PEMF EXAMEN

1. Enzime; Cofactori ai oxido Reductazelor ;

Enzimele sunt proteine sau protide care catalizeaza reactiile biochimice din organism
(biocatalizatori), avand un rol esential in biosinteza si degradarea substantelor din
materia vie. Practic, celulele vii nu pot realiza reactii complexe intr-un timp scurt, la
temperatura mediului inconjurator fara ajutorul enzimelor.
In organism sunt aproximativ 2700 de enzime diferite care impreuna cu coenzimele
formeaza aproximativ 100 000 de compusi ce ne ajuta sa vedem, sa simtim, sa auzim, sa
digeram si sa gandim. Fara aceste enzime, miile de procese biochimice in care sunt implicate
ar avea loc cu viteze foarte mici.
Cofactorul este un atom, molecula organica sau grupare moleculara necesara pentru
activitatea catalitica a multor enzime. Cofactorii pot fi clasificati in functie de legatura pe
care o au cu enzima, astfel:
 cofactori de tip integral: sunt strans legati de enzima si includ atomi ai unor metale
(Fe,Cu, Mg) sau molecule organice de dimensiuni moderate (numite grupari
prostetice)
 cofactori slab legati (coenzime): nu contribuie direct la capacitatea catalitica a
enzimei, ci participa in cataliza alaturi de aceasta (ex. Componentele vitaminei B
complex)
Inlaturarea cofactorului din enzima face ca activitatea catalitica a acesteia sa inceteze!
Holocenzima este formata din:
 apoenzime: reprezinta partea inactiva a proteinei si este formata din lanturi de
aminoacizi legate intre ele prin legaturi peptidice
 cofactor:
o coenzima: compus organic non-proteic care se leaga slab de apoenzima (putand
disocia usor) si care functioneaza ca transportor intermediar ( de electroni,
protoni etc.);
o grupari prostetice: compus organic non-proteic care se leaga puternic de
apoenzima (de care nu se poate disocia) si care in timpul catalizei ramane atasat
pe enzima;
o ioni metalici: K+, Fe++, Fe+++, Cu++, Zn++, Mn++, Mg++, Ca++.

Cofactori ai oxidoreductazelor sunt:

1. Adenin nicotinamida-dinucleotida (NAD+) si
Adenin nicotinamida-dinucleotida fosfat (NADP+):
 este un precursor al acidului nicotinic sau al nicotinamidei
 este o coenzima prezenta in celulele vii
 participa la reactiile redox din organism
 protejeaza impotriva ROS (specii reactive de oxigen)
  participa la procesele anabolice (sinteza substantelor ce intra in alcatuirea materiei
vii)
 participa la oxidarea metabolica a nutrientilor, acceptand sau donand electroni
2. Flavin-adenin-dinucleotida (FAD) si Flavin mononucleotida (FMN):
 sunt cofactori care apartin gruparilor prostetice;
 pot schimba in procese redox 2 electroni si 2 protoni;
 riboflavina este un precursor al FAD si FMN;
 poate intra in procese de oxido-reducere cu NADPH;
 forma oxidata este galbena, semichinonele sunt albastre sau rosii iar forma redusa
este incolora.
3. Coenzima Q:
 este componenta a lantului transportor de electroni;
 participa la respiratia aerobica, generand energie prin ATP
4. Citocromii:
 sunt niste proteine care au rol vital in transferul de energie de la nivelul celulelor
 sunt impartiti in 3 clase si au fost identificati cel putin 30 de citocromi pana in
prezent

2. Clasificarea Oxidoreductazelor;

Oxidoreductazele pot fi grupate/clasificate in 23 de subclase in functie de natura substratului donor sau acceptor de H
si e-. Astfel, avem:
1. Oxidoreductaze care actioneaza asupra substraturilor care contin gruparea CH-OH:
 actioneaza asupra alcoolilor primari, secundari si hemi-acetaliilor
 se bazeaza pe acceptori de timpul: NAD+ sau NADP+,citocromi,oxigen etc
2. Oxidoreductaze care actioneaza asupra substraturilor cu grupare carbonilica:
 enzimele oxideaza aldehidele la acizii corespunzatori
 se bazeaza pe acceptori de timpul: NAD+ sau NADP+,citocromi,oxigen etc
3. Oxidoreductaze care acţionează asupra legăturii CH-CH din substrat:
 enzimele introduc o dubla legatura C=C
 se bazeaza pe acceptori de timpul: NAD+ sau NADP+,citocromi,oxigen etc
4. Oxidoreductaze care acţionează asupra substraturilor care conţin gruparea -CH-
NH2:
 are loc o deaminare a aminei formate
 se bazeaza pe acceptori de timpul: NAD+ sau NADP+,citocromi,oxigen etc
5. Oxidoreductaze care acţionează asupra substraturilor care conţin gruparea -CH-
NH- :
 se dehidrogenizeaza aminele secundare si se introduce o legatura C=N
 se bazeaza pe acceptori de timpul: NAD+ sau NADP+,citocromi,oxigen etc
 6. Oxidoreductaze care utilizează NADH sau NADPH ca donori de H şi electroni
7. Oxidoreductaze care utilizează compuşi cu azot ca donori de H şi electroni
8. Oxidoreductaze care utilizează compuşi cu sulf ca donori de H şi electroni
9. Oxidoreductaze care utilizează hemul ca donor de electroni
10.Oxidoreductaze care utilizează difenolii ca donori de H şi electroni
11.Oxidoreductaze care utilizează peroxidul de hidrogen ca donor de H şi electroni
12.Oxidoreductaze care utilizează hidrogenul ca agent reducător
13.Oxidoreductaze care utilizează un singur agent reducător pentru reducerea O2
14.Oxidoreductaze care utilizează o pereche de agenţi reducători pentru reducerea
O2
15.Oxidoreductaze care catalizează reacţii în care superoxidul este acceptor de
echivalenţi reducători
16.Oxidoreductaze care catalizează reacţii de oxidare a ionilor metalici
17.Oxidoreductaze care catalizează oxidarea unor grupe CH sau CH2
18.Oxidoreductaze care utilizează proteinele cu Fe şi S ca donori de echivalenţi
reducători
19.Oxidoreductaze care utilizează flavodoxina ca donor de echivalenţi reducători
20.Oxidoreductaze care catalizează oxidarea fosfonaţilor şi arseniţilor
21.Enzime care acţionează oxidativ asupra compuşilor de tip X-H şi Y-H cu
formarea compuşilor de tip X-Y
22.Oxidoreductaze care utilizează derivaţi halogenaţi ca agenţi reducători
23.Alte oxidoreductaze

3. Radicali liberi;

Radicalii liberi pot fi definiti ca atomi sau molecule ce contin in structura lor un
electron neimperecheat. Acesti electroni au o energie ridicata ceea ce determina
instabilitatea atomului / moleculei care ii contin.
Starea de echilibru caracterizata de o energie mai scazuta deci o stabilitate mai mare a
moleculei se atinge prin punerea in comun / cuplarea electronilor neimperecheati cu grupari
electrofile ale altor participanti la reactii.
Cauzele formarii radicalilor liberi:
Deşi oxigenul molecular este indispensabil pentru viata, in acelasi timp el are un efect
negativ, cunoscut ca toxicitatea oxigenului, determinata de formarea unor specii
reactive.

a) surse endogene:
 radicalii liberi se formeaza in urma proceselor ce se petrec in organism;
 reactiile enzimatice din organism constituie o sursa inepuizabila de radicali
liberi intermediari, care reactioneaza intre ei sau cu alte substante producand
compusi stabili;
  metabolizarea unor compusi organici este o alta sursa;
 Reactiile homolitice produc radicali care pot reactiona in mod agresiv
deteriorand compartimente celulare, tesuturi si organisme.
b) surse exogene:
 reprezinta sursele externe de generare a radicalilor liberi care patrund ulterior in
organism;
 exemple: - radiatiile ionizante si ultraviolete, microundele, metale toxice, aditivi
alimentari chimici, fumul de tigara, noxe.
Din punct de vedere al naturii elementului care contine electroni neimperecheati, radicalii
liberi pot fi clasificati in:
1. Radicali liberi ai oxigenului (oxigenul singlet, superoxidul, peroxidul de hidrogen,
radicalul hidroxil, peroxizii, ozonul):
 activarea oxigenului este factorul care determina cresterea intensitatii formarii
radicalilor liberi;
 oxigenul este prezent peste tot in atmosfera cat si in componenta substantelor
care compun organismul, fapt care face inevitabila interactia radicalilor liberi cu
oxigenul
 speciile reactive ale oxigenului (SRO) pot fi determinate de orice transfer de
electroni din proteine cat si de sistemul enzimatic;
Oxigenul singlet
 - se obtine prin reactii de oxido-reducere, descompunere sau radioliza.
 - are un caracter electrofil, reactionand cu multi compusi organici
Superoxidul
 acest radical constituie prima etapa a activarii O2
Peroxidul de hidrogen
 este un agent oxidant slab, H2O2 este cel mai stabil si mai usor de masurat
Radicalul hidroxil
 alaturi de radicalul OH. este cea mai puternica specie a O2.
Peroxizii
 cei mai stabili si universal raspanditi. Peroxizii sunt veriga finala a activarii O2.

2. Radicalii liberi ai azotului - Oxidul de azot (NO):

 este o moleculă unica (gazoasa) care actioneaza fie ca oxidant, fie ca reducator,
in functie de moleculele tinta;
 este un radical mic, gazos, paramagnetic, care este usor solubil in apa, dar direct
solubil in lipide;
 se dizolva in sange si se leaga ireversibil la hemoglobina pe care o face foarte
toxica daca este administrat in concentratii ridicate;
 este constant eliberat in timpul conditiilor bazice;
  functii ale NO: vasorelaxarea, vasodilatator endogen, cauzeaza relaxarea
musculaturii netede, inhiba sinteza ADN, functiile mitocondriilor si ale
ribonucleotid reductazei;
 dereglarea producerii NO poate juca un rol in patogeneza catorva boli
cardiovasculare: hipertensiunea, ateroscleroza, neoxigenarea post-ischemica etc.
3. Compusi aromatici
 pe langa radicalii liberi de tip semichinonic, unii compusi aromatici pot fi
antrenati in reactii cu producere de radicali cationici cu delocalizare electronica
la atomul de azot.
4. Compusi de tip chinonic si semichinonic
 flavin chinonele reprezinta o grupa din marea clasa a semichinonelor (SQ), care
pot forma radicali liberi intermediari intre formele oxidate si cele reduse ale
chinonelor;
 sunt foarte raspandite in natura, in diferite stari redox, participand in procesele
de transport electronic, cum sunt respiratia mitocondriala si fotosinteza;
5. Acizi nucleici:
 radicalii liberi proveniti din acizi nucleici sunt cei mai interesanti;
 rezulta prin impactul energiei absorbite (prin expunerea la radiatii ionizante sau
UV) si care determina ruperea unor legaturi chimice, deteriorari ale unor
componente (baze azotate).
6. Radicalul tiol:
 existenta radicalului tiolil (RS.) a fost foarte mult timp controversata deoarece
mult timp nu a putut fi evidentiat nici spectrofotometric si nici ca semnal RES;
 ca si alti radicali liberi si radicalul RS. a fost formulat teoretic prin studiul
semnalelor RES ale proteinelor si aminoacizilor iradiati in vitro.

4.Porcese de electrod; Tehnici electrochimice;

Procesele de electrod pot fi clasificate in:

a) Faradaice: trecerea curentului este datorata unui proces de transfer de electroni
(reactii REDOX, transfer de sarcina);
Curentul Faradaic este generat de reactiile electrochimice.
b) Non-Faradaice: trecerea curentului este de natura capacitiva (incarcarea stratului
dublu electric).
Tehnici electrochimice:
1. Voltametria:
 Voltametrie cu scanare liniara:
i. este o metoda in care curentul la electrodul de lucru este masurat in timp ce
potentialul intre electrodul de lucru si un electrod de referinta este schimbat
liniar in timp
 ii. oxidarea/reducerea speciilor este inregistrata cu un maxim pozitiv /negativ in
semnalul curentului la potentialul la care specia incepe sa fie oxidata sau
redusa
 Voltametrie ciclica (CV):
i. potentialul unui sistem electrochimic este modificat inainte si inapoi, intre
cele 2 limite de tensiune si raspunsul curentului se masoara in raport cu
tensiunea;
ii. tensiunea este modificata liniar cu o viteza stabilita;
iii. este folosita pentru studiul comportamentului la interfata speciilor
electroactive;
iv. fiecare reactant este implicat in procese de absorbtie-desorbtie;
 Voltametrie in puls diferential (DPV):
i. impulsurile sunt suprapuse pe o rampa liniara de tensiune;
ii. inaltimea de impuls se numeste amplitudinea de modulare a impulsului;
iii. tehnica este capabila sa separe cele 2 forme de curent: faradaic si capacitiv;
 Voltametrie in puls normal (NPV):
i. impulsurile pornesc de la un potential fix (in care nu apare curentul faradaic)
si cresc progresiv cu inaltimea pasului;
ii. dupa fiecare puls, potentialul revine la valoarea initiala si dupa un timp de
asteptare se initiaza urmatorul puls;
iii. tehnica este capabila sa separe cele 2 forme de curent: faradaic si capacitiv, si
sa minimizeze contributia capacitiva la curentul total inregistrat;
 Voltametrie de unda patratica (SWV):
i. curentul la electrodul de lucru este masurat in timp ce potentialul intre
electrodul de lucru si electrodul de referinta este modificat in timp dupa o
schema pulsata;
ii. SWV este mai sensibila si mult mai rapida decat DPV si NPV;
iii. limita de detectie este de 10 nm.
2. Spectroscopia de impedanta electrochimica (EIS):
 reprezinta o metoda de studiu a reactiilor de electrod printr-o perturbare a
sistemului electrochimic cu un semnal alternativ de magnitudine mica (1-10 mV)
si urmarirea modului prin care sistemul este condus la o alta stare;
 sistemul de excitatie este o functie de timp, exprimata astfel E(t) = E0 cos (t),
unde: E(t) este potenţialul la timpul t, - E0 este amplitudinea semnalului -  este
frecvenţa unghiulară;
 intr-un sistem liniar, semnalul de raspuns este schimbat ca faza si diferit ca
amplitudine;
 raspunsul este inregistrat sub forma unei impedante;
 reprezentarea se poate face sub forma:
i. diagrama Nyquist;
ii. diagrama BODE
Alte tehnici electrochimice sunt cele de:
 cronoamperometrie: E=ct. si I=f(t);
 cronopotentiometrie: I=ct. si E=f(t).