poziţia corespunzătoare valorii de 72
mH;
➢ se comută selectorul capacităţii liniei LINE 2, CL, pe poziţia corespunzătoare valorii de 0,2
μF (capacităţile vor fi conectate în triunghi);
➢ se comută selectorul capacităţii liniei LINE 2, CE, pe poziţia corespunzătoare valorii de 0,2
μF (capacităţile vor fi conectate în stea cu neutrul legat la pământ);
➢ se conectează sursa de alimentare variabilă trifazată prin intermediul transformatorului de
izolare;
CL R Cm L CE

C R C L

C C R C C L

U1, I1, P1, Q1 C C C U2, I2, P2, Q2

TS `

ATR

RSTN

Fig.2.7 Realizarea montajului experimental. Schema electrică de principiu.

➢ transformatorul se utilizează pentru a izola linia față de sursa de alimentare, pentru a evita,
când este conectată, dezechilibrul curenților capacitivi datorați capacităților față de pământ CE,
care pot provoca acționarea protecției diferențiale, când este setată la o sensibilitate mare. Dacă
sursa de alimentare este izolată față de alimentarea principală, caz în care nu este legată la
pământ, transformatorul de izolare poate să fie înlăturat.
2.3.2. Efectuarea măsurătorilor
Se notează cu:
➢ U1, I1, P1, Q1 – tensiunea de linie, curentul, puterea activă trifazată, respectiv puterea reactivă
trifazată, mărimi electrice măsurate pe partea dinspre sursă;
➢ U2 – tensiunea de linie măsurată la capătul liniei în gol;
➢ QL, QE, Qtot – puterea reactivă pe fază corespunzătoare capacităţii CL, puterea reactivă pe
fază corespunzătoare capacităţii CL, respectiv puterea reactivă totală (trifazată, reţeaua fiind
considerată simetrică şi echilibrată).

6
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

SEL-1/EV LINE 1
L1 L2 L3 L1 L2 L3
ON 8,9 Ω ON
25 Ω
89 Ω 72 mH
OFF 0,2 μF 0,2 μF OFF

PE PE

` `
LINE 2
0,2 μF 8,9 Ω 36 mH 0,2 μF
ON ON
0,1 μF 25 Ω 144 mH 0,1 μF
0,4 μF 89 Ω 72 mH 0,4 μF
OFF OFF

Sursă variabilă c.a.

Reţea N R S T
PE PE

PE U1, I1, P1, Q1 ` U2, I2, P2, Q2 ` PE

____V ____V
` ____V
____V
____V
____V `

Fig.2.8. Realizarea montajului experimental. Schema de conexiuni utilizând simulatorul SEL-1/EV.

Se reglează tensiunea sursei de alimentare la 370 V. Lampa de semnalizare de pe bara din

partea stângă se va aprinde. Dacă nu se utilizează o sursă de alimentare variabilă trifazată şi se
utilizează o alimentare de la reţea cu tensiune de valoare fixă, tensiunea poate fi reglată la o
valoare apropiată de valoarea dorită prin utilizarea ploturilor de +/- 5% disponibile în cazul
utilizării transformatorului de izolare.
Pentru realizarea măsurătorilor se efectuează următoarele operaţii:
➢ Cazul 1:
✓ se trece întreruptorul de la capătul dinspre sursă al liniei pe poziţia ON;
✓ se trece întreruptorul de la capătul dinspre consumator al liniei pe poziţia ON;
✓ se citesc parametrii electrici măsuraţi cu instrumentele digitale, iar valorile se trec în
tabelul 2.1 (Cazul 1);
✓ se va calcula puterea reactivă utilizând următoarele expresii, ce reprezintă puterile
reactive, pe o fază, datorate capacităţilor parazite dintre conductoare şi respectiv faţă de
pământ:
QL = ω  CL  U12 [var], (2.1)
QE = ω  CE  U [var], 2
2 (2.2)
iar valorile calculate se trec în tabelul 2.1;
✓ puterea reactivă totală a liniei de transport se va calcula cu expresia:
Qtot = 3  QL + 3  QE [var], (2.3)
valoarea rezultată trecându-se în tabelul 2.1;
✓ se va compara puterea reactivă totală calculată cu cea măsurată.

7
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

✓ se trece întreruptorul de la capătul dinspre sursă al liniei pe poziţia OFF;

✓ se trece întreruptorul de la capătul dinspre consumator al liniei pe poziţia OFF;

Tabelul 2.1 Măsurători experimentale (Cazul 1)

Nr.crt CL [μF] CE [μF] U1 [V] U2 [V] I1 [A] P1 [W] Q1 [var] QL [var] QE [var] Qtot [var]
1. 0,2 0,2

➢ Cazul 2:
✓ se păstrează valoarea iniţială a capacităţii CE şi se vor repeta măsurătorile pentru cazul în
care condensatoarele se modifică valorile CL în conformitate cu cele din tabelul 2.2, iar
valorile măsurate se vor trece în tabelul 2.2 (modificarea montajului şi a parametrilor liniilor
se face cu liniiile deconectate, adică cu cele două întrerupătoare de la capătul liniei în poziţia
OFF, după care pentru efectuarea măsurătorilor întrerupătoarele se trec pe poziţia ON);
✓ se vor repeta măsurătorile pentru cazul în care se păstrează valoarea iniţială a capacităţii
CL pentru cazul se modifică valorile CE în conformitate cu cele din tabelul 2.2, iar valorile
măsurate se vor trece în tabelul 2.2 (modificarea montajului şi a parametrilor liniilor se face
cu liniiile deconectate, adică cu cele două întrerupătoare de la capătul liniei în poziţia OFF,
după care pentru efectuarea măsurătorilor întrerupătoarele se trec pe poziţia ON);
✓ în fiecare caz se vor calcula puterile reactive, pe o fază, datorate capacităţilor parazite
dintre conductoare şi respectiv faţă de pământ cu relaţiile (2.1,2), iar valorile rezultate se trec
în tabelul 2.2;
✓ se va compara puterea reactivă totală calculată cu (2.3) cu cea măsurată;

Tabelul 2.2 Măsurători experimentale (Cazul 2)

Nr.crt CL [μF] CE [μF] U1 [V] U2 [V] I1 [A] P1 [W] Q1 [var] QL [var] QE [var] Qtot [var]
1. 0 0,2

2. 0,1 0,2

3. 0,4 0,2

4. 0,2 0

5. 0,2 0,1

6. 0,2 0,4

➢ Cazul 3:
✓ se vor repeta măsurătorile pentru cazul în care se păstrează valorile iniţiale a capacităţilor
CL şi CE, iar în mijlocul liniei se conectează capacităţile CM cu valoarea de 0,2 μF (utilizând
capacităţile de pe LINE 1, linie deconectată la ambele capete);
✓ pe LINE1 se conectează scurtcircuitoarele la condensatoarele din partea de către sursa de
alimentare a liniei pentru a reproduce capacitatea dintre conductoarele active (CL). Aceste
condensatoare pot fi conectate fie în conexiune stea (fără a lega neutrul la pământ) sau în
conexiune delta. Prin conexiunea delta se va asigura un curent capacitiv mai mare;
✓ pe LINE 1 se conectează scurtcircuitoarele la condensatoarele din partea de către
consumator a liniei pentru a reproduce capacitatea dintre conductoarele active şi pământ (CE).
Se conectează de asemenea scurtcircuitorul de la punctul comun al conexiunii în stea a
condensatoarelor la pământ
✓ se conectează pe rând, capacităţile, astfel conectate pe LINE 1, la mijlocul liniei LINE 2
trecând în prealabil întrerupătoarele de la capetele liniei LINE 1 în poziţia ON;

8
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

✓ se efectuează măsurătorile necesare, iar valorile măsurate se vor trece în tabelul 2.3
(modificarea montajului şi a parametrilor liniilor se face cu liniiile deconectate, adică cu cele
două întrerupătoare de la capătul liniei în poziţia OFF, după care pentru efectuarea
măsurătorilor întrerupătoarele se trec pe poziţia ON) şi se compară cu cele măsurate în Cazul
2 (măsurătorile 3 şi 6);
✓ în fiecare caz se vor calcula puterile reactive, pe o fază, datorate capacităţilor parazite
dintre conductoare şi respectiv faţă de pământ cu relaţiile (2.1,2), iar valorile rezultate se trec
în tabelul 2.3;
✓ se va compara puterea reactivă totală calculată cu (2.3) cu cea măsurată;

Tabelul 2.3 Măsurători experimentale (Cazul 3)

CM CL CE U1 U2 I1 P1 Q1 QL QE Qtot
Nr.crt
[μF] [μF] [μF] [V] [V] [A] [W] [var] [var] [var] [var]
1. (Δ) 0,2 0,2
2.
0,2 0,2
(Y)
3. 0,4 0,2

4. 0,2 0,4

Se vor comenta rezultatele obţinute în cele 3 cazuri!

BIBLIOGRAFIE
[1]. *** Laboratory for the Power Generațion, Protecțion, Control and Distribution. Volume 1/2
Theoretical Part. Teacher / Students handbook, Electtronica Veneta;
[2]. *** Laboratory for the Power Generațion, Protecțion, Control and Distribution. Volume 2/2
Experimental Practical Part. Teacher / Students handbook, Electtronica Veneta.

9
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

LUCRAREA 5

STUDIUL FUNCŢIONĂRII LINIILOR DE TRANSPORT A

ENERGIEI ELECTRICE ÎN PREZENŢA UNEI SARCINI
CONCENTRATE
3.1. OBIECTUL LUCRĂRII
Obiectivul acestei lucrări constă în studiul funcționării liniilor de transport a energiei
electrice când sunt conectate la capătul dinspre consumator diferite tipuri de sarcini,
determinarea căderii de tensiune și determinarea performanțelor la funcționarea liniei electrice
în diferite regimuri de sarcină.

3.2. CONSIDERAȚII TEORETICE

3.2.1. Variaţii de tensiune şi căderi de tensiune admisibile
Una din condiţiile restrictive în funcţionarea reţelelor electrice este abaterea tensiunii faţă
de o referinţă denumită tensiune nominală. Interesează variaţia tensiunii într-un punct, în jurul
tensiunii nominale, precum şi căderea de tensiune pe linie, astfel se definesc:
➢ Căderea de tensiune fazorială ca diferenţa fazorială a tensiunilor din două puncte diferite
ale reţelei, având aceeaşi tensiune, între puncte existând numai legături galvanice;
➢ Cădere de tensiune algebrică ca diferenţa algebrică dintre valorile efective ale tensiunii din
două puncte ale unei reţele, având aceeaşi tensiune nominală, între puncte existând numai
legături galvanice.
3.2.2. Linia cu un singur consumator. Diagrama fazorială fundamentală
Pierderile de putere și căderea de tensiune pentru o linie de transport a energiei electrice se
definesc în condițiile în care este conectată o sarcină, la capătul dinspre consumator a liniei, și
se măsoară valorile efective ale mărimilor electrice de la cele două capete ale liniei. În cazul
modulului de simulare pentru linii de transport SEL – 1/EV se consideră cazul în care linia este
simetrică, iar sarcina este echilibrată. Pentru aceasta considerăm schema electrică din figura
3.1.

1 I1 R, ωL I1’ 1’

U12 U31 U1’2’ U3’1’

U10 U1’0

I2 0 I2’ 2’ 0
2 U2’3’
U23 3 I3 I3’ 3’
Fig.3.1. Diagrama electrică echivalentă a unei linii simetrice ce alimentează o sarcină echilibrată.

Acest aspect oferă posibilitatea de a studia caracteristica de funcţionare a sistemului cu trei

conductoare utilizând un circuit monofazat simplu ce constă doar dintr-un conductor din cele
trei ale liniei şi un conductor neutru ideal, care are rezistenţa şi inductivitatea egale cu zero.
Toate acestea rezultă din faptul că pe conductorul neutru al unei linii trifazate de transport, în
cazul în care sarcina este echilibrată, nu va circula curent electric și în consecință nu provoacă
căderi de tensiune.

1
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

Se consideră o linie trifazată simetrică, ce alimentează un singur consumator echilibrat.

Linia se reprezintă printr-un dipol cu impedanţa Z=R+jX, R şi X fiind rezistenţa, respectiv
reactanţa inductivă pe fază ale liniei (Fig.3.2,a).
+j
I1 1 R, X I 2 1
U10
jXI
Z·I 
U10 I2 U 20 θ U 20 +1
0 
 Ia 2 2″ 1ꞌ
0 −jIr RI 2ꞌ
I2=I
a) b)

Fig.3.2. Linia cu un singur consumator:

a - schema electrică echivalentă simplificată a unei linii trifazate echilibrate; b - Diagrama fazorială
fundamentală a căderilor de tensiune.

Tensiunea de fază U10, la capătul de alimentare a liniei, se consideră constantă.

Consumatorul este reprezentat de curentul absorbit I2, considerat constant şi independent de
tensiunea aplicată consumatorului U20.
Fiind dat curentul la consumator I2 şi tensiunea aplicată la capătul de alimentare a liniei
U10, se determină tensiunea la bornele consumatorului U20 şi curentul prin linie I. Astfel, se vor
parcurge următorii paşi:
➢ în schema echivalentă a liniei s-au neglijat parametrii transversali astfel, curentul din linie
este egal cu cel al consumatorului (I1=I=I2);
➢ se aplică teorema a doua a lui Kirchhoff pe conturul format de conductorul de fază,
conductorul neutru şi liniile tensiunilor de fază U10 şi U20 (Fig.3.2,a) având în vedere că pe
conductorul neutru căderea de tensiune este nulă:
U10 =U 20 +RI+jXI , (3.1)
relaţie a cărei reprezentare fazorială este ilustrată prin diagrama din figura 3.2,b. Diagrama s-a
construit alegând tensiunea U20 ca origine de fază şi considerând consumatorul inductiv,
respectiv curentul absorbit de acesta defazat în urma tensiunii cu unghiul 2=.
➢ căderea de tensiune fazorială pe linie este dată de relaţia:
 Uf = U10 − U 20 = ZI = RI + jXI (3.2)
unde termenul RI reprezintă căderea de tensiune activă pe fază (în fază cu I), iar jXI este
căderea de tensiune reactivă pe fază (defazată cu 90° înaintea lui I).
➢ proiecţiile lui Uf pe cele două axe (segmentele AD=Uf şi CD=Uf) reprezintă
componentele longitudinală şi transversală ale căderii de tensiune fazoriale:
ΔUf =RIcos +XIsin =RIa +XIr ; (3.3)
δUf =XIcos -RIsin =XIa -RI r , (3.4)
cu Ia=I cos este componenta activă a curentului de linie, iar Ir=I sin este componenta reactivă
a curentului de linie.
➢ căderea de tensiune algebrică pe fază se calculează cu relaţia:
DU f =U10 -U 20 =OE-OA=AE=U10 -U 20 = (U 20 +ΔU f )2 +(δU f ) 2 -U 20 =
1/2
  δU  
2
1 (δU f ) 2 , (3.5)
=(U 20 +ΔU f ) 1+  f
  -U 20  ΔU f +
  U 20 +ΔU f   2 U 20 +ΔU f
rezultat obţinut prin dezvoltarea expresiei din paranteza dreaptă după formula binomului lui
Newton şi reţinerea primilor doi termeni ai dezvoltării. Pentru valori mici ale unghiului  dintre

2
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

cele două tensiuni, componenta transversală a căderii de tensiune fazoriale (Uf=CD) se poate
neglija, adică:
DUf =AE  AD=ΔUf . (3.6)
➢ având în vedere că la funcţionarea normală a liniei Uf<<U20, iar pentru simplificare se
aproximează tensiunea necunoscută la consumator (U20) cu tensiunea nominală pe fază, relaţia
(3.5) devine:
(XIcos -RIsin )2
DU f  RIcos +XIsin + . (3.7)
2U nf
➢ dacă consumatorul este reprezentat prin puterile absorbite, activă şi reactivă şi se ţine seama
de relaţiile:
P Q
I a = I cos  = ; I r = I sin  = , (3.8)
3 Un 3 Un
unde Un reprezintă tensiunea nominală de linie, expresiile căderilor de tensiune ca mărimi de
linie, se pot scrie în funcţie de puteri, astfel:
RP+XQ
ΔU= 3 ΔU f = ; (3.9)
Un
XP − RQ
U = 3 U f = ; (3.10)
Un
RP+XQ (XP-RQ)2
DU= 3 DU f  + ; (3.11)
Un 2U3n
δU
θ=arctan . (3.12)
ΔU
Pentru linia electrică de transport, menționată anterior, se pot scrie următoarele relații:
P1 = 3  U10  I1  cos1 [W]; (3.13)
P2 = 3  U 20  I2  cos2 [W], (3.14)
unde:
➢ P1 este puterea activă la capătul dinspre sursă al liniei;
➢ P2 - puterea activă la capătul dinspre sarcină al liniei.
În continuare se calculează:
➢ Pierderile de putere activă:
P = P1 − P2 [W]; (3.15)
➢ Randamentul în condițiile existenței sarcinii este:
P ΔP
η = 2 = 1− ; (3.16)
P1 P1
➢ Pierderile de putere exprimate în procente sunt:
ΔP
ΔP% = 100 [%]; (3.17)
P1
➢ Căderea de tensiune, exprimată în procente este:
U − U 20
ΔU % = 100 10 [%]; (3.18)
U10
➢ Variația curentului în lungul liniei, exprimată în procente este:
I −I
ΔI % = 100 10 20 [%]; (3.19)
I10
➢ Pierderile de putere activă:

3
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

P = P1 − P2 [W]; (3.20)
➢ Eroarea procentuală de calcul a căderii de tensiune:
ΔU mas. -ΔU calc.
ε ΔU =100 [%]. (3.21)
ΔU mas.

3.3. MERSUL LUCRĂRII

Echipamente necesare pentru efectuarea lucrării sunt:
➢ simulatorul de linie electrică SEL – 1 / EV;
➢ sursă de alimentare variabilă, trifazată, AMT – 3 / EV, sursă de alimentare trifazată
constituită din ansamblul motor-generator sincron, prin panoul de control GCB – 1 / EV, sau o
sursă de alimentare fixă trifazată 3 x 400 V c.a.;
➢ transformator trifazat P14A / EV;
➢ set de conductori şi conectori;
➢ două instrumente digitale pentru măsura parametrilor energiei electrice AZ - VIP, sau
instrumentele de pe panoul de control GCB – 1 / EV;
➢ sarcină rezistivă variabilă RL - 2 / EV;
➢ sarcină inductivă variabilă IL – 2 / EV.
3.3.1. Pregătirea lucrării
Se realizează schema electrică de principiu prezentată în figura 3.3 și schema de conexiuni
prezentată în figura 3.4.
Se consideră linia de transport LINE 2, cu următorii parametrii electrici: rezistenţa R = 8,9
Ω, capacitatea C = 0,1 μF, inductivitatea L = 0,035 H, lungimea l = 25 km, secţiunea
conductoarelor active din cupru S = 50 mm2.
Dacă este necesar, se pot scoate toate legăturile de la linia LINE 1, linie neconectată în
cazul aceste lucrări.
Se comută întreruptoarele de la capetele liniei, cel de către sursa de alimentare şi cel de
către consumator, pe poziţia deschis (OFF).
Se conectează instrumentele de măsură între bara de alimentare din partea stângă şi capătul
dispre sursă a liniei şi între capătul dinspre consumator al liniei şi bara din dreapta.
Se conectează scurtcircuitoarele la condensatoarele din partea de către sursa de alimentare
a liniei pentru a reproduce capacitatea dintre conductoarele active (CL). Aceste condensatoare
se conectează în delta. Prin conexiunea delta se va asigura un curent capacitiv mai mare. Se va
selecta valoarea de 0,1 μF pentru aceste capacităţi.
CL R L CE

C R L

C C R L

U1, I1, P1, Q1 C C C U2, I2, P2, Q2

TS `
Sarcină trifazată
RL

ATR

RSTN
Fig.3.3. Schema electrică de principiu.

4
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

SEL-1/EV LINE 1
L1 L2 L3 L1 L2 L3
ON 8,9 Ω ON
25 Ω
89 Ω 72 mH
OFF 0,2 μF 0,2 μF OFF

PE PE

` `
LINE 2

ON 0,2 μF 8,9 Ω 36 mH 0,2 μF ON

0,1 μF 25 Ω 144 mH 0,1 μF
0,4 μF 89 Ω 72 mH 0,4 μF
OFF OFF

Sursă variabilă c.a.

Reţea N R S T
PE PE

PE `
U1, I1, P1, Q1 U2, I2, P2, Q2 ` PE
____V ____V
` ____V
____V
____V
____V `

mod. IL 2/EV mod. RL 2/EV

ON ON ON ON ON ON

OFF OFF OFF OFF OFF OFF

Fig.3.4. Schema de conexiuni utilizând simulatorul SEL – 1/EV.

Se conectează scurtcircuitoarele la condensatoarele din partea de către consumator a liniei

pentru a reproduce capacitatea dintre conductoarele active şi pământ (CE). Se conectează de
asemenea scurt - circuitorul de la punctul comun al conexiunii în stea a condensatoarelor la
pământ. În acest caz se poate realiza doar conexiunea în stea deoarece fiecare conductor activ
are o capacitate faţă de pământ. Se va selecta valoarea de 0,1 μF pentru aceste capacităţi.
Se selectează poziţia selectorului pentru valoarea rezistenţei liniei LINE 2, la 8,9 Ω şi pe
cel al inductivităţii la 0,036 H.
Se conectează sursa de alimentare variabilă trifazată prin intermediul transformatorului de
izolare.
Transformatorul se utilizează pentru a izola linia faţă de sursa de alimentare, pentru a evita,
când este conectată, dezechilibrul curenţilor capacitivi datoraţi capacităţilor faţă de pământ CE,
care pot provoca acţionarea protecţiei diferenţiale, când este setată la o sensibilitate mare. Dacă
sursa de alimentare este izolată faţă de alimentarea principală, caz în care nu este legată la
pământ, transformatorul de izolare poate să fie înlăturat.

5
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

3.3.2. Realizarea măsurătorilor

Se reglează tensiunea sursei de alimentare la 400 V. Lampa de semnalizare de pe bara din
partea stângă se va aprinde. Dacă nu se utilizează o sursă de alimentare variabilă trifazată şi se
utilizează o alimentare de la reţea cu tensiune de valoare fixă, tensiunea poate fi reglată la o
valoare apropiată de valoarea dorită prin utilizarea ploturilor de +/- 5 % disponibile în cazul
utilizării transformatorului de izolare.
Se trec întreruptoarele de la capetele liniei pe poziţia ON. Se conectează diferite trepte ale
sarcinii rezistive (sarcina trebuie să fie echilibrată, alegând aceleași trepte de sarcină pe cele
trei faze) și se citesc parametrii electrici măsurați cu instrumentele digitale, iar valorile se trec
în tabelul 3.1:

Tabelul 3.1 Măsurători experimentale cu sarcină rezistivă ehilibrată.

Mărimi
electrice
U1 U2 I1 I2 P1 P2 Q2 Q1
ΔU%[%] ΔI%[%]
[V] [V] [A] [A] [W] [W] [Var] [Var]
Sarcină
rezistivă
Fără sarcină
R1=
R2=
R3=
R4=
R5=
R6=

Se deconectează sarcina rezistivă, iar în locul ei se conectează sarcina inductivă.

Se reglează tensiunea sursei de alimentare la 400 V. Lampa de semnalizare de pe bara din
partea stângă se va aprinde. Dacă nu se utilizează o sursă de alimentare variabilă trifazată şi se
utilizează o alimentare de la rețea cu tensiune de valoare fixă, tensiunea poate fi reglată la o
valoare apropiată de valoarea dorită prin utilizarea ploturilor de +/- 5 % disponibile în cazul
utilizării transformatorului de izolare.
Se trec întreruptoarele de la capetele liniei pe poziția ON. Se conectează deferite trepte ale
sarcinii inductive (sarcina trebuie să fie echilibrată, alegând aceleaşi trepte de sarcină pe cele
trei faze) şi se citesc parametrii electrici măsuraţi cu instrumentele digitale, iar valorile se trec
în tabelul 3.2.

Tabelul 3.2. Măsurători experimentale cu saecină inductivă echilibrată.

Mărimi
U1 U2 I1 I2 P1 P2 Q2 Q1
electrice ΔU%[%] ΔI%[%]
[V] [V] [A] [A] [W] [W] [Var] [Var]
Sarcină
inductivă
Fără sarcină
L1=
L2=
L3=
Se conectează sarcina rezistiv - inductivă. Se reglează tensiunea sursei de alimentare la 400
V. Lampa de semnalizare de pe bara din partea stângă se va aprinde. Dacă nu se utilizează o
sursă de alimentare variabilă trifazată şi se utilizează o alimentare de la reţea cu tensiune de

6
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

valoare fixă, tensiunea poate fi reglată la o valoare apropiată de valoarea dorită prin utilizarea
ploturilor de +/- 5 % disponibile în cazul utilizării transformatorului de izolare.
Se trec întreruptoarele de la capetele liniei pe poziția ON. Se conectează deferite trepte ale
sarcinii rezistiv - inductive (sarcina trebuie să fie echilibrată, alegând aceleași trepte de sarcină
pe cele trei faze) şi se citesc parametrii electrici măsuraţi cu instrumentele digitale, iar valorile
se trec în tabelul 3.3.

Tabelul 3.3. Măsurători experimentale cu sarcină serie R-L echilibrată.

Mărimi
U1 U2 I1 I2 P1 P2 Q2 Q1
electrice ΔU%[%] ΔI%[%]
[V] [V] [A] [A] [W] [W] [Var] [Var]
Ssarcină
R–L serie
Fără sarcină
R6 + L1
R6 + L2
R6 + L3

Utilizând valorile măsurate anterior pentru diferite sarcinii se vor calcula: valoarea absolută
a căderii de tensiune ΔUmăs. (din tensiunile măsurate la capetele liniei), căderile de tensiune
longitudinale şi transversale (ΔUcalc. şi δUcalc.) utilizând în calcul puterile active şi reactive
măsurate la capătul final al liniei (P2 şi Q2), argumentul tensiunii U2, eroarea de calcul a căderii
de tensiune, pierderile totale de putere activă ΔP și reactivă ΔQ, randamentul liniei η la
funcționarea în diferite condiții de sarcină, iar valorile calculate se vor trece în tabelul 3.4.

Tabelul 3.4. Mărimi calculate în baza măsurătorilor experimentale efectuate.

Mărimi
electrice
ΔUmăs.[V] ΔUcalc.[V] δUcalc.[V] θ2 [grd] εU [%] ΔPmăs. [W] ΔQmăs. [Var] η [%]
Trepte
sarcină
R1
R2
R3
R4
R5
R6
L1
L2
L3
R6 + L1
R6 + L2
R6 + L3

Se vor face interpretări ale rezultatelor experimentale.

BIBLIOGRAFIE
1. *** Laboratory for the Power Generațion, Protecțion, Control and Distribution. Volume 1/2
Theoretical Part. Teacher / Students handbook, Electtronica Veneta;
2. *** Laboratory for the Power Generațion, Protecțion, Control and Distribution. Volume 2/2
Experimental Practical Part. Teacher / Students handbook, Electtronica Veneta.

7
 Reţele electrice – Îndrumător de laborator

3. Dan Călin Peter, Radu-Adrian Tîrnovan, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice, Ed. UT.
PRESS, Cluj-Napoca 2014, ISBN 978-973-662-960-0
4. Radu-Adrian Tîrnovan, Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice. Note de curs,
Ed. UT. PRESS, Cluj-Napoca, 2017, ISBN 978-606-737-273-1

8
 Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice – Îndrumător de laborator

LUCRAREA 6

STUDIUL FUNCŢIONĂRII LINIILOR DE TRANSPORT A

ENERGIEI ELECTRICE ÎN PREZENŢA SARCINILOR
DISTRIBUITE (LINII ÎN SERIE)
4.1. OBIECTUL LUCRĂRII
Obiectivul acestei lucrări constă în studiul funcționării în serie, a liniilor de transport a
energiei electrice, în prezența sarcinilor distribuite, determinarea căderilor de tensiune pe
fiecare tronson a liniei și determinarea performanțelor la funcționarea liniei electrice în diferite
regimuri de sarcină.

4.2. CONSIDERAȚII TEORETICE

4.2.1. Linia cu mai mulţi consumatori concentraţi
Se consideră o linie trifazată radială, care alimentează trei consumatori concentraţi.
Notaţiile din schema electrică echivalentă a liniei (Fig.4.1) au următoarele semnificaţii:
➢ i1, i2, i3 - curenţii absorbiţi de consumatori, funcţionând după caracteristici de curent
constant;
➢ I1, I2, I3 - curenţii prin tronsoanele liniei;
➢ z1, z2, z3 - impedanţele pe fază ale celor trei tronsoane ale liniei, de lungime l1, l2, l3;
➢ Z1, Z2, Z3 - impedanţele cumulate ale tronsoanelor între nodul sursă A şi fiecare nod
consumator (1, 2, 3).
Zn=zn+zn+zn

Zk=zk+zk
Z1=z1=r1+jx1 z2=r2+jx2 zn=rn+jxn
1 2 k n+1
I1 I2 Ik+1 In
U10 U(n+1)0
i1 ik in

Fig.4.1. Schema electrică echivalentă a unei linii radiale care alimentează trei consumatori.

Căderea de tensiune totală pe fază este egală cu suma fazorială a căderilor de tensiune pe
cele n tronsoane ale liniei:)
n
 U f = U10 − U (n +1)0 =  z k I k , (4.1)
k =1

Prin urmare, căderile de tensiune pe linie se pot calcula prin însumarea algebrică a valorilor
mărimilor corespunzătoare pe tronsoanele liniei. Având în vedere cele menţionate anterior şi
relaţiile (3.3), (3.4) şi (3.5), căderile de tensiune, ca mărimi de linie, pentru cazul considerat,
au următoarele expresii:

1
 Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice – Îndrumător de laborator

n
U = 3  ( rk I ka + x k I kr ) ;
k =1
n
U = 3  ( x k I ka − rk I kr ) ; (4.2)
k =1

  n  
2

n   ( x k I ka − rk I kr )  
  ,
DU = 3  ( rk I ka + x k I kr ) +  k =1 
 k =1 2U Nf 
 
 
unde Ika şi Ikr reprezintă curenţii activi şi reactivi din tronsoanele liniei, iar UNf este tensiunea
nominală de fază.
Valorile curenţilor din linie Ik, k=1÷n, se pot determina în funcţie de curenţii de ik, k=1÷n,
aplicându-se în nodurile k prima teoremă a lui Kirchhoff:
In = in ;

n
Ik =  ip ; (4.3)
p=k

n
I1 =  i p .
p =1

Din relaţia (4.3) rezultă legături similare între curenţii activi şi reactivi din tronsoane şi
curenţii activi şi reactivi absorbiţi de consumatori:
I na = i na ; I nr = i nr ;

n n
I ka =  i pa ; I kr =  i pr ; (4.4)
p=k p=k

n n
I1a =  i pa ; I1r =  i pr .
p =1 p =1

Între impedanţele tronsoanelor zk şi impedanţele cumulate Zk ale tronsoanelor dintre nodul

sursă 1 şi nodul consumator k există următoarele relaţii (Fig.4.1):
Z1 = z1 ; R 1 = r1 ; X1 = x1;

k n n
Zk =  z p ; R k =  rp ; Xk =  x p ; (4.5)
p =1 p =1 p =1

n n n
Zn =  z p ; R n =  rp ; Xn =  x p.
p =1 p =1 p =1

unde Rk şi Xk, reprezintă rezistenţele şi reactanţele cumulate, măsurate de la capătul de

alimentare a liniei până în punctul de conectare a sarcinii k.
Înlocuind expresiile curenţilor de linie (4.3) în (4.1), ţinând cont de relaţiile (4.5), se obţine:
n
 U f =  Zk i k , (4.6)
k =1

respectiv:

2
 Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice – Îndrumător de laborator

n
U = 3  ( R k i ka + X k i kr ) ;
k =1
n
U = 3  ( X k i ka − R k i kr ) ; (4.7)
k =1

  n  
2

n   ( X k i ka − R k i kr )  
  ,
DU = 3  ( R k i ka + X k i kr ) +  k =1 
 k =1 2U Nf 
 
 
în care: ika şi ikr reprezintă curenţii activi şi reactivi ai consumatorilor.
Relaţiile (4.2) şi (4.7) se pot rescrie pentru cazul în care consumatorii sunt reprezentaţi prin
puterile active şi reactive:
n
 r P +x Q  n  R p +X q 
ΔU=   k k k k  =   k k k k  ;
k=1  UN  k=1  UN 
n
 x P -r Q  n  X k p k -R k q k 
δU=   k k k k  =  ;
k=1  UN  k=1  UN 
2
 n 
n
 r P +x Q    (x k Pk -rk Q k )  (4.8)
DU=   k k k k +  k=1 3
 =
k=1  UN  2U N
2
 n 
n
 R p +X q    (X k p k -R k q k ) 
=   k k k k  +  k=1 3
 ,
k=1  UN  2U N
în care pk şi qk sunt puterile active şi reactive corespunzătoare consumatorilor, Pk şi Qk sunt
puterile active şi reactive pe tronsoanele liniei, iar UN este tensiunea nominală de linie.
Se pot face următoarele observaţii:
➢ puterile activă şi reactivă care circulă în linie şi tensiunea acesteia nu sunt independente;
➢ deducerea acestor relaţii s-a făcut ţinând seama numai de parametrii longitudinali ai liniei,
considerând curenţii constanţi de-a lungul liniilor sau neglijând pierderile de putere pe diferite
tronsoane, ipoteze admise întotdeauna la LEA cu tensiuni mai mici de 110 kV;
➢ relaţiile căderilor de tensiune se pot simplifica apreciind de la caz la caz dacă ele sunt
determinate în principal de circulaţia puterilor active şi de rezistenţe sau de circulaţia puterilor
reactive şi de reactanţe;
➢ pentru LEA cu tensiuni nominale mai mari decât 400 V, influenţa termenului legat de
puterea reactivă şi de reactanţă, în expresiile căderilor de tensiune, începe să fie comparabilă
cu cea a termenului legat de puterea activă şi de rezistenţă sau să fie preponderentă faţă de
acesta.
➢ în următoarele cazuri se pot lua în considerare numai căderile de tensiune produse de
circulaţia puterilor active şi de rezistenţe:
✓ pentru LEA de JT care alimentează sarcini cu cos 1 (cazul reţelelor de iluminat
incandescent);
✓ pentru LEC până la 10 kV, care alimentează sarcini cu cos0,95 şi cu secţiuni ale
conductoarelor S35 mm2;
✓ pentru reţele interioare montate în tuburi de protecţie.
În figura 4.3 este exemplificată întocmirea diagramei fazoriale pentru o linie cu doi
consumatori concentraţi (două tronsoane: n = 2).

3
 Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice – Îndrumător de laborator

1
U10
+j
z1I1
jx1I1
U20 2 2″
1
r1I1
2′
z 2I 2

I2a=i2a θ2 θ1 U
i1a I2a=i2a+i2a 30 3 3″
0
1 2 +1
-ji1rr

2=2 jx2I2
r2I2
i1 1
-jI2r=-ji2r

Δ1 Δꞌ1 3′
-jI1r=-j(i1r+i2r)

Δ″1 Δ″1
I2=i2 Δꞌ1

I1= i1+i2
Fig.4.3. Diagrama fazorială pentru o linie trifazată cu două sarcini concentrate.

În conformitate cu diagrama fazorială din figura 4.3 (în raport de sistemul de coordonate
din figura, care drept referinţă fazorul tensiunii nodului 3, U30) se pot scrie următoarele relaţii :
1 = 2 − 1 = 1 + 1 ; (4.9)
i12 + i 22
1 = arccos ; (4.10)
2i1  i 2
i1  sin 1 = i 2  sin 1 = i 2  sin ( 1 − 1 ) = i 2  sin 1  cos 1 − i 2  cos 1  sin  .(4.11)
Relaţia (4.11) se divide cu cos  şi rezultă:
i  sin 1
tg1 = 2 , (4.12)
i1 + i 2  cos 1
respectiv
 i  sin 1 
1 = arctg  2 . (4.13)
 i1 + i 2  cos 1 
Astfel se poate scrie expresia componentei active a curentului de pe tronsonul 1:
I1a = I1  cos ( 1 + 1 ) = I1 ( cos 1  cos 1 − sin 1  sin  ) =
 
 i 2  sin 1 
 1 i1 + i 2  cos 1 
= I1 cos 1 − sin 1 =
2 2
  i  sin 1   i 2  sin 1  
 1+  2  1 +    . (4.14)
  i1 + i 2  cos 1   i1 + i 2  cos 1  
i  cos 1 + i 2  cos 1  cos 1 − i 2  sin 1  sin 1
= I1 1 =
i12 + i 22 + 2i1  i 2  cos 1
i  cos 1 + i 2  cos ( 1 + 1 )
= I1 1 = i1  cos 1 + i 2  cos 2 = i1a + i 2a
I1
În mod similar se pot demonstra corelaţiile dintre componentele reactive ale curenţilor:

4
 Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice – Îndrumător de laborator

I1a = I1  sin ( 1 + 1 ) = I1 ( sin 1  cos 1 + cos 1  sin  ) = i1r + i 2r . (4.15)

4.3. MERSUL LUCRĂRII

Echipamente necesare desfăşurării lucrării sunt:
➢ simulatorul de linie electrică SEL – 1 / EV;
➢ sursă de alimentare variabilă, trifazată, AMT – 3 / EV, sursă de alimentare trifazată
constituită din ansamblul motor-generator sincron, prin panoul de control GCB – 1 / EV, sau o
sursă de alimentare fixă trifazată 3 x 400 V c.a.;
➢ transformator trifazat P14A / EV;
➢ set de conductori şi conectori;
➢ 3 voltmetre analogice 250 – 500 V c.a.;
➢ 2 ampermetre analogice 0,5 - 1 A c.a.;
➢ instrumentele de pe panoul de control GCB – 1 / EV sau două instrumente digitale pentru
măsurarea energiei electrice în sisteme trifazate, AZ - VIP.
➢ modul de sarcină rezistivă variabilă RL – 2 / EV.
4.3.1. Pregătirea lucrării
Se realizează schema electrică de principiu prezentată în figura 4.4 și schema de conexiuni
prezentată în figura 4.5.

LINIA 1
CL1 R1 L1 CE1

C1 R1 L1
U2, I2, P2, Q2
C1 C1 R1 L1

U1, I1, P1, Q1 C1 C1 C1

Sarcină 1
TS ` RL

ATR

LINIA 2
RSTN CE2 L2 R2 CL2

L2 R2 C2
U3, I3, P3, Q3
L2 R2 C2 C2

U4, I4, P4, Q4 C2 C2 C2

Sarcină 2 `
RL

Fig.4.4. Schema electrică de principiu.

5
 Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice – Îndrumător de laborator

U1, I1, P1, Q1 U2, I2, P2, Q2

____V ____V
____V ____V
____V ____V

LINE 1
L1 L2 L3 SEL-1/EV 8,9 Ω
L1 L2 L3
ON ON
25 Ω
89 Ω 72 mH
OFF 0,2 μF 0,2 μF OFF

PE PE

` `
LINE 2

ON 0,2 μF 8,9 Ω 36 mH 0,2 μF ON

0,1 μF 25 Ω 144 mH 0,1 μF
0,4 μF 89 Ω 72 mH 0,4 μF
OFF OFF

Sursă variabilă c.a.

Reţea N R S T
PE PE

PE U3, I3, P3, Q3 ` U4, I4, P4, Q4 ` PE

____V ____V
` ____V
____V
____V
____V `
Sarcină 2
RL
Sarcină 1
mod. IL 2/EV mod. RL 2/EV RL

ON ON ON ON ON ON

OFF OFF OFF OFF OFF OFF

Fig.4.5. Schema de conexiuni utilizând simulatorul SEL - 1/EV.

Se consideră două linii de transport cu aceeași capacitate de încărcare, dar de lungimi

diferite:
➢ LINE 1 cu următorii parametrii electrici: rezistența R = 18 Ω, inductivitatea L = 0,072 H,
lungimea l = 50 km, secțiunea conductoarelor active din cupru S = 50 mm2;
➢ LINE 2, cu următorii parametrii electrici: rezistența R = 8,9 Ω, inductivitatea L = 0,036 H,
lungimea l = 25 km, secțiunea conductoarelor active din cupru S = 50 mm2.
Se efectuează următoarele operaţii:
➢ Se conectează scurtcircuitoarele doar la capătul liniei de transport LINE 1 dinspre sursă și
la capătul linie LINE 2 dinspre consumator;
➢ Se înseriază linia LINE 1 cu linia LINE 2;

6
 Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice – Îndrumător de laborator

➢ Se comută întreruptoarele de la începutul și sfârșitul ambelor linii pe poziția OFF. Nu se

conectează prin scurtcircuitoare condensatoarele, presupunându-se că au capacități neglijabile;
➢ Se conectează sursa de alimentare variabilă trifazată prin intermediul transformatorului de
izolare, la barele din dreapta, iar sarcina rezistivă la barele din stânga.
4.3.2. Realizarea măsurătorilor
4.3.2.1. Fără capacităţi
Se reglează tensiunea sursei de alimentare la 370 V.
Se trece mai întâi întreruptorul de la capătul dinspre sursă al liniei LINE 1 pe poziția ON,
apoi cel de la capătul liniei dinspre consumator.
Se trece mai întâi întreruptorul de la capătul dinspre sursă al liniei LINE 2 pe poziția ON,
apoi cel de la capătul liniei dinspre consumator.
Se conectează diferite trepte ale sarcinii rezistive.
Se citesc parametrii electrici măsurați cu instrumentele digitale, iar valorile se trec în tabelul
de mai jos.
Se calculează căderile de tensiune în concordanță cu sarcina.
Se trasează caracteristicile tensiune - curent, la capătul dinspre consumator a liniilor 1 și 2,
pe același grafic.
Tabelul 4.1 Măsurători experimentale 1
Tensiunea de linie Curentul de linie Tensiunea de Curentul de
măsurată la măsurat la Tensiunea de linie linie măsurată la linie măsurat la Căderile de
capătul dinspre capătul dinspre măsurată la capătul capătul dinspre capătul dinspre tensiune la
Sarcina sursă sursă dinspre consumator consumator sursă capătul dinspre
LINE 1 LINE 1 LINE 1 LINE 2 LINE 2 consumator

U11[V] I11[A] U12[V] U12[V] I22[A] ΔU = U11 – U22

1
2
3
4
5
6

Fig.4.6 Tensiunea la capătul liniei dinspre consumator.

7
 Producerea, Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice – Îndrumător de laborator

4.3.2.2. Cu capacităţi
Se conectează scurtcircuitoarele la condensatoarele din partea de către sursa de alimentare
a liniei pentru a reproduce capacitatea dintre conductoarele active.
Se conectează scurtcircuitoarele la condensatoarele din partea de către consumator a liniei
pentru a reproduce capacitatea dintre conductoarele active şi pământ.
Se trece mai întâi întreruptorul de la capătul dinspre sursă al liniei LINE 1 pe poziția ON,
apoi cel de la capătul liniei dinspre consumator.
Se trece mai întâi întreruptorul de la capătul dinspre sursă al liniei LINE 2 pe poziția ON,
apoi cel de la capătul liniei dinspre consumator.
Se conectează deferite trepte ale sarcinii rezistive (identice cu cele din montajul precedent).
Se citesc parametrii electrici măsurați cu instrumentele digitale, iar valorile se trec în tabelul
4.2.

Tabelul 4.2 Măsurători experimentale 2

Tensiunea de linie Tensiunea de Tensiunea de Curentul de

măsurată la Curentul de linie linie măsurată la linie măsurată la linie măsurat la Căderile de
capătul dinspre măsurat la capătul capătul dinspre capătul dinspre capătul dinspre tensiune la
Sarcina
sursă dinspre sursă consumator consumator sursă capătul dinspre
LINE 1 LINE 1 LINE 1 LINE 2 LINE 2 consumator

U11[V] I11[A] U12[V] U12[V] I22[A] ΔU = U11 – U22

1
2
3
4
5
6

Se desenează caracteristicile tensiune - curent, la capătul dinspre consumator a liniilor 1 și

2, pe același grafic.

Fig.4.7 Tensiunea la capătul liniei dinspre consumator.

BIBLIOGRAFIE
[1]. *** Laboratory for the Power Generațion, Protecțion, Control and Distribution. Volume
1/2 Theoretical Part. Teacher / Students handbook, Electtronica Veneta;
[2]. *** Laboratory for the Power Generațion, Protecțion, Control and Distribution. Volume
2/2 Experimental Practical Part. Teacher / Students handbook, Electtronica Veneta.

8
Aplicaţia 4.1. Să se calculeze componentele (longitudinală şi transversală) căderii de tensiune şi
valoarea aproximativă a căderii de tensiune algebrice între nodurile A−D, A−C şi B−D (schema
monofilară din figura 1). Tensiunea nominală a liniei aeriene este Un=20 kV.
Soluţie:
Calculele se efectuează fie în funcţie de puterile consumatorilor şi impedanţele cumulate, fie
în funcţie de puterile din tronsoane şi impedanţele acestora.

r01=0,236 Ω/km r02=0,321 Ω/km r03=0,594 Ω/km

A x01=0,303 Ω/km B x02=0,334 Ω/km C x03=0,354 Ω/km D
l1=10 km l2=10 km l3=5 km

s1=2 32º MVA s2=2 23º MVA s3=1,5 36º MVA

Fig.1. Schema monofilară a unei reţele radiale cu tensiunea nominală Un=20 kV.

Impedanţele tronsoanelor se determină cu relaţiile:

r1 = r01  l1 = 0, 236 10 = 2,36 ; x1 = x 01  l1 = 0,303 10 = 3, 03 ;
r2 = r02  l2 = 0,32110 = 3, 21 ; x 2 = x 02  l 2 = 0,334 10 = 3,34 ;
r3 = r03  l3 = 0,594  5 = 2,97 ; x 3 = x 03  l3 = 0,354  5 = 1, 77 ,
iar impedanţele cumulate au valorile:
R1 = r1 = 2,36  ;
R 2 = r1 + r2 = 2,36 + 3, 21 = 5,57  ;
R 3 = r1 + r2 + r3 = 2,36 + 3, 21 + +2,97 = 8,54  ;
X1 = x1 = 3, 03  ;
X 2 = x1 + x 2 = 3, 03 + 3,34 = 6,37  ;
X 3 = x1 + x 2 + x 3 = 3, 03 + 3,34 + 1, 77 = 8,14  .
Puterile consumatorilor sunt:
p1 = s1 cos 32 = 2  cos32º = 1, 696 MW;
p 2 = s 2 cos 23 = 2  cos23º = 1,841 MW;
p3 = s3 cos 36 = 1,5  cos 36 = 1, 213 MW;
q1 = s1 sin 32 = 2  sin32º = 1, 06 Mvar;
q 2 = s 2 sin 23 = 2  sin23º = 0, 781 Mvar;
q 3 = s3 sin 36 = 1,5  sin 36 = 0,882 Mvar,
iar puterile din tronsoanele liniei au valorile:
 P1 = p1 + p 2 + p3 = 1,696+1,841+1,213 = 4, 75 MW;
P2 = p 2 + p3 = 1,841+1,213 = 3, 054 MW;
P3 = p3 = 1,213MW;
Q1 = q1 + q 2 + q 3 = 1,06+0,781+0,882 = 2, 723Mvar;
Q 2 = q 2 + q 3 = 0,781+0,882=1, 663Mvar;
Q3 = q 3 = 0,882 Mvar.
A. Căderile de tensiune între nodurile A şi D
Calculul componentelor (longitudinală şi transversală) căderii de tensiune fazoriale şi a căderii
de tensiune algebrice între nodurile A şi D, în funcţie de puterile consumatorilor:
p1  R1 +p 2  R 2 +p3  R 3 +q1  X1 +q 2  X 2 +q 3  X 3
ΔU AD = =
Un

=
(1, 696  2,36 + 1,841 5,57 + 1, 213  8,54 ) 106 +
20 103

+
(1, 06  3, 03 + 0, 781 6,37 + 0,882  8,14 ) 106 = 2, 00 kV;
20 103
p1  X1 + p 2  X 2 + p3  X 3 − ( q1  R1 +q 2  R 2 +q 3  R 3 )
U AD = =
Un

=
(1, 696  3, 03 + 1,841 6,37 + 1, 213  8,14 ) 106 −
20 103

−
(1, 06  2,36 + 0, 781 5,57 + 0,882  8,54 ) 106 = 0, 618 kV;
20 103

( δU AD ) ( 0, 618)
2 2

DU AD  ΔU AD + = 2+ = 2, 01 kV .
2  Un 2  20
Dacă se aproximează căderea de tensiune algebrică, DUAD, prin componenta longitudinală a
căderii de tensiune fazoriale, ΔUAD, eroarea este:
DU AD − ΔU AD 2, 01 − 2, 00
ε%= 100= 100=0,5 % .
ΔU AD 2, 00
Dacă se efectuează calculele în funcţie de puterile din tronsoane şi impedanţele cumulate, se
obţin:
P1  r1 + P2  r2 + P3  r3 + Q1  x1 + Q 2  x 2 + Q3  x 3
ΔU AD = =
Un

=
( 4, 75  2,36 + 3, 054  3, 21 + 1, 213  2,97 ) 106 +
20 103

+
( 2, 723  3, 03 + 1, 663  3,34 + 0,882 1, 77 ) 106 = 2, 00 kV;
20 103
 P1  x1 + P2  x 2 + P3  x 3 − ( Q1  r1 +Q 2  r2 +Q3  r3 )
U AD = =
Un

=
( 4, 75  3, 03 + 3, 054  3,34 + 1, 213 1, 77 ) 106 −
20 103

−
( 2, 723  2,36 + 1, 663  3, 21 + 0.882  2,97 ) 106
= 0, 618 kV,
20 103
valori identice cu cele calculate anterior, cu relaţiile duale.
B. Căderile de tensiune între nodurile A şi C
La calculul componentelor (longitudinală şi transversală) căderii de tensiune şi a căderii de
tensiune algebrice între nodurile A şi C, în funcţie de puterile consumatorilor, trebuie să se ţină
seama şi de contribuţia consumatorilor racordaţi în aval faţă de segmentul de linie A−C. Pentru
aceasta, consumatorii din aval se consideră concentraţi în nodul C. Se pot scrie următoarele relaţii:
p1  R1 + ( p 2 + p3 )  R 2 +q1  X1 + ( q 2 + q 3 )  X 2
ΔU AC = =
Un
1, 696  2,36 + (1,841 + 1, 213)  5,57  106
= +
20 103
1, 06  3, 03 + ( 0, 781 + 0,882 )  6,37  106
+ = 1, 741kV;
20 103
p1  X1 + ( p 2 + p3 )  X 2 − q1  R1 − ( q 2 + q 3 )  R 2
U AC = =
Un
1, 696  3, 03 + (1,841 + 1, 213)  6,37  106
= −
20 103
1, 06  2,36 + ( 0, 781 + 0,882 )  5,57  106
− = 0, 641kV;
20 103

( δU AC ) ( 0, 641)
2 2

DU AC  ΔU AC + = 1, 741 + = 1, 751 kV .
2  Un 2  20
Dacă se aproximează căderea de tensiune DUAC prin componenta longitudinală a căderii de
tensiune fazoriale, ΔUAC, eroarea este:
DU AC − ΔU AC 1, 751 − 1, 741
ε%= 100= 100=0,57 % .
ΔU AC 1, 741
Dacă se efectuează calculele în funcţie de puterile din tronsoane şi impedanţele cumulate, se
obţin:
 P1  r1 + P2  r2 + Q1  x1 + Q 2  x 2
ΔU AC = =
Un

=
( 4, 75  2,36 + 3, 054  3, 21 + 2, 723  3, 03 + 1, 663  3,34 ) 106
= 1, 741kV;
20 103
P1  x1 + P2  x 2 − ( Q1  r1 + Q 2  r2 )
U AC = =
Un
 4, 75  3, 03 + 3, 054  3,34 − ( 2, 723  2,36 + 1, 663  3, 21)  10 6
= = 0, 641kV,
20 103
valori identice cu cele calculate anterior.
C. Căderile de tensiune între nodurile B şi D
În acest caz se consideră că linia electrică este formată numai din tronsoanele cuprinse între
nodurile B şi D.
Calculul căderilor de tensiune între nodurile B şi D, în funcţie de puterile consumatorilor:
p2  ( R 2 − R1 ) + p3  ( R 3 − R1 ) +q 2  ( X 2 − X1 ) + q3  ( X3 − X1 )
ΔU BD = =
Un

=
1,841 3, 21 + 1, 213  6,18 + 0, 781 3,34 + 0,882  5,11 106
= 1, 026 kV;
20 103
p2  ( X 2 − X1 ) + p3  ( X3 − X1 ) − q 2  ( R 2 − R1 ) − q3  ( R 3 − R1 )
U BD = =
Un

=
1,841 3,34 + 1, 213  5,11 − 0, 781 3, 21 − 0,882  6,18 106
= 0, 219 kV;
20 103

( δU BD ) ( 0, 219 )
2 2

DU BD  ΔU BD + = 1, 026 + = 1, 027 kV .
2  Un 2  20
Dacă se aproximează căderea de tensiune DUBD prin componenta longitudinală a căderii de
tensiune fazoriale, ΔUBD, eroarea este:
DU BD − ΔU BD 1, 027 − 1, 026
ε%= 100= 100=0,097 % .
ΔU BD 1, 026
Dacă calculele se efectuează în funcţie de puterile din tronsoane şi impedanţele cumulate, se
obţin:
P2  r2 + P3  r3 + Q2  x 2 + Q3  x 3
ΔU BD = =
Un

=
( 3, 054  3, 21 + 1, 213  2,97 + 1, 663  3,34 + 0,882 1, 77 ) 106
= 1, 026 kV;
20 103
 P2  x 2 + P3  x 3 − ( Q 2  r2 +Q3  r3 )
U BD = =
Un
3, 054  3,34 + 1, 213 1, 77 − (1, 663  3, 21 + 0.882  2,97 )  106
= = 0, 219 kV,
20 103
valori identice cu cele calculate anterior.
 Aplicații – Calculul mecanic al liniilor electrice
Tabelul 7.1. Presiunea dinamică de bază dată de vânt şi grosimea stratului de chiciură pe conductoarele LEA [5]
Grosimea stratului
Presiunea dinamică
de chiciură
de bază, p
pe conductoarele LEA, bch
Vânt
Zona Altitudinea Vânt (v)
simultan
meteorologică maxim, nesimultan
cu chiciură Un 110 kV Un=(220÷400) kV
cu chiciură,
(v+ch),
pv
pv+ch
[m] [daN/m2] [daN/m2] [mm] [mm]
Zona A 30 12 (12)* 16 20
Zona B 42 16,8 (15)*
800
Zona C 55 20 (17)* 22 24
Zona D**
1000 40 16
1200 45 18 Grosimea stratului de chiciură se
1400 65 26 va stabili pe baza datelor
1600 90 36 statistice furnizate de A.N.M. sau
Zona E*** rezultate din statisticile de
1800 110 44 exploatare ale LEA şi liniilor de
2000 130 52 telecomunicaţii (LTc) din zonele
2200 150 60 respective.
2400 170 68
*)
Valorile dintre paranteze se referă la LEA la 20 kV;
**)
Zonă meteorologică cu condiţii deosebite de vânt, pentru care se vor cere date de la
A.N.M (Administraţia Naţională de Meteorologie);
***)
În zone cu altitudini mai mici de 1400 m, presiunea dinamică de bază luată în considerare nu
trebuie să aibă valori mai mici decât a zonelor limitrofe, cu altitudinea sub 800 m.
➢ Greutatea volumică a chiciurii, γch, se consideră egală cu 0,75·10−3 daN/(mm2·m). În cazul în
care se adoptă grosimi ale stratului de chiciură depus pe conductoare mai mari decât cele
specificate în acest tabel şi peste 30 mm pentru zona E, se poate micşora valoarea greutăţii
volumice a chiciurii până la cel mult 0,5·10−3 daN/(mm2·m).
➢ Viteza vântului corespunde vitezei vântului mediată pe un interval de 2 minute la o înălţime de
10 m deasupra solului.
➢ Pentru elementele componente ale liniilor, situate la înălţimi diferite faţă de sol, presiunile de
bază se vor majora prin înmulţirea cu coeficienţii de rafală, , prezentaţi în figurile 7.3 şi 7.4.

Tabelul 7.2. Valorile temperaturii aerului [5]

Zona Temperatura aerului [°C]
meteorologică maximă minimă medie de formare a chiciurii
Toată ţara +40 −30 +15 −5
 βc 2,2
2,1
2
1,9
1,8
1,7
1,6
1,5
1,4
1,3
1,2
100 200 300 400 500 600 700 800 a [m]

Fig.7.3. Variaţia coeficientului de rafală şi neuniformitate a vântului pe conductor, βc, în funcţie de deschiderea a, având
ca parametru înălţimea H deasupra solului [5].

Tabelul 7.3. Categorii ale încărcărilor de calcul şi coeficienţii parţiali de siguranţă pentru dimensionarea elementelor
LEA [5]
Coeficientul parţial de siguranţă
Categorii n a
Încărcări
de încărcări Zonele Zonele Zonele Zonele
A, B şi C D şi E A, B şi C D şi E
Masa proprie
Permanente 1,10 1,10
(stâlpi, cabluri, conductoare, izola-
(P) (0,90)* (0,90)*
toare, instalaţii etc.)
a) Presiunea vântu- LEA
lui pe conductoare, (20110) kV 1,30 1,50 0,25 0,45
stâlpi, cabluri, izo-
latoare, cu sau fără LEA
1,50 1,70 0,30 0,50
Variabile chiciură (220400) kV
(V) b) Masa chiciurii pe conductoare
1,80 1,80
(active şi de protecţie), stâlpi,
(1,00)* (1,00)*
izolatoare etc.
c) Tracţiunea conductoarelor în
1,30** -
regim normal de funcţionare
Excepţionale Tracţiunea conductoarelor în
− 1,10**
(E) regim de avarie
Regim de Încărcări rezultate din schema de
1,10 -
montaj (M) montaj
*)
Valorile 0,9, respectiv 1,0 se introduc în calcul, dacă încărcările respective au efect
defavorabil asupra rezistenţei sau stabilităţii unor elemente ale stâlpului sau fundaţiilor la
starea limită analizată.
**)
Se referă la determinarea tracţiunii în conductoare pentru calculul stâlpilor şi se aplică
tracţiunii maxime normate (rezultată din încărcările normate).
Pentru marile traversări, coeficienţii parţiali de siguranţă pentru încărcările din vânt pot fi
luaţi mai mari decât cei indicaţi în tabelul 7.3, în funcţie de importanţa traversării şi de
situaţia locală.
Tabelul 7.4. Determinarea încărcărilor unitare normate şi de calcul pe conductoarele liniilor electrice aeriene şi gruparea
lor pe regimurile de funcţionare.
Încărcări unitare Regim normal Regim de avarie
[daN/m] (gruparea fundamentală) (gruparea specială)
1 2 3
1.1. masa proprie gc a
conductorului, având
secţiunea Ac [mm2] şi g1 = gc = Ac  γc (0.1)
greutatea specifică γc
[daN/(mm2·m)]
1.2. masa depunerii de g = π  b  ( d + b )  γ
chiciură pe conductor
2 ch c ch ch
(0.2)
1.3. masa totală (proprie
şi a depunerii de chiciură) g3 = g1 + g 2 (0.3)
a conductorului
.1. Încărcări normate provenite din:

1.4. presiunea dată de

−3
vânt pe conductorul nea- g4 = ctc  βc  pv  dc 10 (0.4) −
coperit cu chiciură
1.5. presiunea dată de g 5 = c tc  β c  p v+ch  g 5a =  a  c tc  β c  p v+ch 
vânt pe conductorul aco- −3
(d c + 2  bch ) 10 (d c + 2  bch ) 10−3
perit cu chiciură (0.5) (0.6)
1.6. încărcarea totală pe
conductor în condiţiile g 6 = g1 + g 4
2 2
−
(0.7)
vântului maxim
1.7. încărcarea totală pe
conductor în condiţiile g 7 = g32 + g52 g7a = g32 +g5a 2
(0.8) (0.9)
de vânt şi chiciură
2. Încărcări de calcul provenite

2.1. masa proprie a g1c = 1,10  gc ; (g1c )* = 0,90  gc (0.10)

conductorului
g =  n  π  bch  ( d c + bch )  γch
2.2. masa depunerii de 2c
chiciură pe conductor (g 2c )* = *n  π  bch  ( d c + bch )  γch
(0.11)
2.3. masa totală (proprie g3c = g1c + g 2c
şi a depunerii de chiciură)
(g3c ) = (g1c ) + (g 2c )
a conductorului (0.12)
2.4. presiunea dată de g 4c =  n  ctc  βc 
vânt pe conductorul −
p v  d c 10-3
din:

neacoperit de chiciură (0.13)

2.5. presiunea dată de g 5c =  n  c tc  βc  p v+ch  g5ac =  a  c tc  β c  p v+ch 
vânt pe conductorul
 ( d c + 2  bch ) 10 −3
 ( d c + 2  bch ) 10−3
acoperit cu chiciură (0.14) (0.15)
2.6. încărcarea totală pe
conductor în condiţiile g 6c = g1c + g 4c
2 2
−
(0.16)
vântului maxim
2.7. încărcarea totală pe
conductor în condiţiile g7c = g3c + g5c
2 2
(0.17)
de vânt şi chiciură
 
Pentru coeficienţii de siguranţă n , a vezi Tabelul 7.3
c
Pentru coeficientul de aerodinamic tc vezi Tabelul 7.5
Pentru coeficientul de rafală şi neuniformitate a vântului pe conductor, c , vezi figura 7.3
β
*)
Relaţiile dintre paranteze se introduc în calcul dacă încărcările respective au efect defavo-
rabil asupra rezistenţei sau stabilităţii unor elemente ale stâlpilor sau ale fundaţiilor, la starea
limită analizată.
 Tabelul 7.5. Valorile coeficientului aerodinamic ctc, pentru conductoare [5]
Coeficientul aerodinamic,
Specificaţia
ctc
Fără Diametrul conductorului mai mare sau egal cu 20 mm 1,10
chiciură Diametrul conductorului mai mic de 20 mm
Cu 1,20
Indiferent de diametrul conductorului
chiciură

Aplicaţia 7.3. Se cere să se determine parametrul h0 în cazul unui conductor Al-Ol cu secţiunea
450/75 mm2 şi supus acţiunii unui efort unitar tangenţial σto=5,32 daN/mm2.

Soluţie:
Conductorul este solicitat numai de propria greutate, astfel încât încărcarea specifică se
calculează cu relaţia:
γ Al  A Al + γ Ol  AOl 2, 648·10−3  450 + 7, 65·10−3  75
γ0 = = =
A 525
= 3,362 10−3 daN mm2·m.
Parametrul lănţişorului h0, pentru acest conductor, este
5,32
h0 = = 1582 m.
3,362 10−3
Aplicaţia 7.4. Pentru o linie electrică aeriană de 20 kV, confecţionată din 3×50 ALCORO tip A,
amplasată în zona climatică A la o altitudine 800 m (Tabelul 7.1), se cere:
1. Să se determine sarcinile specifice;
2. Să se verifice eforturile mecanice în cazul unei deschideri a liniei a=70 m. Linia este construită cu
tracţiune redusă (Ks=3);
Se cunosc:
➢ secţiunea conductorului A=50 mm2;
➢ diametrul exterior al conductorului dc=9 mm;
➢ temperatura la care a fost construit conductorul este θf=15ºC;
➢ greutatea specifică γ=2,703·10-3 daN/(m·mm2);
➢ rezistenţa la rupere σrup=32,5 daN/mm2;
➢ modul de elasticitate E=0,55·104 daN/mm2;
➢ coeficientul de dilatare liniară α=2,3·10-5 1/ºC;
➢ grosimea stratului de chiciură bch=16 mm (tabelul 7.1);
➢ condiţiile climatice: θmin=-30ºC, θmax=+40ºC;
➢ greutatea specifică a chiciurii γch=0,75·10-3 daN/(m·mm2);
➢ presiunea dinamică la vânt maxim pv=30 daN/m2;
➢ presiunea dinamică la vânt în prezenţa chiciurii pv+ch=12 daN/m2.
Soluţie:
1. Se calculează:
a. Sarcina specifică datorată greutăţii proprii:
g1 =g p = A  γ = 50  2, 703 10−3 = 0,135 daN/m;
g1 0,135
γ1 =γ p =
A
=
50
(
= 0, 0027 daN/ m  mm 2 ; )
b. Sarcina specifică datorată greutăţii chiciurii:
 g 2 = π  bch  ( d c + bch )  γch = π 16  ( 9 + 16 )  0, 75 10−3 = 0,942 daN / m;
g 2 0,942
γ2 =
A
=
50
= 0, 01884 daN/ m  mm 2 ;( )
c. Sarcina specifică proprie şi datorată încărcării cu chiciură:
g3 = g1 + g 2 = ( 0,135 + 0,942 ) = 1, 077 daN/m;
g3 1, 077
γ3 =γ p+ch =
A
=
50
(
= 0, 02154 daN/ m  mm 2 ; )
d. Sarcina specifică datorată presiunii vântului:
g 4 = ctc  βc  p v  d c 10-3 = 1, 20 1,50  30  9 10-3 = 0, 486 daN / m;
g 4 0, 486
γ4 =
A
=
50
(
= 0, 00972 daN/ m  mm2 ; )
e. Sarcina specifică la vânt şi chiciură:
g 5 = c tc  βc  p v+ch  ( d c + 2  bch ) 10-3 =
= 1, 20 1,50 12  ( 9+2 16 ) 10-3 = 0,8856 daN / m;
g 5 0,8856
γ5 =
A
=
50
= 0, 0177 daN/ m  mm 2 ; ( )
f. Sarcina specifică totală (fără chiciură):
g 6 = g12 + g 24 = 0,1352 + 0, 4862 = 0,504 daN/m;
g 6 0,504
γ 6 =γ v+p =
A
=
50
= 0, 010 daN/ m  mm 2 ; ( )
g. Sarcina specifică totală în prezenţa chiciurii şi a vântului:
g 7 = g32 + g52 = 1, 077 2 + 0,88562 = 1,394 daN/m ;
g 7 1,394
γ 7 =γ v+ch =
A
=
50
(
= 0, 0279 daN/ m  mm 2 . )
2. Se calculează:
a. Rezistenţa admisibilă cu relaţia:
σ rup 32,5
σ adm = = = 10,83 daN/mm 2 ,
Ks 3
unde σrup este rezistenţa la rupere, iar Ks reprezintă un coeficient de siguranţă care depinde de
tracţionarea conductorului (de ex. Ks=2 la tracţiune normală, respectiv Ks=3 la tracţiune redusă) [6];
b. Pentru determinarea condiţiilor de stare de dimensionare se consideră deschiderea critică acr
θ −θ
a cr = σ adm. 24  α 2 ch m2 .
γ v+ch − γθm
în care:
➢ θch = −5C ;
➢ θ m = −30C ;
➢ γθm =γ p = 0,00346 daN/ ( m  mm2 ) .
Cu aceste date se trece la calculul deschiderii critice:
−5 + 30
a cr = 10,83 24  2,3 10−5 = 45,82 m .
0,02792 − 0,00272
 Deoarece deschiderea reală este mai mare decât deschiderea critică, eforturile unitare vor fi în
condiţii de chiciură şi vânt:
σadm = σadm.ch. =10,83 daN / mm2 .
Săgeata corespunzătoare (chiciură şi vânt) acestui efort unitar şi deschiderii reale este:
a2 a 2  γ v+ch 702  0, 0279
f v+ch = = = = 1,58 m .
8h 0 8σ adm.ch. 8 10,83
În continuare se determină efortul unitar şi săgeata în condiţii de chiciură fără vânt, plecând de la
ecuaţia de schimbare de stare. Se fac următoarele precizări: σ t02 = σ adm. , γ 2 = γ v+ch , , θ 2 = θ1 = θch ,
σt01 = σp+ch , γ1 = γp+ch = 0,02154 daN/ ( m  mm2 ) . Cu aceste observaţii ecuaţia devine:
,
a 2  γ 2v+ch σ adm.ch. a  γ p+ch σ p+ch
2 2

2
− = 2
− 
24σ adm.ch. E 24σ p+ch E
 a 2  γ 2v+ch  2 a 2  γ 2p+ch
σ 3
p+ch +E 2
− σ adm.ch.  σ p+ch − E =0
 24σ adm.ch.  24
 0,55 104  702  0, 02792  2
σ 3
+
p+ch − 10,83  σ p+ch −
 24 10,83 2

0,55 104  602  0, 021542
− =0
24
 σ3p+ch − 3,38σ p+ch
2
− 382, 78 = 0  σ p+ch = 8,58 daN/mm 2 .
Săgeata corespunzătoare în această situaţie (chiciură fără vânt) este:
a2 a 2  γ p+ch 702  0, 02154
f p+ch = = = = 1,54 m .
8h 0 8σ p+ch 8  8,58
Temperatura critică se determină cu relaţia:
σ p+ch  γ  8,58  0, 0027 
θcr = 1 − θcr  + θch = 1− − 5 = 54 C .
α  E  γ p+ch  2,3 10  0,55 10  0, 02154 
−5 4 

Săgeata maximă va fi la chiciură şi vânt deoarece θcr  40C , tempera-tura maximă rezultată din
condiţiile climatice. Această săgeată va fi luată în calcul pentru determinarea înălţimii stâlpilor.
Efortul maxim de prindere a conductorului în condiţii de chiciură şi vânt va fi:
σA = σB = σadm +f v+ch  γv+ch =10,83 + 1,58  0,0279 = 10,88 daN / mm2 .
Diferenţa faţă de efortul luat în calcul este cu
σ A − σ adm 10,88 − 10,83
100 = 100 = 0, 46%
σ adm 10,83
mai mare decât efortul luat în calcul.
Aplicația 8.1. Se consideră două linii electrice aeriene, având aceeași tensiune nominală Un, prima
fiind trifazată, iar a doua monofazată. Prin cele două linii se vehiculează aceeași putere aparentă S, la
același factor de putere. Să se determine raportul dintre secțiunea s3f a unui conductor de fază al liniei
trifazate și secțiunea s1f a unui conductor al liniei monofazate, în condițiile în care pierderile de putere
activă ∆P pe cele două linii sunt aceleași.
Soluție:
Pierderile de putere activă în cele două linii se calculează cu relațiile:
S2 ρ  l S2
ΔP3f =R =  ;
U 2n s3f U 2n
S2 ρ  l S2
ΔP1f =2R = 2  .
U 2n s1f U 2n
Din egalitatea pierderilor de putere, rezultă:
s3f 1
= ,
s1f 2
deci, în condițiile menționate, secțiunea conductorului liniei trifazate este egală cu jumătate din
secțiunea conductorului liniei monofazate.
Între volumele de material conductor, necesar pentru realizarea celor două linii, se poate stabili
următoare relație:
V3f
V1f = 2  l  s1f = 2  l  2  s3f = 4 3  l  3  s3f = 4 3  V 3f 
= 3 4 = 0, 75 .
V1f
În concluzie, la aceeași putere transportată și la aceeași pierdere de putere activă pe linie, volumul
necesar de material conductor este cu 25% mai mic în cazul liniei trifazate față de linia monofazată.

Aplicația 8.2. La un post de transformare, echipat cu două transformatoare de 20/0,4 kV și 630 kVA,
sunt conectați doi consumatori, care au curbele de sarcină anuale clasate reprezentate în figura 1.
Primul consumator (Fig.1, a) este alimentat printr-un cablu de cupru cu secțiunea de 150 mm2 și
lungimea de 300 m, iar al doilea (Fig.1, b) prin trei cabluri de aluminiu cu secțiunea de 120 mm2 și
lungimea de 250 m. Se cunosc pierderile de putere în fiecare transformator al postului: ΔPCun=9,72
kW, ΔPFe=1,92 kW, ΔQCun=37,8 kvar, ΔQFe=12,6 kvar și echivalentul energetic al puterii reacti-ve
λ=0,12 kW/kvar. Să se calculeze pierderile anuale de energie electrică.
Soluție:
Se determină pierderile anuale de energie în postul de transformare și în liniile de alimentare a
celor doi consumatori.
➢ Pierderile anuale de energie în postul de transformare se determină utilizând metoda sarcinii medii
pătratice.
Se calculează sarcina de la care, din motive economice, trebuie conectat al doilea transformator:
2 (PFe +  QFe ) 2  (1,92 + 0,12 12, 6)
S = Sn = 630 = 437 kVA .
PCu n +  QCu n 9, 72 + 0,12  37,8
Se ridică curba de sarcină anuală clasată a postului de transformare (Fig.1, c), din care se observă
că până la S=412 kVA se va funcționa cu un singur transformator, iar de la S=533 kVA se vor conecta
ambele transformatoare ale postului.
 P [kW]
cosφ=0,95
500
P [kW]

cosφ=0,9 cosφ=0,9
300 300
cosφ=0,85 cosφ=0,85
170 180
cosφ=0,8 cosφ=0,8
100 100
t[h] t[h]
2500 6000 8760 1500 4000 6000 8760
a 0 0
b
S [kVA]

860

667
533
2 transformatoare
412 437
1 transformator

250

t[h]
1500 2500 4000 6000 8760
c
Fig.1. Curbele de sarcină anuale clasate pentru: a-primul consumator (1); b-al doilea consumator (2); c-postul de
transformare.

Se determină coeficienții de încărcare corespunzători sarcinii medii pătratice pentru cazul când se
funcționează cu un transformator (αmp1), respectiv cu două transformatoare (αmp2):
T01

 S dt
2
S2mp1 4122  2000 + 2502  2760
 2mp1 = = 0
= = 0, 271 ;
S2n T01  Sn2 4760  6302
T02

 S dt
2
S2mp2 8602 1500 + 667 2 1000 + 5332 1500
 2mp2 = = 0
= = 1, 247 .
S2n T02  Sn2 4000  6302
Se calculează pierderile anuale de energie în transformatoarele postului cu relația:
PCun
WT = (PFe +  mp1
2
PCun )T01 + (2  PFe +  mp2
2
)T02 =
2
 9, 72 
= (1,92 + 0, 271  9, 72)  4760 +  2 1,92 + 1, 247    4000 = 61279 kWh.
 2 
➢ Pierderile anuale de energie în cablul de cupru, cu secțiunea s1=150 mm2 și lungimea l1=0,3 km,
care alimentează primul consumator. Rezistența specifică a cablului este r01=0,1224 Ω/km.
R1 = r01  l1 = 0,1224  0,3 = 0, 0367 Ω.
 Dacă curba de sarcină a consumatorului este în trepte, pierderile de energie în cablul de alimentare
se pot calcula cu relația:
2
S 
n n
W = 3  R   I  t i = R    i   t i ,
2
i
i =1 i =1  U n 

în care Ii, respectiv Si reprezintă curentul sau puterea aparentă prin linia de alimentare în treapta i de
durată ti.
Pentru cablul care alimentează primul consumator, conform figurii 1, a, se poate scrie relația:
2
0, 0367  300 
2
3
 Si  3
W1 = 3  R 1   I  t i = R 1   
2
  ti =   2500 +
0, 42  0,9 
i
i =1 i =1  U n 

 170 
2
 100 
2

+   3500 +  0,8   2760  = 105720 kWh.
 0,85    
➢ Pierderile anuale de energie în cablurile de aluminiu, cu secțiunea s2=120 mm2 și lungimea l2=0,25
km, care alimentează al doilea consumator. Rezistența specifică a unui cablu este r02=0,241 Ω/km.
Rezistența echivalentă a celor trei cabluri este:
r02  l2 0, 241 0, 25
= R2 = = 0, 02  .
3 3
Pierderile anuale de energie în linia de alimentare se calculează la fel ca pentru primul consumator.
Pe baza figurii 1, b, se poate scrie relația:
2
0, 02  500 
2
4
 Si  4
W2 = 3  R 2   I  t i = R 2    2
  ti =  1500 +
0, 42  0,95 
i
i =1 i =1  U n 

 300 
2
 180 
2
 100 
2

+   2500 +  0,85   2000 +  0,8   2760  = 103263 kWh.
 0,9      
Pierderile totale anuale de energie electrică sunt:
Wt = WT + W1 + W2 = 61279 + 105720 + 103263 = 270262 kWh .
Energiile anuale cerute de cei doi consumatori se pot determina pe baza curbelor anuale de sarcină
(Fig.1, a și b):
8760 3
W1 =  Pdt =  Pi t i =300  2500 + 170  3500 + 100  2760 = 1621000 kWh;
0 i =1

8760 4
W2 =  Pdt =  Pi t i =500 1500 + 300  2500 + 180  2000 +
0 i =1
+100  2760 = 2136000 kWh.
Energia totală anuală absorbită din rețea este:
Wt = W1 + W2 + Wt = 1621000 + 2136000 + 270262 = 4027262 kWh,
iar pierderile procentuale de energie se calculează astfel:
 Wt 270262
Wt % = 100 = 100 = 6, 71% .
Wt 4027262
Aplicația 8.3..Să se determine reducerea maximă a consumului de energie activă ca urmare a
compensării totale a puterii reactive.
Soluție:
Se consideră un consumator industrial, alimentat printr-o rețea electrică trifazată, având rezistența
R pe fază.
Energia activă W absorbit de consumator este aceeași atât în cazul necompensării cât și al
compensării integrale a puterii reactive.
Pierderile de energie activă pe rețeaua de alimentare diferă în cele două situații și se calculează
astfel:
➢ în cazul necompensării puterii reactive, cu ajutorul relației:
S2max 2
Pmax
W =  R   = R  ,
U 2n U 2n  cos 2 max
unde:
▪ Smax este sarcina (aparentă) maximă a consumatorului;
▪ Pmax - puterea activă maximă corespunzătoare lui Smax;
▪ cosφmax - factorul de putere corespunzător sarcinii maxime;
▪ τ - durata pierderilor, corespunzătoare sarcinii S;
➢ în cazul compensării integrale a puterii reactive,
2
Pmax
Wcomp =  R  P ,
U 2n
τP fiind durata pierderilor, corespunzătoare puterii active.
Raportul ε dintre energiile absorbite de rețeaua consumatorului în cele două situații (cu și fără
compensare) are expresia:
2
Pmax  R  P
1+
W + Wcomp Un  W
2
= = .
W + W 2
Pmax R 
1+ 2
U n  W  cos 2 max
Având în vedere că pentru rețeaua de alimentare a unei întreprinderi R=RL+RT, unde RL este
rezistența liniei, iar RT - rezistența transformatorului și că RL<<RT, se poate aproxima R cu RT, adică
R = PCu n  (U n2 / Sn2 ) . În acest caz, ținând cont că energia anuală absorbită este Wan = Pmax TP , expresia
lui ε devine:
Pmax PCu n P
1+  
Sn Sn TP
= .
Pmax PCu n 
1+  
Sn Sn TP  cos 2 max
 Pentru Pmax/Sn=0,5, ΔPCun/Sn=0,023÷0,01125 (pentru transformatoare cu puteri nominale de
100÷1600 kVA), P =  = 10 ore/zi, TP=8÷10 ore/zi și cos max = 0, 7 , se obține ε=0,9942÷0,9854,
deci prin compensarea integrală a puterii reactive, consumul de energie activă scade cu 0,58÷1,46 %.
Rezultatul găsit are mai mult valoare orientativă, fiind mult influențat de puterea transformatorului,
de valoarea factorului de putere necompensat, precum și de rapoartele  / TP și P / TP . Cu cât puterea
nominală a transformatorului este mai mică, cu cât sarcina acestuia și respectiv valoarea rapoartelor
 / TP și P / TP sunt mai mari, iar cos max este mai scăzut, cu atât eficiența compensării integrale a
energiei reactive este mai pronunțată [4].
Aplicația 8.4. O secție din cadrul unei întreprinderi industriale este alimentată de la un post de
transformare de 20/0,4 kV, echipat cu două transformatoare de 630 kVA fiecare. Caracteristicile
transformatoarelor sunt: ΔPCun=9,72 KW, ΔPFe=1,92 KW, i0=2,4 %, usc=6%. Cele două
transformatoare funcționează în paralel, timpul anual de funcționare fiind T0=8040 h. Secția consună
anual energia electrică Wan=4731037 kWh. Curba de sarcină zilnică a puterilor active, corespunzătoare
părții de medie tensiune a postului de transformare este dată în tabelul 8.4. Se cere:
a) să se determine pierderile de energie în transformatoare și rețeaua de alimentare;
b) să se calculeze coeficientul de formă al curbei de sarcină și să se estimeze reducerea pierderilor
de energie prin aplatizarea curbei de sarcină până la kfa=1,02.
Se consideră factorul de putere egal cu 0,9, realizat prin montarea de baterii de condensatoare, iar
pierderile totale în rețeaua de joasă tensiune a secției (de la postul de transformare până la receptoarele
de forță din atelierele secției) sunt de 3% din energia injectată la bara de 0,4 KV a postului.

Tabelul 8.4
Interval orar 0-4 4-6 6-9 9-10 10-11 11-12
P [kW] 367,5 140 875 831,25 262,5 831,25
Interval orar 12-14 14-16 16-18 18-19 19-22 22-24
P [kW] 787,5 700 787,5 175 787,5 367,5

Soluție:
a) Pierderile de energie în transformatoare și rețeaua de alimentare.
Se calculează durata de utilizare anuală TP a puterii active maxime
T0

 Pdt Wan 4731037

Tp = 0
= = = 5407 h/an.
Pmax Pmax 875
Pentru TP=5407 h și cosφ=0,9, din figura 8.8 (vezi curs 8 - curbele construite de Glazunov) se
determină durata pierderilor maxime τ=3750 h.
Pierderile de energie în transformatoarele postului se calculează cu relația:
PCun
WT = 2  PFe T0 +  max
2
,
2
în care
Smax Pmax 875
 max = = = = 1,543
Sn cos   Sn 0,9  630
reprezintă coeficientul de încărcare la sarcină maximă, corespunzător sarcinii totale a postului. Se
obține:
 9, 72
WT = 2 1,92  8040 + 1,5432   3750 = 74264, 6 kWh.
2
Energia injectată la bara de 0,4 kV este:
W0,4 = W − WT = 4731037 − 74264,6 = 4656772, 4 kWh.
Energia pierdută în rețeaua de joasă tensiune a secției este:
3 3
Wr =  W0,4 =  4656772, 4 = 139703, 2 kWh.
100 100
Pierderile totale de energie în transformatoare și rețea sunt:
W = WT + Wr = 74264, 6 + 139703, 2 = 213967,8 kWh,
sau procentual din energia consumată anual:
W 213967,8
W% = 100 = = 4,5% .
Wan 4731037
b) Reducerea pierderilor de energie prin aplatizarea curbei de sarcină.
Din datele referitoare la curba de sarcină (tabelul 8.4) se determină puterea medie și puterea medie
pătratică:
24

1
24  P  t i i

24 0
Pmed = Pdt = i =1
= 588, 438 kW;
24
24

1
24 P i
2
 t i
Pmp = 
24 0
P 2dt = i =1

24
= 643,849 kW.

Coeficientul de formă al curbei de sarcină se calculează astfel:

Pmp 643,849
kf = = = 1, 094 .
Pmed 588, 438
Deoarece pierderile de energie sunt proporționale cu pătratul coeficientului de formă, pierderile
totale de energie ΔWa pentru curba aplatizată (kfa=1,02) se calculează astfel:
W 2 213967,8
Wa = 2
 k fa = 2
1, 02 2 = 186000,5 kWh.
kf 1, 094
Economia de energie obținută prin aplatizarea curbei de sarcină este:
We = W − Wa = 213967,8 − 186000,5 = 27967,3 kWh,
ceea ce reprezintă o reducere procentuală a pierderilor totale de energie de 13%.
Aplicaţia 4.3. O linie electrică în cablu, racordată la barele de medie tensiune ale unei staţii de
transformare de 110/10,5 kV, alimentează trei puncte de distribuţie conform schemei din figura 1.
Sarcinile sunt date în kW, iar lungimile în m. Cablul, cu conductoarele din Al, este pozat în pământ
la 20°C. Să se determine secţiunea conductoarelor, pe baza criteriul căderilor admisibile de
tensiune, în următoarele ipoteze: a) s=const.; b) J=const.; c) volum minim de material conductor.
Căderea admisibilă de tensiune este Δuadm=5%.

A 3200 1 2500 2 2000 3

10,5 kV
P1+jQ1 P2+jQ2 P3+jQ3

1600/0,8 1400/0,9 800/0,75

Fig.1. Reţea de alimentare a trei puncte de distribuţie.

Soluţie:
Se calculează sarcinile reactive ale punctelor de distribuţie:
q1 = p1tg(arc cos 1 ) = 1600  tg(arc cos 0,8) = 1600  0, 75 = 1200 kvar;
q 2 = p 2 tg(arc cos 2 ) = 1400  tg(arc cos 0,9) = 1400  0, 484 = 678 kvar;
q3 = p3 tg(arc cos 3 ) = 800  tg(arc cos 0, 75) = 800  0,882 = 706 kvar.
Se determină puterile din tronsoanele liniei de alimentare şi factorii de putere corespunzători,
neglijând pierderile de putere din tronsoane:
P1 = p1 + p 2 + p3 ; P1 = 1600 + 1400 + 800 = 3800 kW;
Q1 = q1 + q 2 + q 3 ; Q1 = 1200 + 678 + 706 = 2584 kvar;
S1 = P12 + Q12 ; S1 = 38002 + 25842 = 4595 kVA;
P 3800
cos 1 = 1 ; cos 1 = = 0,827;
S1 4595

P2 = p 2 + p3 ; P2 = 1400 + 800 = 2200 kW;

Q 2 = q 2 + q 3 ; Q 2 = 678 + 706 = 1384 kvar;
S2 = P22 + Q 22 ; S2 = 22002 + 13842 = 2599 kVA;
P 2200
cos 2 = 2 ; cos 2 = = 0,846;
S2 2599
P3 = p3 ; P3 = 800 kW; Q3 = q 3 ; Q3 = 706 kvar;
S3 = P32 + Q32 ; S3 = 8002 + 7062 = 1067 kVA;
cos 3 = 0, 75.
Se calculează componenta reactivă a căderii de tensiune ΔUr pe linia de alimentare,
considerând reactanţa specifică a cablului x0=0,095 Ω/km:
x0 n
U r =
Un
q L
k =1
k k ,
unde Lk reprezintă distanţa măsurată din punctul de alimentare A până în punctul de racordare a
consumatorului k.
0, 095
U r = (1200  3200 + 678  5700 + 706  7700) = 118,9 V .
10,5 103
Se calculează valoarea absolută a căderii admisibile de tensiune ΔUadm şi componenta activă
a căderii de tensiune ΔUa:
u adm 5
U adm = Un = 10500 = 525 V ;
100 100
Ua = Uadm − U r = 525 − 118,9 = 406,1 V .
a) Ipoteza secţiunii constante în toate tronsoanele liniei (s=const.)
Determinarea secţiunii conductoarelor se face astfel:
➢ se determină secţiunea cablului de alimentare:
n

p L k k
s =  k =1 ,
U n U a
în care ρ=1/32 Ωmm2/m este rezistivitatea aluminiului.

s =
(1600  3200 + 1400  5700 + 800  7700 ) = 141,15mm2 ;
32 10,5  406,1
➢ se lege un cablu cu conductoare din aluminiu, izolaţie şi manta din PVC, cu secţiunea s=150
mm2, care are curentul maxim admis Iadm=270 A şi rezistenţa specifică r0=0,208 Ω/km [12];
➢ cablul ales se verifică la încălzire. Pentru aceasta se calculează curentul cerut în primul tronson
al liniei:
S1 4595
I1 = ; I1 = = 253 A .
3U n 3 10,5
Deoarece I1<Iadm, cablul ales corespunde sub aspectul solicitărilor termice;
➢ se calculează valoarea componentei active a căderii de tensiune în cablul ales:
n
r0  L k p k
U a = k =1
;
Un
0, 208
U a = (3, 2 1600 + 5, 7 1400 + 7, 7  800) = 381, 7 V  406,1V .
10,5
Volumul de material conductor necesar, în ipoteza a) de dimensionare, este:
V = 3 150 10−6  7700 = 3, 465 m3.
b) Ipoteza densităţii de curent constante în toate tronsoanele linie (J=const.)
Se determină succesiv:
➢ densitatea de curent J, corespunzătoare valorii maxime admise Ua a componentei active a
căderii de tensiune:
U a
J= n
,
3 lk cos k
k =1

unde cosφk este factorul de putere corespunzător defazajelor din tronsoane.

32  406,1
J= = 1, 2 A/mm2.
3 ( 3200  0,827 + 2500  0,846 + 2000  0, 75 )
Secţiunile tronsoanelor liniei de alimentare sunt:
I1 S1 4595
s1 = = ; s1 = = 210,55 mm2;
J 3U n J 3 10,5 1, 2
I2 S2 2599
s2 = = ; s2 = = 119, 09 mm2;
J 3U n J 3 10,5 1, 2
I3 S3 1067
s3 = = ; s3 = = 48,89 mm2;
J 3U n J 3 10,5 1, 2
➢ se aleg secţiunile standardizate ale cablurilor cu conductoare din aluminiu, izolaţie şi manta din
PVC [12]:
▪ s1=240 mm2; Iadm1=356 A, r01=0,13 Ω/km;
▪ s2=120 mm2; Iadm2=243 A, r02=0,261 Ω/km;
▪ s3=50 mm2; Iadm3=146 A, r03=0,625 Ω/km;
➢ cablurile ales se verifică la încălzire. Pentru aceasta se calculează curenţii ceruţi din tronsoanele
liniei:
S1 4595
I1 = ; I1 = = 252, 66 A;
3U n 3 10,5
S2 2599
I2 = ; I2 = = 142,9 A;
3U n 3 10,5
S3 1067
I3 = ; I3 = = 58, 67 A.
3U n 3 10,5
Deoarece Ik<Iadmk (k=1÷3), cablurile alese corespund sub aspectul solicitărilor termice;
➢ se calculează valoarea componentei active a căderii de tensiune în linia de alimentare:
n

r lP
0k k k
U a = k =1
;
Un
0,13  3, 2  3800 + 0, 261  2,5  2200 + 0, 625  2  800
U a = = 382,5 V  406,1V
10,5
 Volumul de material conductor necesar, în ipoteza b) de dimensionare, este:
Vb = 3  ( 240  3200 + 120  2500 + 50  2000) 10−6 = 3,504 m3.
c) Ipoteza volumului minim de material conductor
➢ se calculează secţiunile tronsoanelor:
 n
si = K 2 Pi ; K 2 =
U a U n
l k =1
k Pk ;

K2 =
1
32  406,110,5
(
 3200 3800 + 2500 2200 + 2000 800 = 2, 72 ; )
s1 = K 2 P1 = 2, 72 3800 = 167, 67 mm 2 ;
s2 = K 2 P2 = 2, 72 2200 = 127,58 mm 2 ;
s3 = K 2 P3 = 2, 72 800 = 76,93mm 2 ;
➢ se aleg secţiunile standardizate ale cablurilor cu conductoare din aluminiu, izolaţie şi manta din
PVC [12]:
▪ s1=185 mm2; Iadm1=307 A, r01=0,169 Ω/km;
▪ s2=120 mm2; Iadm2=243 A, r02=0,261 Ω/km;
▪ s3=70 mm2; Iadm3=179 A, r03=0,447 Ω/km;
➢ deoarece curenţii din tronsoane Ik sunt mai mici decât curenţii maximi admişi corespunzători,
Ik<Iadmk (k=1÷3), cablurile alese corespund sub aspectul solicitărilor termice;
➢ se calculează valoarea componentei active a căderii de tensiune în linia de alimentare:
n

r lP
0k k k
U a = k =1
;
Un
0,169  3, 2  3800 + 0, 261  2,5  2200 + 0, 447  2  800
U a = =
10,5
= 400,55 V  406,1V.
Volumul de material conductor necesar, în ipoteza c) de dimensionare, este:
Vc = 3  (185  3200 + 120  2500 + 70  2000 ) 10−6 = 3,096 m3.

Aplicaţia 4.6. Să se determine secţiunea economică pentru o linie aeriană radială de 20 kV în

următoarele ipoteze:
➢ tipul constructiv: LEA 20 kV cu conductoarea Al-Ol neizolate (sM=120 mm2), prevăzută cu
celule cu întreruptor la ambele capete;
➢ lungimea liniei L=5 km;
➢ pentru primul an de exploatare a liniei se estimează o sarcină maximă anuală SMi=2400 kVA
(IMi=69,28 A) şi o durată de utilizare a acestei sarcini de ordinul a 5000 h/an;
➢ sarcina maximă anuală se apreciază că va fi în creştere în următoarele două moduri:
▪ treptat, cu o rată medie de 4% în primii nouă ani după primul an de exploatare;
 ▪ în salt, cu încă 3600 kVA datorită punerii planificate în funcţiune a unor noi capacităţi de
producţie în al treilea an de exploatare al liniei (respectiv în anul ts=2, ulterior primului an de
exploatare).
Soluţie:
Sarcina maximă echivalentă de calcul, care ţine seama de dinamica în timp a sarcinii se
calculează cu relaţia:
I M =I Mi  K rs ,
unde:
➢ IMi este sarcina maximă din primul an de exploatare;
➢ Krs - coeficient în funcţie de rata de creştere (r) şi de valoarea relativă a saltului de sarcină în
anul ts, în raport cu sarcina din primul an (Ip1/IMi). Se determină din tabelul 4 [11]. Pentru r=4%,
ts=2 şi Ip1/IMi=3600/2400=1,5 rezultă Krs=2,5, respectiv:
IM =69,28  2,5=173,2 A .
Densitatea economică de curent se determină din tabelul 1 [11]. Pentru TSM=5000 h/an rezultă
jec=0,92 A/mm2.
Coeficientul de creştere a densităţii economice de curent, jec, în cazul unei linii de 20 kV, cu
L=5 km şi n=2 celule cu întreruptor, se determină cu ajutorul următoarei relaţii din tabelul 2 [11]:
K j2c =1,37 1+ 0,829 L = 1,37 1+ 0,829 5 = 1, 48 .
Secţiunea economică de calcul este:
I M 173,2
s cec = = =188 mm 2 .
jec 0,92
Numărul economic de calcul al circuitelor liniei rezultă:
scec 188
Nc = = =1,058<1,41 ,
K j2c  s M 1,48 120
,
deci se adoptă N=1 circuit.
Secţiunea economică adoptată este:
s ec = 1120 mm 2 .
Tabelul 3. Valorile coeficientului Kr pentru stabilirea sarcinii maxime de calcul în funcţie de rata r de creştere a
sarcinii maxime anuale
Rata r Numărul anilor de creştere tr ulteriori primului an de exploatare
% 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 1,06 1,06 1,07 1,07 1,07 1,07 1,07 1,07 1,08
2 1,07 1,08 1,09 1,1 1,11 1,12 1,12 1,13 1,13
3 1,08 1,1 1,12 1,14 1,15 1,16 1,18 1,19 1,2
4 1,09 1,12 1,15 1,17 1,19 1,21 1,23 1,25 1,27
5 1,1 1,14 1,17 1,21 1,24 1,27 1,29 1,32 1,34
6 1,11 1,16 1,2 1,24 1,28 1,32 1,36 1,39 1,43
7 1,12 1,18 1,23 1,28 1,33 1,38 1,43 1,47 1,51
8 1,13 1,19 1,26 1,32 1,38 1,44 1,5 1,56 1,61
9 1,14 1,21 1,29 1,36 1,44 1,51 1,58 1,65 1,71
10 1,15 1,23 1,32 1,4 1,49 1,57 1,66 1,74 1,82
11 1,16 1,25 1,35 1,45 1,55 1,65 1,74 1,84 1,94
12 1,17 1,27 1,38 1,49 1,61 1,72 1,84 1,95 2,07
13 1,17 1,29 1,41 1,54 1,67 1,8 1,93 2,07 2,21
14 1,18 1,31 1,45 1,59 1,73 1,88 2,03 2,2 2,36
15 1,19 1,33 1,48 1,63 1,8 1,96 2,14 2,33 2,52
16 1,2 1,36 1,52 1,68 1,86 2,05 2,26 2,47 2,7
17 1,21 1,38 1,55 1,74 1,93 2,15 2,38 2,62 2,88
18 1,22 1,4 1,59 1,79 2,01 2,25 2,5 2,78 3,08
19 1,23 1,42 1,62 1,84 2,08 2,35 2,64 2,95 3,29
20 1,24 1,44 1,66 1,9 2,16 2,45 2,77 3,13 3,52

Tabelul 4. Valorile coeficientului Krs pentru stabilirea sarcinii maxime de calcul în funcţie de rata r de creştere a
sarcinii maxime anuale şi o creştere planificată în salt Ip1
r Anul creşterii în salt ts ulterior primului an de exploatare
Ip1/IM1
% 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 0,0 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
0 0,5 1,45 1,40 1,36 1,32 1,28 1,25 1,22 1,19 1,17
0 1,0 1,91 1,82 1,74 1,67 1,60 1,53 1,47 1,42 1,36
0 1,5 2,37 2,25 2,14 2,03 1,93 1,83 1,74 1,66 1,58
0 2,0 2,84 2,68 2,54 2,40 2,27 2,14 2,03 1,92 1,81
0 2,5 3,30 3,12 2,94 2,77 2,61 2,46 2,32 2,18 2,06
0 3,0 3,77 3,55 3,34 3,15 2,96 2,78 2,61 2,45 2,30
2 0,0 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11
2 0,5 1,56 1,51 1,47 1,44 1,40 1,37 1,34 1,31 1,28
2 1,0 2,02 1,94 1,86 1,79 1,72 1,65 1,59 1,54 1,48
2 1,5 2,48 2,37 2,25 2,15 2,05 1,96 1,87 1,78 1,70
2 2,0 2,95 2,80 2,65 2,52 2,39 2,27 2,15 2,04 1,93
2 2,5 3,41 3,23 3,06 2,89 2,74 2,58 2,44 2,31 2,17
2 3,0 3,88 3,67 3,46 3,27 3,08 2,91 2,74 2,58 2,42
4 0,0 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23
4 0,5 1,69 1,64 1,61 1,57 1,53 1,50 1,47 1,44 1,41
4 1,0 2,15 2,07 1,99 1,92 1,86 1,79 1,73 1,67 1,62
4 1,5 2,61 2,50 2,39 2,29 2,19 2,10 2,01 1,92 1,84
4 2,0 3,07 2,93 2,79 2,66 2,53 2,41 2,29 2,18 2,07
4 2,5 3,54 3,36 3,19 3,03 2,88 2,73 2,58 2,45 2,31
4 3,0 4,01 3,80 3,60 3,41 3,23 3,05 2,88 2,72 2,56
6 0,0 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38
6 0,5 1,83 1,80 1,76 1,72 1,69 1,66 1,63 1,60 1,57
6 1,0 2,29 2,22 2,15 2,08 2,02 1,95 1,89 1,83 1,78
6 1,5 2,76 2,65 2,55 2,45 2,35 2,26 2,17 2,08 2,00
6 2,0 3,22 3,08 2,95 2,82 2,69 2,57 2,46 2,34 2,23
6 2,5 3,69 3,52 3,35 3,19 3,04 2,89 2,75 2,61 2,47
6 3,0 4,15 3,95 3,76 3,57 3,39 3,21 3,04 2,88 2,72
8 0,0 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55
8 0,5 2,01 1,97 1,94 1,90 1,87 1,84 1,81 1,78 1,75
8 1,0 1,46 2,40 2,33 2,26 2,20 2,14 2,08 2,02 1,96
8 1,5 2,93 2,82 2,73 2,63 2,54 2,45 2,36 2,27 2,19
8 2,0 3,39 3,26 3,13 3,00 2,88 2,76 2,64 2,53 2,42
8 2,5 3,85 3,69 3,53 3,38 3,23 3,08 2,94 2,80 2,66
8 3,0 4,32 4,13 3,94 3,75 3,57 3,40 3,23 3,07 2,90
10 0,0 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76
10 0,5 2,21 2,17 2,14 2,11 2,08 2,05 2,02 1,99 1,96
10 1,0 2,66 2,60 2,53 2,47 2,41 2,35 2,29 2,23 2,17
10 1,5 3,12 3,03 2,93 2,84 2,75 2,66 2,57 2,49 2,40
10 2,0 3,58 3,46 3,33 3,21 3,09 2,98 2,86 2,75 2,63
10 2,5 4,05 3,89 3,74 3,59 3,44 3,30 3,15 3,01 2,87
10 3,0 4,51 4,32 4,14 3,96 3,79 3,62 3,45 3,28 3,12