D.

Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

Cursul 8

∫
Propoziţia 10.9 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă şi fie A ∈ A. Dacă µ(A) = 0, atunci f dµ = 0.
A

Demonstraţie.
∫ Fie o funcţie s ∈ E(X, A) astfel ı̂ncât 0 ≤ s ≤ f . Deoarece µ(A) = 0, din Teorema 10.3(2)
rezultă sdµ = 0. Atunci, din Propoziţia 10.8 obţinem
A
∫ {∫ }
f dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A), 0 ≤ s ≤ f = 0.
A A

∫
Corolar 10.10 Dacă funcţia f : X → [0, ∞] este A-măsurabilă, atunci f dµ = 0.
∅

Propoziţia 10.11 Fie∫f, g : X →∫ [0, ∞] două funcţii A-măsurabile. Au loc următoarele:

1. Dacă f ≤ g, atunci f dµ ≤ gdµ.
X X ∫ ∫
2. Dacă A, B ∈ A cu A ⊆ B, atunci f dµ ≤ f dµ.
A B

Demonstraţie.
∫ ∫ 1. Dacă ∫f ≤ g, atunci,{∫
pentru orice funcţie s ∈ E(X, A) cu
} 0≤
∫ s ≤ f , avem 0 ≤ s ≤ g şi deci
sdµ ≤ gdµ. Atunci f dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ s ≤ f ≤ gdµ.
X X X X X
∫ ∫
2. Deoarece A ⊆ B, rezultă χA ≤ χB şi deci f χA ≤ f χB . Atunci, din (1) obţinem f χA dµ ≤ f χB dµ, adică
∫ ∫ X X

f dµ ≤ f dµ.
A B

∫
Propoziţia 10.12 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă. Atunci f dµ = 0 dacă şi numai dacă f = 0
X
µ-a.p.t.
Demonstraţie.∫ ⇒”:
” 1
Presupunem că f dµ = 0 şi fie mulţimile A = {x ∈ X| f (x) ̸= 0} şi An = {x ∈ X| f (x) ≥ }, ∀n ∈ N∗ . Cum
X ∪ n
f ∈ M (X, A), rezultă A, An ∈ A, ∀n ∈ N∗ . De asemenea, A = {x ∈ X| f (x) > 0} = An .
n∈N∗
∗ 1
Pentru fiecare n ∈ N , avem χAn ≤ f χAn ≤ f şi atunci, ţinând seama de Propoziţia 10.11, obţinem
n
∫ ∫
1 1
0 ≤ µ(An ) = χAn dµ ≤ f dµ = 0,
n X n X

de unde rezultă µ(An ) = 0. Atunci µ(A) = 0 şi deci f = 0 µ-a.p.t.

⇐”:
”
∫ că f = 0 µ-a.p.t.. Dacă s ∈ E(X, A) cu 0 ≤ s ≤ f , atunci s = 0 µ-a.p.t., iar din Teorema 10.3(1)
Presupunem
obţinem sdµ = 0. Atunci
X
∫ {∫ }
f dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ s ≤ f = 0.
X X

∫
Propoziţia 10.13 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă. Pentru orice c ∈ [0, ∞] avem (cf )dµ =
∫ X

c f dµ.
X

66
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

Demonstraţie. Dacă c = 0, atunci cf = 0 şi deci

∫ ∫ ∫
(cf )dµ = 0dµ = 0 · µ(X) = 0 = c f dµ.
X X X

Dacă c ∈ (0, ∞), ţinând seama de Teorema 10.3(4), obţinem

∫ {∫ } {∫ ( }
s) s
(cf )dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ s ≤ cf = sup c· dµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ ≤ f =
X { ∫ X } {∫ X c } ∫c
s s
sup c dµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ ≤ f = c · sup tdµ| t ∈ E(X, A) şi 0 ≤ t ≤ f = c f dµ.
X c c X X

Presupunem acum că c = ∞. Dacă f = 0 µ-a.p.t., atunci cf = 0 µ-a.p.t., iar din Propoziţia 10.12 obţinem
∫ ∫
(cf )dµ = 0 = ∞ · 0 = c f dµ.
X X

Fie A = {x ∈ X| f (x) ̸= 0}. Dacă f nu este∫nulă µ-a.p.t., atunci µ(A) > 0 şi deci cf = cf χA + cf χcA =
∞χA + 0χcA = ∞χA ∈ E(X, A). Prin urmare, (cf )dµ = ∞µ(A) = ∞.
X ∫ ∫
Cum f nu este nulă µ-a.p.t., din Propoziţia 10.12 obţinem f dµ > 0 şi atunci c f dµ = ∞.
∫ ∫ X X

În concluzie, şi ı̂n acest caz avem (cf )dµ = c f dµ.
X X

Teorema 10.14 (Teorema convergenţei monotone sau Teorema lui Lebesgue-Beppo-Levi) Dacă (fn ) ⊆
p
M (X, A) este un şir de funcţii nenegative aşa ı̂ncât fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N şi fn −→ f , atunci
X
∫ ∫
∃ lim fn dµ = f dµ.
n→∞ X X

p
Demonstraţie. Deoarece (fn ) ⊆ M (X, A) şi fn −→ f , din Teorema 8.6 obţinem că f ∈ M (X, A). Cum funcţiile
X ∫
p
fn sunt nenegative şi fn −→ f , funcţia f este nenegativă. Prin urmare există f dµ.
X
∫ ∫ X

Cum fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, din Propoziţia 10.11(1) obţinem fn dµ ≤ fn+1 dµ, ∀n ∈ N. Rezultă că
X X
∫
∃ lim fn dµ ∈ [0, ∞].
n→∞ X
∫ ∫
p
Deoarece fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N şi fn −→ f , avem fn ≤ f, ∀n ∈ N şi deci fn dµ ≤ f dµ, ∀n ∈ N. De aici rezultă
X
∫ ∫ X X

lim fn dµ ≤ f dµ. (99)

n→∞ X X

Fie acum o funcţie s ∈ E(X, A) astfel ı̂ncât 0 ≤ s ≤ f şi fie ε ∈ (0, 1). Pentru orice n ∈ N considerăm mulţimea

An = {x ∈ X| fn (x) ≥ εs(x)} .
∪
Cum (fn ) ⊆ M (X, A) şi s ∈ M (X, A), avem An ∈ A, ∀n ∈ N. Vom arăta ı̂n continuare că An = X.
n∈N
Fie x ∈ X. Dacă s(x) = 0, atunci fn (x) ≥ 0 = εs(x), ∀n ∈ N. Prin urmare x ∈ An , ∀n ∈ N.
Dacă s(x) > 0, atunci
}
εs(x) < s(x) ≤ f (x)
⇒ ∃n0 ∈ N astfel ı̂ncât εs(x) < fn0 (x) ≤ f (x) şi deci x ∈ An0 .
fn (x) ↗ f (x)
∪ ∪ ∪
Prin urmare x ∈ An şi atunci X ⊆ An ⊆ X. Deci An = X.
n∈N n∈N n∈N
Pe de altă parte, dacă x ∈ An , atunci fn (x) ≥ εs(x) şi cum fn+1 (x) ≥ fn (x), obţinem fn+1 (x) ≥ εs(x), adică
x ∈ An+1 . Deci An ⊆ An+1 , ∀n ∈ N şi atunci
∪
lim An = An = X.
n∈N

67
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

∫
Fie funcţia de mulţime ν : A → [0, ∞] definită prin ν (A) = sdµ, ∀A ∈ A.
A
Din Observaţia 10.4, funcţia ν este o măsură şi atunci

∃ lim ν(An ) = ν(lim An ) = ν(X).

n→∞

Ţinând seama că An ⊆ X şi fn ≥ εs pe An , din Propoziţia 10.11 obţinem

∫ ∫ ∫ ∫
fn dµ ≥ fn dµ ≥ εsdµ = ε sdµ = εν (An ) .
X An An An
∫
Deci fn dµ ≥ εν (An ) , ∀n ∈ N şi atunci
X
∫ ∫
lim fn dµ ≥ ε lim ν (An ) = εν(X) = ε sdµ.
n→∞ X n→∞ X

Cum ε ∈ (0, 1) a fost luat arbitrar, rezultă:

∫ ∫
lim fn dµ ≥ sdµ.
n→∞ X X
Cum s a fost luată arbitrar, rezultă:
∫ {∫ } ∫
lim fn dµ ≥ sup sdµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ s ≤ f = f dµ. (100)
n→∞ X X X

Din relaţiile (99) şi (100) obţinem egalitatea:

∫ ∫
lim fn dµ = f dµ.
n→∞ X X

Corolar 10.15 Fie f, g : X → [0, ∞] două funcţii A-măsurabile. Atunci avem

∫ ∫ ∫
(f + g) dµ = f dµ + gdµ.
X X X

Demonstraţie. Deoarece f ∈ M (X, A) şi f (X) ⊂ [0, ∞], din Teorema 9.1 (teorema de aproximare a funcţiilor
măsurabile cu funcţii etajate), există un şir (fn ) ⊆ E(X, A) astfel ı̂ncât fn (X) ⊆ [0, ∞] şi fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, iar
p
fn −→ f .
X
De asemenea, deoarece g ∈ M (X, A) şi g(X) ⊂ [0, ∞], există un şir (gn ) ⊆ E(X, A) astfel ı̂ncât gn (X) ⊆ [0, ∞]
p
şi gn ≤ gn+1 , ∀n ∈ N, iar gn −→ g.
X
Pentru orice n ∈ N, considerăm funcţia hn : X → [0, ∞], hn = fn + gn . Din proprietăţile şirurilor (fn ) şi (gn )
p
obţinem că (hn ) ⊆ E(X, A), hn ≤ hn+1 , ∀n ∈ N şi hn −→ f + g.
X
Din Teorema Lebesgue-Beppo-Levi,
∫ ∫
∃ lim fn dµ = f dµ,
n→∞
∫X ∫X
∃ lim gn dµ = gdµ,
∫
n→∞ X
∫ X
∃ lim hn dµ = (f + g)dµ.
n→∞ X X
∫ ∫ ∫
Dar din Teorema 10.3(3), (fn + gn )dµ = fn dµ + gn dµ, ∀n ∈ N, şi atunci obţinem
X X X
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
(f + g)dµ = lim (fn + gn )dµ = lim ( fn dµ + gn dµ) = lim fn dµ + lim gn dµ =
X n→∞ X ∫
n→∞ X
∫ X n→∞ X n→∞ X

f dµ + gdµ.
X X

68
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

∞
∑ p
Corolar 10.16 Dacă (fn ) ⊆ M (X, A) este un şir de funcţii nenegative aşa ı̂ncât fn = f , atunci
X
n=0

∞ ∫
∑ ∫
fn dµ = f dµ.
n=0 X X

∑
n
Demonstraţie. Considerăm şirul sumelor parţiale Sn = fk , ∀n ∈ N. Deoarece (fn ) ⊆ M (X, A), atunci
k=0
∞
∑ p
(Sn ) ⊆ M (X, A) şi cum funcţiile fn sunt nenegative, rezultă 0 ≤ Sn ≤ Sn+1 , ∀n ∈ N. Întrucât fn = f , avem
X
n=0
p
Sn −→ f şi atunci, din Teorema Lebesgue-Beppo-Levi rezultă
X
∫ ∫
∃ lim Sn dµ = f dµ.
n→∞ X X
∫ n ∫
∑
Din Corolarul 10.15, Sn dµ = fk dµ, ∀n ∈ N, şi atunci
X k=0 X
∞ ∫
∑ n ∫
∑ ∫ ∫
fn dµ = lim fk dµ = lim Sn dµ = f dµ.
X n→∞ X n→∞ X X
n=0 k=0

Corolar 10.17 (Lema lui Fatou) Fie (fn ) ⊆ M (X, A) un şir de funcţii nenegative. Atunci
∫ ∫
lim inf fn dµ ≤ lim inf fn dµ.
X n→∞ n→∞ X

Demonstraţie. Pentru orice n ∈ N, definim funcţia gn : X → [0, ∞], gn = inf fk şi fie funcţia f : X → [0, ∞],
k≥n
definită prin f = sup gn = lim inf fn .
n∈N n→∞

Cum (fn ) ⊆ M (X, A), din Teorema 7.13 rezultă că f şi gn sunt A-măsurabile, ∀n ∈ N. În plus gn ≤ gn+1 , ∀n ∈ N
şi lim gn = sup gn = f .
n→∞ n∈N
Atunci, din Teorema Lebesgue-Beppo-Levi obţinem
∫ ∫
f dµ = lim gn dµ. (101)
X n→∞ X
∫ ∫
Deoarece gn ≤ fn , din Propozitia 10.11 rezultă gn dµ ≤ fn dµ şi atunci
∫ X X
∫
lim inf gn dµ ≤ lim inf fn dµ. (102)
n→∞ X n→∞ X
∫ ∫
Cum lim gn dµ = lim inf gn dµ, din (101) şi (102) obţinem
n→∞ n→∞
X X
∫ ∫ ∫
f dµ = lim inf gn dµ ≤ lim inf fn dµ.
X n→∞ X n→∞ X

Exerciţiul 10.18 Fie X = (0,∫ 1] ı̂nzestrat cu măsura ∫Lebesgue µ. Pentru orice n ∈ N∗ considerăm funcţia
fn = n · χ(0, 1 ] . Să se arate că lim inf fn dµ  lim inf fn dµ. (Deci, ı̂n general, ı̂n inegalitatea stabilită prin
n
X n→∞ n→∞ X
Lema lui Fatou nu are loc egalitate.)

Corolar 10.19 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă şi fie funcţia de mulţime
∫
ν : A → [0, ∞], ν(A) = f dµ, ∀A ∈ A.
A

Funcţia ν este o măsură pe A.

69
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

Demonstraţie. Fie un şir de mulţimi (An ) ⊆ A astfel ı̂ncât Am ∩ An = ∅, pentru m ̸= n, şi fie mulţimea
∪ ∑∞ ∑∞
A = An . Atunci avem χA = χAn , de unde rezultă f · χA = f · χAn . Cum f este A-măsurabilă şi
n∈N n=0 n=0
(An ) ⊆ A, obţinem ca funcţiile f · χA şi f · χAn sunt A-măsurabile, ∀n ∈ N. Deoarece sunt şi nenegative, din
Corolarul 10.16 rezultă că
∫ ∞ ∫
∑
f · χA dµ = f · χAn dµ.
X n=0 X

Prin urmare avem

( ) ∫ ∞ ∫ ∞
∪ ∑ ∑
ν An = ∪
f dµ = f dµ = ν (An ) .
n∈N An n=0 An n=0
n
∫
Deci ν este numărabil aditivă. Deoarece ν (∅) = f dµ = 0 < ∞, funcţia ν este o măsură.
∅

Propoziţia 10.20 Fie f, g : X∫→ [0, ∞] ∫două funcţii A-măsurabile. Au loc următoarele:
1. Dacă f = g µ-a.p.t., atunci f dµ = gdµ.
∫X ∫X
2. Dacă f ≤ g µ-a.p.t., atunci f dµ ≤ gdµ.
X X

Demonstraţie. 1. Fie mulţimea A = {x ∈ X| f (x) ̸= g(x)}. Cum f şi∫g sunt A-măsurabile,

∫ avem A ∈ A şi
cum f = g µ-a.p.t., rezultă µ(A) = 0. Atunci, din Teorema 10.9 obţinem f dµ = gdµ = 0. Prin urmare
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫ A
∫ A
∫
f dµ = f dµ + f dµ = f dµ = gdµ = gdµ + gdµ = gdµ.
X A cA cA cA A cA X

2. Fie mulţimea
∫ ∫ B = {x ∈ X| f > g}. Atunci B ∈ A şi cum f ≤ g µ-a.p.t., rezultă µ(B) = 0. În consecinţă
f dµ = gdµ = 0 şi deci
B
∫B ∫ ∫ ∫ Prop. 10.11
∫ ∫ ∫ ∫
f dµ = f dµ + f dµ = f dµ ≤ gdµ = gdµ + gdµ = gdµ.
X B cB cB cB B cB X

Integrala Lebesgue a funcţiilor măsurabile cu valori reale

În continuare (X, A, µ) este un spaţiu cu măsură completă.

Fie o funcţie A-măsurabilă f : X → R şi fie f + , f − : X → [0, ∞] partea pozitivă, respectiv partea negativă a
funcţiei f . Din Teorema 7.15 rezultă că f + şi f − sunt A-măsurabile.
∫
Definiţia 10.21 1. Spunem că funcţia f are integrală pe X dacă măcar una din integralele f + dµ sau
∫ X

f − dµ este finită.
X
2. Spunem că funcţia f are integrală pe mulţimea Y ∈ A dacă funcţia f · χY are integrală pe X.

Observaţia 10.22 Ţinând seama de Propoziţia 10.11, dacă funcţia f are integrală pe X atunci aceasta are
integrală pe orice mulţime Y ∈ A.

Definiţia 10.23 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă care are integrală pe X.

1. Se numeşte integrala Lebesgue a funcţiei f pe X numărul
∫ ∫
f dµ −
+
f − dµ,
X X
pe care ı̂l notăm cu
∫ ∫
f dµ sau f (x)dµ(x).
X X

70
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

2. Spunem că funcţia f este integrabilă Lebesgue pe X dacă

∫ ∫ ∫
f dµ este finită (echivalent cu f + dµ şi f − dµ sunt finite).
X X X
3. Fie Y ∈ A. Se numeşte integrala Lebesgue pe Y numărul
∫
f · χY dµ,
X
pe care ı̂l notăm cu
∫ ∫
f dµ sau f (x)dµ(x).
Y Y
4. Spunem că funcţia f este integrabilă Lebesgue pe Y dacă funcţia f · χY este integrabilă Lebesgue pe X.

Mulţimea funcţiilor integrabile Lebesgue pe X o vom nota prin L(X, A, µ), iar când nu există pericol de confuzie
o vom nota prin L(X). Deci
∫
L (X, A, µ) = {f ∈ M (X, A)| ∃ f dµ şi este finită}.
X

Mulţimea funcţiilor integrabile Lebesgue pe Y ∈ A o vom nota prin L(Y, AY , µ), unde AY = {A ∩ Y | A ∈ A} şi
µ = µ|AY . Când nu există pericol de confuzie, o vom nota prin L(Y ).

Teorema 10.24 Fie f, g : X → R două funcţii

∫ A-măsurabile.
 ∫ Avem următoarele:
 
1. Dacă f are integrală pe X, atunci  f dµ ≤ |f | dµ.
X X
2. f ∈ L(X) ⇔ |f | ∈ L(X).
3. Dacă f ∈ L(X), atunci f este finită µ-a.p.t..
4. Dacă |f | ≤ |g| µ-a.p.t. şi g ∈ L(X), atunci f ∈ L(X).
∫ ∫ ∫
Demonstraţie. 1. Deoarece f are integrală pe X, ∃ f dµ = f + dµ − f − dµ. Ţinând seama că |f | =
X X X
f + + f − , din Corolarul 10.15 obţinem
∫ ∫ ∫ ∫
( + )
|f | dµ = f + f − dµ = f + dµ + f − dµ.
X X X X
Atunci au loc inegalităţile
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
− −
f dµ = f dµ −
+
f dµ ≤ +
f dµ + f dµ = |f | dµ,
X X X X X X
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
− f dµ = − f + dµ + f − dµ ≤ f + dµ + f − dµ = |f | dµ,
X X X X X X
de unde obţinem
∫  ∫
 
 f dµ ≤ |f | dµ.
 
X X

2. ⇒”: ∫ ∫
”
Dacă f ∈ L(X), atunci f dµ < ∞ şi
+
f − dµ < ∞ şi deci
X
∫ ∫ X
∫ ∫
( + )
|f | dµ = f + f − dµ = f + dµ + f − dµ < ∞.
X X X X

Prin urmare |f | ∈ L(X).

⇐”: ∫
”
Presupunem că |f | ∈ L(X). Atunci |f | dµ < ∞ şi cum f + , f − ≤ |f |, din Propoziţia 10.11 obţinem
∫ X
∫ ∫ ∫
−
f dµ ≤
+
|f | dµ < ∞ şi f dµ ≤ |f | dµ < ∞.
X X X X

Deci f ∈ L(X).

71
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

3. Considerăm mulţimea A = {x ∈ X| |f (x)| = ∞}.∫ Deoarece f este A-măsurabilă, A ∈ A.

Cum f ∈ L(X), din (2) obţinem |f | ∈ L(X) şi deci |f | dµ < ∞.
X
Din Propoziţia 10.11(2) rezultă
∫ ∫ ∫
∞> |f | dµ ≥ |f | dµ = ∞dµ = ∞ · µ(A).
X A A

Dacă µ(A) > 0, atunci ∞ > ∞ · µ (A) = ∞; contradicţie! Deci µ(A) = 0 şi deci f este finită µ-a.p.t..

4. Cum funcţiile f, g sunt A-măsurabile, rezultă că funcţiile

∫ |f | , |g| sunt A-măsurabile.
Deoarece g ∈ L(X), din (2) avem că |g| ∈ L(X) şi deci |g| dµ < ∞.
X∫ ∫
Cum |f | ≤ |g| µ-a.p.t., din Propoziţia 10.20(2) obţinem |f | dµ ≤ |g| dµ < ∞. Prin urmare |f | ∈ L(X) şi
X X
atunci, din (2) rezultă f ∈ L(X).

Exemplul 10.25 Considerăm spaţiul cu măsură (N, P(N), µ), unde µ : P(N) → [0, ∞] este definită prin
{
card(A), A este finită
µ(A) = , ∀A ∈ P(X).
∞, A este infinită
µ este o măsură σ-finită şi completă. De asemenea, M (N, P(N)) = {f | f : N → R}.
Fie f ∈ L(N, P(N), µ) şi notăm f (n) = an , ∀n ∈ N. Avem următoarele:
∫ ∫ ∞ ∫
∑ ∞
∑ ∫ ∞
∑ ∞
∑
|f |dµ = ∪
|f |dµ = |f (n)|dµ = |an | dµ = |an |µ ({n}) = |an |.
N {n} n=0 {n} n=0 {n} n=0 n=0
n

Deci suma seriei cu termenul general |an | este o integrală Lebesgue pe spaţiul cu măsură considerat. Cum
f ∈ L(N, P(N), µ), din Teorema 10.24(3) obţinem că f este finită µ-a.p.t. şi atunci µ({n ∈ N| |f (n)| = ∞}) = 0.
Deci {n ∈ N| |f (n)| = ∞} = ∅, adică şirul (an ) este finit. Prin urmare, f ∈ L(N, P(N), µ) dacă şi numai dacă
∞
∑
seria an este absolut convergentă şi deci avem
n=0
∞
∑
L(N, P(N), µ) = {(an ) ⊆ R| |an | < ∞}.
n=0

În consecinţă, teoria seriilor absolut convergente poate fi interpretată ca parte a teoriei integralei Lebesgue.

Teorema 10.26 Fie f : X → R o funcţie A-măsurabilă şi c ∈ R. Dacă f are integrală pe X, atunci c · f are
integrală pe X şi ∫ ∫
(c · f )dµ = c · f dµ.
X X

În plus, dacă f ∈ L(X) atunci c · f ∈ L(X).

Demonstraţie. Dacă c = 0, atunci c · f = 0 şi deci are loc concluzia.
−
Dacă c > 0, atunci (c · f ) = c · f + şi (c · f ) = c · f − , iar din Propoziţia 10.13 obţinem
+

∫ ∫
+
(c · f ) dµ = c f + dµ,
∫X ∫X
−
(c · f ) dµ = c f − dµ.
X X

Deoarece f are integrală pe X, rezultă atunci că c · f are integrală pe X şi

∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
+ − −
(c · f )dµ = (c · f ) dµ − (c · f ) dµ = c · f dµ − c ·
+
f dµ = c · f dµ.
X X X X X X

Dacă c < 0, atunci −c > 0 şi avem

 ∫ ∫
} 
 (c · f ) dµ = −c f − dµ
+
(c · f ) = ((−c) · (−f )) = −c · (−f ) = −c · f −
+ + +
− − − ⇒ ∫X ∫X .
(c · f ) = ((−c) · (−f )) = −c · (−f ) = −c · f + 
 −
(c · f ) dµ = −c f + dµ
X X

72
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

Cum f are integrală pe X, rezultă că c · f are integrală pe X şi

∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
(c · f )dµ = (c · f )+ dµ − (c · f )− dµ = (−c) · f − dµ − (−c) · f + dµ = c · f dµ.
X X X X X X
∫ ∫ ∫ ∫
Dacă f ∈ L(X), atunci f dµ este finită, iar din egalitatea (c · f )dµ = c · f dµ rezultă că (c · f )dµ este
X X X X
finită. Deci c · f ∈ L(X).

Teorema 10.27 Fie f : X → R o funcţie A-măsurabilă. Dacă f are integrală pe X, atunci funcţia de mulţime
∫
ν : A →R, ν(A) = f dµ, ∀A ∈ A,
A

este bine definită şi este numărabil aditivă. În plus, dacă f ∈ L(X), ν este finită.
∫
Demonstraţie. Din faptul că funcţia f are integrală pe X, rezultă că ∀A ∈ A, ∃ f dµ ∈ R, adică ν este bine
A
definită. Fie funcţiile ν + , ν − : A → [0, ∞] definite prin
∫
ν + (A) = f + dµ,
∫ A
−
ν (A) = f − dµ.
A

Din Corolarul 10.19 obţinem că ν + şi ν − sunt numărabil aditive. Cum ν = ν + − ν − , rezultă ν este numărabil
aditivă. ∫ ∫
Dacă f ∈ L(X), atunci |f | ∈ L(X) şi deci, ∀A ∈ A, |ν(A)| ≤ |f |dµ ≤ |f |dµ < ∞.
A X

Teorema 10.28∫Fie f, g ∫ : X → R, două funcţii A-măsurabile care au integrală pe X. Dacă f + g este bine
definită şi suma f dµ + gdµ este bine definită, atunci f + g are integrală pe X şi
X X
∫ ∫ ∫
(f + g)dµ = f dµ + gdµ.
X X X
Dacă ı̂n plus f, g ∈ L(X), atunci f + g ∈ L(X).
Demonstraţie. Fie o mulţime A ∈ A şi fie funcţia h = f + g. Vom analiza următoarele situaţii:
Cazul I: Presupunem f (x) ≥ 0 şi g(x) ≥ 0, ∀x ∈ A. Atunci, din Corolarul 10.15 obţinem:
∫ ∫ ∫
hdµ = f dµ + gdµ.
A A A
Cazul II: Presupunem f (x) < 0 şi g(x) < 0, ∀x ∈ A. Atunci, aplicând cazul I funcţiilor nenegative −f şi −g,
obţinem ∫ ∫ ∫
(−h)dµ = (−f )dµ + (−g)dµ,
A A A
iar din Teorema 10.26 obţinem
∫ (∫ ∫ ) ∫ ∫ ∫
− hdµ = − f dµ + gdµ , adică hdµ = f dµ + gdµ.
A A A A A A

Cazul III: Presupunem f (x) ≥ 0, g(x) < 0, h(x) ≥ 0, ∀x ∈ A.

Fie x ∈ A. Dacă g(x) = −∞, deoarece funcţia h este bine definită, avem h(x) = −∞, ceea ce este ı̂n contradicţie
cu h(x) ≥ 0. Rezultă g(x) ∈ (−∞, 0) şi atunci putem scrie f (x) = h(x) − g(x).
Deci, ∀x ∈ A, f (x) = h(x) + (−g)(x), unde h(x) ≥ 0, (−g)(x) > 0 şi aplicând cazul I funcţiilor h şi −g, obţinem:
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
f dµ = (h + (−g))dµ = hdµ + (−g)dµ = hdµ − gdµ (103)
A A A A A A
∫ ∫ ∫ ∫
Dacă gdµ = −∞, din (103) rezultă f dµ = ∞. Atunci, folosind Teorema 10.27 obţinem f dµ = f dµ +
∫ A ∫ A ∫ ∫ ∫ ∫X A

f dµ = ∞. De asemenea, gdµ = gdµ + gdµ = −∞. Prin urmare, f dµ + gdµ = ∞ − ∞;

X\A X A X\A ∫ X X

contradicţie cu faptul că această sumă este bine definită! Deci gdµ este finită şi atunci, din (103) rezultă
A

73
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

∫ ∫ ∫
hdµ = f dµ + gdµ.
A A A

Cazul IV: Presupunem f (x) ≥ 0, g(x) < 0, h(x) < 0, ∀x ∈ A.

Atunci (−g)(x) > 0, (−f )(x) ≤ 0 şi (−h)(x) > 0, ∀x ∈ A. Printr-un raţionament asemănător cu cel de la cazul
III, pentru funcţiile −g şi −f , obţinem
∫ ∫ ∫ ∫
(−h)dµ = ((−g) + (−f ))dµ = (−g)dµ + (−f )dµ,
A A A A
de unde rezultă
∫ ∫ ∫
hdµ = f dµ + gdµ.
A A A

Cazul V: Presupunem f (x) < 0, g(x) ≥ 0, h(x) ≥ 0, ∀x ∈ A.

Aplicăm cazul III funcţiilor g şi f şi obţinem
∫ ∫ ∫ ∫
hdµ = (g + f )dµ = gdµ + f dµ.
A A A A

Cazul VI: Presupunem f (x) < 0, g(x) ≥ 0, h(x) < 0, ∀x ∈ A.

Aplicăm cazul IV funcţiilor g şi f şi obţinem
∫ ∫ ∫ ∫
hdµ = (g + f )dµ = gdµ + f dµ.
A A A A

În continuare, considerăm mulţimile:

A1 = {x ∈ X| f (x) ≥ 0 şi g(x) ≥ 0} ,

A2 = {x ∈ X| f (x) < 0 şi g(x) < 0} ,
A3 = {x ∈ X| f (x) ≥ 0, g(x) < 0 şi h(x) ≥ 0} ,
A4 = {x ∈ X| f (x) ≥ 0, g(x) < 0 şi h(x) < 0} ,
A5 = {x ∈ X| f (x) < 0, g(x) ≥ 0 şi h(x) ≥ 0} ,
A6 = {x ∈ X| f (x) < 0, g(x) ≥ 0 şi h(x) < 0} .

Deoarece funcţiile f şi g sunt A-măsurabile, Ai ∈ A, ∀i ∈ 1, 6. În plus, acestea formează o partiţie a lui X, adică
∪6
Ai ∩ Aj = ∅ pentru i ̸= j şi Ai = X.
i=1
Cum funcţiile f şi g au integrală pe X, din Teorema 10.27 rezultă
∫ 6 ∫
∑ ∫ 6 ∫
∑
f dµ = f dµ şi gdµ = gdµ. (104)
X i=1 Ai X i=1 Ai
∫ ∫
Din ipoteză, suma f dµ + gdµ este bine definită şi atunci
X X
∫ ∫ 6 (∫
∑ ∫ )
f dµ + gdµ = f dµ + gdµ .
X X i=1 Ai Ai
∫ ∫ ∫
Din cazurile analizate anterior, pentru orice ∀i ∈ 1, 6, ∃ hdµ = f dµ + gdµ. Atunci avem
Ai Ai Ai
∫ ∫ 6 ∫
∑
f dµ + gdµ = hdµ. (105)
X X i=1 Ai

Arătăm ı̂n continuare că h are integrală pe X. ∫ ∫

Dacă presupunem că h nu are integrală pe X, atunci +
h dµ = h− dµ = ∞ şi utilizând Corolarul 10.19
X X
obţinem
∫ 6 ∫
∑
∞= +
h dµ = h+ dµ.
X i=1 Ai

74
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 10 INTEGRALA LEBESGUE

∫ ∫ ∫ ∫
De aici deducem că există i ∈ 1, 6 astfel ı̂ncât h dµ = ∞. Cum ∃ hdµ = +
h dµ −
+
h− dµ, deducem
∫ Ai∫ ∫ Ai Ai Ai

că hdµ = ∞. Atunci, din relaţia (105) rezultă f dµ + gdµ = ∞.

Ai X X
∫ 6 ∫
∑ ∫ ∫
Analog, deoarece ∞ = h− dµ = h− dµ, există j ∈ 1, 6 astfel ı̂ncât h− dµ = ∞. Cum ∃ hdµ =
X Aj Aj Aj
∫ ∫ ∫j=1 ∫ ∫
h+ dµ − h− dµ, deducem că hdµ = −∞. Din relaţia (105) rezultă f dµ + gdµ = −∞.
Aj Aj Aj X X
Am obţinut o contradicţie şi deci h are integrală pe X. Ţinând cont de Teorema 10.27, avem:
∫ 6 ∫
∑ ∫ ∫
(105)
hdµ = hdµ = f dµ + gdµ.
X i=1 Ai X X
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
Dacă f, g ∈ L(X), atunci f dµ şi gdµ sunt finite şi din egalitatea (f + g)dµ = f dµ + gdµ urmează
∫ X X X X X

că (f + g)dµ este finită. Deci f + g ∈ L(X).

X

∫ Fie f, g : X → R, două funcţii∫ A-măsurabile.

Teorema 10.29 ∫ Au ∫loc următoarele:
1. Dacă ∃ f dµ şi f = g µ-a.p.t., atunci ∃ gdµ şi f dµ = gdµ.
X ∫ X X X

2. Dacă f = 0 µ-a.p.t., atunci f dµ = 0.

X ∫ ∫
3. Dacă f, g ∈ L(X) şi f ≤ g µ-a.p.t., atunci f dµ ≤ gdµ.
X X
+ − − +
Demonstraţie. 1. Deoarece ∫ f = g µ-a.p.t.,
∫ rezultă
∫ f = g∫ µ-a.p.t. şi f = g µ-a.p.t. şi atunci, din
Propoziţia 10.20(1) obţinem f + dµ = g + dµ şi f − dµ = g − dµ.
X X X X
Cum f are integrală pe X, rezultă că g are integrală pe X şi
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
f dµ = f + dµ − f − dµ = g + dµ − g − dµ = gdµ.
X X X X X X
2. Cum f = 0 µ-a.p.t., din (1) rezultă
∫ ∫
∃ f dµ = 0dµ = 0 · µ(X) = 0.
X X
3. Deoarece f, g ∈ L(X), din Teoremele 10.26 şi 10.28 rezultă g − f ∈ L(X). Din Teorema 10.24(3), f şi g sunt
finite µ-a.p.t. şi atunci g = f + (g − f ) µ-a.p.t.. Din (1) şi Teorema 10.28 rezultă
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
+ −
gdµ = (f + (g − f ))dµ = f dµ + (g − f )dµ = f dµ + (g − f ) dµ − (g − f ) dµ.
X X X X X X X

Cum
∫ f ≤ g µ-a.p.t., rezultă g − f ≥ 0 µ-a.p.t. şi deci (g − f )− = 0 µ-a.p.t.. Din Propoziţia 10.20 obţinem
(g − f )− dµ = 0. Atunci avem
X
∫ ∫ ∫ ∫
+
gdµ = f dµ + (g − f ) dµ ≥ f dµ.
X X X X

Exerciţiul 10.30 Fie (X, A, µ) un spaţiu cu măsură completă şi finită si fie funcţia
∫
|f − g|
d : F (X, A) × F (X, A) → R+ , d(f, g) = dµ, ∀f, g ∈ F (X, A).
X |f − g| + 1
a) Să se arate că d este o pseudo-metrică pe F (X, A), adică
1. d(f, f ) = 0, ∀f ∈ F (X, A),
2. d(f, g) = d(g, f ), ∀f, g ∈ F (X, A),
3. d(f, g) ≤ d(f, h) + d(h, g), ∀f, g, h ∈ F (X, A).
µ d
b) Fie un şir (fn ) ⊆ F (X, A) şi f ∈ F (X, A). Atunci fn −→ f ⇔ fn −→ f .
c) (X, d) este un spaţiu pseudo-metric complet.

75